Istoria unei investigații care a mișcat România: capcana pentru Schweighofer

„Toate partidele ne taie pădurile” sau „Nu tăia copacul, că îți rupem capul!”.

Așa s-a scandat la începutul lui mai 2015, când proiectul unui nou Cod Silvic a fost întors în Parlament de către președintele Klaus Iohannis.

Indignarea fusese stârnită mai ales de un filmuleț devenit viral, care ilustra comportamentul celui mai mare cumpărător de lemn de pe piața din România: compania austriacă Schweighofer.

O filmare făcută cu camera ascunsă arăta cum șefii de la București ai multinaționalei cu sediul la Viena acceptau să cumpere lemn tăiat ilegal.

Iată filmulețul de 5 minute:

*

Printre românii ieșiți să protesteze în urma difuzării acestui filmuleț se afla și o femeie care încerca, emoționată, să surprindă momentul.

Își spunea în gând: „De-acum poate să mi se întâmple orice, am reușit să fac o chestie micuță și sper să meargă mai departe”.

Ei i se datora investigația. Și de aceea merită să fie cunoscută.

"Uite dovada... Și ei intră în concediu"

Emilia Șercan: “Autoritățile statului au orchestrat o operațiune de kompromat împotriva mea. Acum încearcă să o mușamalizeze”

Rectorul Universităţii de Vest din Timişoara, plagiat cu repetiţie

Mai multe articole ştiinţifice semnate de Marilen Pirtea ca prim autor au probleme etice. De curând, el făcea apel la curăţirea învăţământului.

Monica Lăzurean Gorgan este producător de film. În această calitate figurează pe genericul lungmetrajelor „Din dragoste, cu cele mai bune intenții” și „Domestic”, ambele regizate de Adrian Sitaru. Așa e cunoscută în lumea filmului.

Mai puțini știu că ea este cea care a semnalat ONG-ului american Environmental Investigation Agency (EIA) problema tăierilor ilegale de lemn din România.

Insistența ei l-a adus în România pe Alexander von Bismarck, directorul EIA, pe care îl vedem în filmulețul viral despre care scriam mai sus. Von Bismarck s-a dat drept om de afaceri american care se oferă să vândă lemn tăiat ilegal. Și n-a fost refuzat.

„S-a întâmplat să mi se ceară să fac trei documentare mici pentru Fundația Soros, pe teme de ecologie. Am putut să-mi aleg temele și una dintre teme a fost tăierile ilegale, pentru că era evident că asta se întâmplă. Asta era în 2010. Și tema asta a fost prima la mine, pentru că deja erau știri, articole. Am început să cercetez de una singură, am făcut filmul scurt pentru Soros și apoi am decis că vreau să continuu subiectul. Să fac un film serios, amplu, pe această problemă, pentru că mi-am dat seama ce se întâmplă în pădurile noastre”, așa începe istoria unei investigații care avea să stârnească reacția a mii de oameni din 26 de orașe ale țării.

Monica Lăzurean Gorgan a avut noroc să fie ajutată de ONG-iști specializați în probleme de mediu. A urmărit subiectul mai mulți ani și apoi a luat o decizie.

„Mi-am zis – ok, dacă fac un documentar la nivel național, să zicem că e închegat bine, e reușit documentat, așa mai departe… O să fie văzut la nivel național, foarte puțin la nivel internațional, de fapt n-o să ajut prea mult cu acest documentar, pentru că deja erau reportaje foarte ok făcute pe TV, de Alex Dima, la România, te iubesc!, și, mai nou, de niște reporteri foarte buni pe Antena.

Și mi-am zis că trebuie să-i dau o dimensiune internațională, categoric. Știi cum e presiunea în România: Uite, aici e dovada că lemnul ăsta e tăiat ilegal. Și ei intră în concediu medical, șefii de la Romsilva, și nu-și arată fața o săptămână până trece scandalul, după care lucrurile reintră în absurdul normal al României”.

Așa a reușit să obțină o finanțare, în urma unui pitch susținut la Viena.

„Dramatismul situației din România, și faptul că erau elemente austriece… Au zis – Ok, hai să facem asta. Directorul de la Viena Film Fund a zis: Categoric, da, vreau să susțin proiectul! Am primit un grant de dezvoltare și am început să-l dezvolt împreună cu producătorul din Austria”, povestește Monica Lăzurean Gorgan.

În această configurație a ajuns la Alexandru von Bismarck, directorul EIA și stră-stră-strănepotul lui Otto von Bismarck.

ONG-ul condus de acesta e specializat pe investigații în probleme de mediu, în special pe urmărirea lemnului tăiat ilegal și a defrișărilor masive din toată lumea. Până atunci, EIA nu activase în Europa, doar în Rusia și în estul îndepărtat al Rusiei.

Cum să vinzi lemn tăiat ilegal

Alexander von Bismarck – Sasha, cum îi spun prietenii – a venit în România și, după câteva zile de documentare alături de Monica Lăzurean Gorgan, a decis că va începe o investigație pe subiectul tăierii ilegale a pădurilor.

„Când a venit Sasha în România, i-am zis: Uite, Schweighofer încurajează tăierea ilegală de lemn în toată țara. Au prețuri de speculă și îi încurajează pe cei mai săraci să taie tot ce apucă și să meargă la ei. Schweighofer nu taie. Ei doar cumpără și spun – Nu știu, nu e treaba mea cum, de unde și cine l-a tăiat. Eu am acte în regulă. Așa se acoperă. Asta e și esența.”

În SUA, investigațiile și insistența EIA au dus la modificarea legislației, astfel că toți cei care cumpără lemn sau produse finite din lemn pot fi trași la răspundere dacă se dovedește că proveniența e ilegală.

În România, poți cumpăra lemn din surse ilegale fără să pățești nimic.

Directorul EIA și-a lăsat barbă, pentru a intra în pielea personajului – omul de afaceri american care oferă lemn în cantități mari. Inclusiv lemn tăiat ilegal.

S-au cumpărat camere ascunse și s-au repetat rolurile. În final, Sasha von Bismarck a ajuns față în față cu reprezentanții Schweighofer pe România.

„Nici nu l-au verificat. A mers destul de ușor. Oamenii n-au fost bănuitori, erau foarte dornici să cumpere lemn foarte repede. Noi am mai pregătit niște chestii ca să-i facem un back-up foarte bun. Și pentru că Schweighofer au o piață de desfacere foarte mare și cerere foarte mare, mai mult de 40% din lemnul pe care îl procesează merge în Japonia. Și atunci au nevoie, au nevoie tot timpul. La a doua întâlnire, ca norocul, am insistat și noi să vină un manager mai mare, care e mai relaxat și care a zis, practic, tot ce a apărut pe film”.

Pe scurt, că Schweighofer România e interesată să cumpere și lemn tăiat ilegal, ba chiar că poate oferi bonificații pentru cantitățile suplimentare de buștean.

Așa arată finalul a doi ani de documentare, investigații și filmări realizate „sub acoperire”.

Modificarea Codului Silvic

Investigația realizată de Alexander von Bismarck a fost făcută publică la finalul lunii aprilie 2015.

În 9 mai, mii de oameni au ieșit în stradă, în toată România, pentru a protesta față de tăierea ilegală a lemnului și față de rezistența politicienilor la ideea de a îmbunătăți Codul Silvic.

„A fost un moment foarte special pentru mine. Și mi-am zis așa… S-a întâmplat foarte repede, eu și filmam protestul, eram concentrată să intru și pe Skype cu Sasha să-i arăt – uite câtă lume ai scos în stradă, conexiunea era când bună, când slabă. Dar mi-am zis: acuma poate să mi se întâmple orice, am reușit să fac o chestie micuță și sper să meargă mai departe. Te simți bine și speri ca lucrurile să meargă într-o direcție bună, să nu se piardă.

Din punctul meu de vedere, un pas foarte mare s-a făcut – am fost câteva mii de oameni pe stradă, iar pentru mine asta a fost o surpriză și foarte mare bucurie”, conchide Monica Lăzurean Gorgan.

E foarte mulțumită că a reușit să-l convingă pe directorul EIA că în România e necesară o investigație serioasă.

Unul dintre efectele investigației a fost că, în noul Cod Silvic adoptat, s-a prevăzut limitarea cantității de lemn care poate fi prelucrată de către o companie din România la 30% din capacitatea țării pe an.

Cifrele neoficiale arătau că Schweighofer prelucra circa 50% din cantitatea de lemn tăiată anual în România.

„Trebuiau limitați, pentru că ei acum își mai fac încă o fabrică și cu aceasta cerințele cresc mai mult. Limitarea a fost inclusă în Codul Silvic. E așa o victorie importantă, dar să vedem cum se va pune în aplicare. Dar asta e victoria importantă, cu 30%.

Schweighofer au spus că atacă la Consiliul Concurenței, că nu poți să impui unei companii să facă numai atâta, dacă își plătește taxele. Dar trebuie niște limitări, pentru că tăierea nu e așa o industrie oarecare, e aerul nostru. Plus că asta înseamnă mici companii locale care dau faliment, pentru că nu-și permit să cumpere la prețul pe care îl oferă Schweighofer.

E un monopol pe piață și acest monopol trebuie cât de cât spart, pentru că e anormal să se întâmple totul ca într-o colonie. Noi să ne vindem super-ieftin și ei să profite la maximum”.

"Am fost urmăriți"

Monica spune că, în România, astfel de investigații nu sunt la fel de periculoase ca în Rusia, de pildă, unde nu poți să filmezi în pădure decât cu jandarmii montani.

„Și la noi e periculos, dar depinde cum o faci. Nu te bagi așa – băi, ce faci acolo, tai lemnul nemarcat?! Ai niște oameni în zonă, niște informatori, știi cum să te bagi. Asta am avut grijă de fiecare dată când ne-am băgat în pădure și-am vrut să vedem un caz pe bune: ne asiguram că nu intrăm ca neștiutorii. Și nu sunt genul care să-mi fie frică. Am urmărit și TIR-uri nu știu câți kilometri, ne-au urmărit și alții pe noi… Am fost urmăriți și în București, și în Borșa. Nu ne-a spus nimeni nimic. Nu pot să-ți dau foarte multe detalii, pentru că încă mai strângem dovezi și lucrăm”, arată producătorul.

Monica Lăzurean Gorgan. Foto: Arhiva personală

*

Documentarul la care lucrează Monica nu va cuprinde doar România, ci și alte țări, urmând să fie prezentat la nivel internațional.

Cu toate acestea, partea legată de România ar putea fi proiectată anul viitor în țară, pentru conștientizarea problemei. Asta e dorința Monicăi.

"Ajutorul" instituțiilor statului

Transparența instituțiilor publice din România este, în majoritatea cazurilor, o iluzie. Aplicarea Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public se face discreționar – e un fapt constatat de autorii investigației.

„E clar că instituțiile statului ne încurcă. Nimeni nu-și asumă nicio responsabilitate pentru nimic. Nu știm, vedem, depuneți o cerere, o plângere, și o vom soluționa noi. Care cerere a rămas acolo, îngropată. Unii, chiar din Romsilva, iau apărarea marilor actori de pe piață. Nu-mi venea să cred. – Să decidă Consiliul Concurenței, că noi nu știm. – Păi cum? Ești Romsilva… Schweighofer cumpără de la Romsilva la niște prețuri foarte mici, totuși. Adică, instituțiile statului sunt pe nicăieri”, rezumă Monica Lăzurean-Gorgan.

Însă, în ciuda tuturor acestor piedici, s-au făcut pași mari înainte cu ajutorul societății civile. Uneori, au pus umărul și politicienii, dar totdeauna interesat.

Politicienii s-au folosit de moment doar ca să dea în celălalt partid și să scoată în evidență poziția lor foarte bună în acel moment. Nu zic că, de exemplu, doamna Doina Pană, care a fost ministrul Mediului, a reușit să pună pe picioare Radarul Pădurilor. Care este o chestie foarte ok, trebuie îmbunătățită, dar deja este foarte ok. Ea a pus pe picioare Radarul și i-a dat drumul. Dar tot timpul îți dai seama că ne facem prieteni cât e momentul, și apoi trece și prietenia.

Monica Lăzurean Gorgan

Epilog

EIA este o organizație non-guvernamentală din SUA care inițiază investigații în probleme de mediu. Informațiile, datele și dovezile colectate sunt predate autorităților din țările în care sunt derulate investigațiile.

A fost una dintre organizațiile care a jucat un rol-cheie în interzicerea globală a comerțului cu fildeș, a militat pentru reducerea cererii și consumului de carne de rechin și delfin în Japonia și a contribuit la închiderea a 53 de mine ilegale din India.

De asemenea, în 2010, a avut un rol esențial în redefinirea de către UE a legislației privind tăierea lemnului, după ce reușise schimbarea legilor de același fel din SUA.

În 21 octombrie, EIA și alte organizații de mediu au dat publicității, într-o conferință de presă susținută la Viena, un raport privind situația tăierilor abuzive de lemn din România. EIA arăta că deține înregistrări potrivit cărora Schweighofer s-a oferit să cumpere lemn tăiat ilegal din România.

În replică, Schweighofer a respins acuzațiile, pe care le consideră „tendențioase și incorecte”. Compania austriacă precizează, într-un comunicat, că „este adepta prelucrării responsabile a lemnului”.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€