Ionuț

Răzvan Filip

Reporter

Dacă iese ăsta, emigrez. 

N-a ieșit ăsta. Ce bine. Hai că nu mai emigrez. 

Nu-mi plăcea nici de ăstălalt, dar parcă e mai ok decât ăsta. 

E timpul să-mi văd de viață, pericolul a trecut. Jobul job, salariul salariu, programul program. Mă cam plictisesc. Ieri am citit o carte despre Al Doilea Război Mondial. Mă rog, nu era o carte, era un documentar pe Netflix. Mă rog, nu l-am văzut pe Netflix, l-am găsit pe jos. Netflix nu mai plătesc de când au început ăștia să ceară bani în plus pentru filme în format 4K.

Băi, dar m-a rupt documentarul ăla. Ce vieți interesante au trăit oamenii ăia. S-a și murit, nu zic. Au fost vremuri grele. Dar măcar eram fericiți. Mă rog, nu noi, străbunicii și bunicii noștri. 

Mâncau hrană produsă la ei în bătătură, nu ce ne dau ăștia acum la McDonald’s. Nici nu știm dacă ce pun în cheeseburger e carne adevărată. Am citit într-o carte că nuggets alea sunt făcute din pastă de carne de pui. Ba nu, din oase și zgârciuri de pui. Mai rău. Nu mai țin minte în ce carte am citit despre asta, dar m-am îngrozit. Parcă o carte era, da. 

Al Doilea Război Mondial. Oribil. Dar măcar bărbații erau bărbați, nu pusălăi consumeriști, ca acum. Zic „pusălăi” doar ca să nu spun cuvântul cu „f”, că mă cancelează ăștia dacă văd ce am scris. Nu mai poți să zici nimic în ziua de azi, că te raportează imediat o persoană cu păr mov.

Măcar pe timpul ăla puteai să zici ce vrei, libertatea era libertate, nu ca acum. Ne mint că suntem liberi, că trăim în democrație, dar uitați-vă și voi la ce se întâmplă în Suedia, de exemplu, că nu mai poți ieși pe stradă din cauza lor. Nu spun cui, că mă raportează ăștia. 

Mâine am date cu una găsită pe Tinder. Zicea în bio că acceptă doar bărbați de la 1.80 în sus. Am 1.75, dar nu i-am zis. Prea umblă toate cu nasu’ pe sus. Anu’ trecut m-am dat la una de la muncă și mi-a zis că vrea să fim doar prieteni. Păi, prieteni îmi trebuie mie? I-am făcut cu ochiul și am întrebat-o dacă „prieteni cu beneficii”? A doua zi, la prima oră, a sifonat la HR.

Nu mi-au făcut nimic, știau și ei că tipa e dusă. Dar chiar și așa. 

A mers bine date-ul, drăguță tipa. Fițoasă, dar drăguță. S-a uitat puțin ciudat când m-a văzut mai scund decât îi zisesem pe Tinder. Dar am dus-o la o șaormerie de fițe de pe Decebal și i-a trecut repede. Așa-i mereu cu astea. Mi-a povestit despre maică-sa juma’ de seară, n-am ascultat prea atent, dar e drăguță tipa. A rămas că ne mai auzim la o cafea, cred că mă place.

Au trecut 3 zile și n-a mai dat niciun semn. I-am mai scris eu, dar răspundea monosilabic. Am mirosit-o de la bun început că-i proastă. Am înjurat-o și i-am dat block, eu de oameni ca ea sunt sătul. M-a sunat și mama aseară, zicea că mi-a pregătit pachet. Mâine-l aduce tata.

Ciorbă de perișoare, 2 borcane de sarmale, unul de carne la garniță, mâncare de mazăre, plăcintă cu mere și un platou de eclere de casă. Tata mi-a trimis 4 sticle de vin de țară. Asta da mâncare, nu nuggets din zgârciuri de pui de la McDonald’s. 

Iar am avut match cu una de pe Tinder. I-am zis ce mi-a trimis mama și a râs de mine. Cică-s băiatul lui mama și la vârsta asta ar trebui să-mi gătesc singur. Păi, făăăă… mă rog, nu i-am spus nimic, că vreau s-o scot în oraș. Asta pare oricum mai ok, n-o interesează ce înălțime am. 

Am dat azi dimineață pe știri, mor ăștia de supărare că la americani a ieșit nebunu’ președinte. Hahaha, ce snowflakes. Io dacă eram american, cu nebunu’ votam. Prea li se urcase ăstora la cap cu nebuniile lor woke. Cică în Suedia un bărbat s-a căsătorit cu o veioză. Râsu-plânsu. 

Justiția televizată, faza pe scheletele din dulap

Rămânem cu o întrebare apăsătoare după episodul de „apărare a justiției” de joi, 11 decembrie, pus în scenă de președinta Curții de Apel București, Liana Arsenie: câte schelete se mai află prin dulapurile justiției?

Cum a câștigat Danileț la CEDO și de ce magistrații au dreptul să vorbească public despre problemele din Justiție

În final, cauza Danileț v. România privește două postări din 2019 care, citite prin lentila lui decembrie 2025, par niște nimicuri (nu sunt, însă). Acum avem magistrați care s-au ridicat și au vorbit on the record, în ultima săptămână – în interviuri, în social media, în comunicate, în piețe publice – despre nereguli de o extremă gravitate din sistemul judiciar. 

30 de zile. M-a banat Facebook. E a treia oară pe anul ăsta. Să te piș în freză, Marcele. S-a triggeruit un libtard de la o glumă și mi-a dat report. Că știu cine mi-a dat report, doar el putea să fie. Am întrebat tipa de pe Tinder dacă are cont pe Gab, ca să vorbim acolo. 

N-are. Nu știe nici dacă poate să iasă mâine, e posibil să se vadă cu niște prieteni. Aha, „prieteni”. Îmi tot povestește despre unu’ de la ea de la muncă, care cică ar fi cel mai bun prieten al ei, dar io cred că se fut. N-are cum să existe așa ceva, mă lași? Ea spune că-s io înapoiat, dar nu m-am născut ieri. 

Mi-a răspuns Facebook: nu-mi ridică banu’, cică rămâne cum am stabilit. Sunt rasist. Sau misogin. Sau homofob? Nu mai țin minte. Deci să vezi fază cu aia de pe Tinder. Azi i-am scris pe WhatsApp, a dat seen, iar după o oră și-a pus poză de profil cu unu’. Am blocat-o. 

I-am povestit unuia de la muncă și a râs de mine. O colegă ne-a auzit vorbind și ne-a spus că o cunoaște pe tipă, au terminat același liceu. Cică ăla din poză era fra-su. LOL. Mă rog, nu mă mai interesează, oricum era urâtă și se antura cu toți dubioșii. 

Azi dimineață, când mă spălam pe dinți, am observat că părul din față e mai rar decât înainte. Se vede doar la lumină puternică și albă, dar chiar și așa… Mama zice că la vârsta asta ar trebui să fiu om serios, la casa mea. Mă tot întreabă când aduc o fată pe acasă. 

Am doar 25 de ani, mamă! Cică nu există așa ceva, că tata avea 2 copii când era la vârsta mea. Sunt și alte vremuri acuma. Nu mai vrea niciuna familie, sunt focusate toate pe carieră și plimbat cu avionu’ prin Europa. O zice și unu de la Ziaru’ Financiar, am uitat cum îl cheamă. 

Azi m-a chemat șefu’ la el. S-au plâns o proastă de pe proiectul meu că în loc să muncesc, joc LoL. Cică am 20 de zile să-mi găsesc job în altă parte. Și așa nu-mi plăcea aici. Am vorbit cu tata, a zis că dacă-mi dau restanțele și termin facultatea abandonată acum 3 ani, mă ajută el să-mi deschid o afacere.

30.000 de euro. Cu atât cică mă împrumută. Are mai mulți boșorogu’, dar îi e teamă că-i dau pe prostii. I-am propus să facem o „fermă” de minat Bitcoin și a râs de mine. Degeaba-i explici că blockchainu’ e tehnologia viitorului, boșorogul tot boșorog rămâne. 

Hai că l-am făcut din vorbe. I-am promis că din banii ăia deschid o agenție de marketing digital și a pus botu’. Cică poate-l ajut pe fra-su’ cu următoarea campanie electorală, hehe. Hehe. Am cumpărat Bitcoin de toți. Mă rog, doar 1000 au intrat în Bitcoin, restu-n shitcoins.

L-au arestat pe ăla cu dinții stricați. Futu-l în gură să-l fut. Acu’ un an am scos-o pe una la date în Piața Victoriei și cariatul pământului a pus jandarmeria cu gazele și pulanele pe noi. Aia nici nu m-a mai băgat în seamă dup-aia, a zis că mai bine rămânem prieteni. Aha. 

Trebuie să mă angajez din nou. S-au dus toate criptoblestemele în cap. Tata nici nu vrea să mai audă de mine. Mâine vine să-mi aducă pachet de la mama. Primesc și tort de data asta. Ca să-mi treacă supărarea, chipurile. Ce tort, mamă, că am făcut burtă?! Cică să nu urlu, că ea nu așa m-a crescut. Mă rog, când intră primul salariu, îmi fac abonament la sală.

Am dat de un antrenor super șmecher în sala la care mă duc, are 50k followers pe Instagram. E prea șmecher omu’. Cere mult pe ședință, dar merită. Mă învață tot felul de nebunii, mi-a făcut și plan alimentar. Și Doamne, ce gagicăreală găsești în sala asta, să-ți pice plombele din gură când le vezi. Și pe una n-o vezi vopsită mov în cap, sunt fete serioase, știu ce vor de la viață. 

M-am și dat la una aseară, dar s-a uitat cam de sus la mine, m-a mirosit că-s abia la început. L-am întrebat pe Viorel (antrenorul) dacă-mi poate da ceva ca să progresez mai repede. M-a luat imediat deoparte: Ionuț, vorbește mai încet. Soluții există, dar costă. 

M-am angajat, dar nu mă ajung cu banii. Îmi mai trimite mama pe ascuns. Cică să nu-i spun lui tata, că ne omoară pe amândoi. Nu-i spun, dă-l dracu’. Soluțiile lui Viorel funcționează, dar în partea din față a scalpului nu mai am aproape deloc păr. Oricum pe bagaboantele astea nu le interesează ce ai în cap, mi-a zis mama aseară la telefon. 

Apropo de asta, am combinat-o pe una de la sală. Suntem de 3 săptămâni împreună, merge bine, deja căutăm să ne mutăm împreună. E cam arogantă, dar nu se compară cu ce găseam înainte pe Tinder. Am găsit un apartament de 2 camere la Pallady, mâine mergem la vizionare. 

A zis mama că ne plătește ea chiria, dacă într-un an mă însor. La TV tot vorbesc ăștia de nu știu ce virus chinezesc. În China i-au închis comuniștii pe toți în case. Viorel zice că e pretext ca să ne bage-n criză economică și să depopuleze planeta, că suntem deja prea mulți. 

Nebunu’ de la americani pare singurul sănătos la cap dintre toți ăștia din politică. La noi zice neamțu’ că ne închide în case, ca să treacă carcalacul. L-am votat de 2 ori, dar parcă e prea de tot. Au înnebunit toți, umblă mascați și cu bilet de voie, dau cu spirt pe cumpărături. 

S-a închis și sala. Viorel e în șomaj tehnic, m-a pus să cumpăr niște gantere de la Decathlon și acum ne auzim prin Zoom. Soluții d-alea bune nu mai are pentru mine, cică a dispărut omul care le aducea în țară. Eu și gagică-mea muncim amândoi de acasă. Mă omoară cu zile. 

Tata e la spital, cu tuburi băgate prin gât. Mama îmi plânge-n fiecare seară la telefon, m-a disperat. Când am întrebat-o prin cine mai trimite acum pachet, a început să urle la mine, că-s egoist și numai la mine mă gândesc. Păi, ce să fac, mamă, că asta a mea nu gătește deloc???

Asta m-a auzit și au luat-o nebuniile, că-s vai de pula mea și nu merit să-mi prăjească nici măcar un ou. Am trimis-o pachet înapoi la mă-sa, că nu mai suportam. I-am povestit lui Viorel toată treaba și mi-a răspuns cu un clip despre nu mai știu cum Schwab. Klaus, parcă. Tot așa îl cheamă și pe dulapul nostru. 

E făcătură toată treaba asta, ascultă ce spun. Atâta tam-tam pentru un căcat de guturai. Muncind de acasă, am avut timp să mă documentez mai bine despre cum a început totul. Cu Wuhan, cu laboratoarele, cu Agenda 2030. E incredibil ce vremuri trăim, e ca-n cărțile alea - pardon, documentarele - despre Al Doilea Război Mondial. Dacă nu chiar mai rău!

Tata și-a revenit, dar e slăbit tare. Cine știe ce dracu’ i-au băgat prin tuburile alea. Doar ca să bage panica-n populație. E manipulare de manual asta. Am întrebat-o pe mama câți bani a primit tata ca să se interneze și să spună că are carcalac, mi-a închis telefonul în nas. 

Nu zice de teamă că le voi cere din nou bani, probabil. Bitcoinu’ e iar în creștere, puteam investi tot ce a primit tata de la spital. Boșorogi. Viorel m-a întrebat dacă nu vreau să semnez pentru nu știu ce partid nou. Am citit despre omul care l-a înființat și pare serios, patriot. Am semnat. 

Băăăăă, ce muie și-au luat ăștia! A intrat partidu’ lui Viorel în Parlament și acum se dau toți de ceasu’ morții pe la TV, că nu se aștepta nimeni să le strice cineva jocurile. Sunt cam nebuni ei, că i-am văzut pe la proteste, dar măcar au sânge-n coaie. Viorel e consilier parlamentar acum. 

Eu am făcut burtă din nou. Și ăștia spun că vor să bage nu știu ce vaccin în noi. Unu’ făcut pe repede-înainte, fără să-l testeze înainte! Am întrebat-o pe mama dacă m-a vaccinat când eram mic și dacă da, cu ce? N-a putut să-mi spună exact, dar cică am plâns de fiecare dată. 

Minte cu plânsu’, dar urăsc acele. Și ăștia vor acum să mă înțepe. Fără voia mea! Umblă vorba că dacă nu accept să fiu înțepat, mă dau afară de la muncă și nu mai am voie nici la mall. Este incredibil ce ni se întâmplă. E fără precedent. Ce au pățit ăia pe timpu’ lui Hitler sau Stalin e nimic pe lângă ce ne pregătesc ăștia. Și nimeni n-are curaj să facă ceva!

Încă nu m-am înțepat. Viorel nu-mi mai răspunde la mesaje, e cu politica acum. Dar l-am găsit pe unul pe net care face băi cu gheață și organizează tabere prin munți. Dai un ban și omu’ te învață cum să supraviețuiești vremurilor grele care ne așteaptă pe toți. 

Și băile astea cu gheață cică sunt sănătate curată, te călesc și apoi nu mai ai nevoie de nimic, nici de vaccin, nici de alte otrăvuri. I-am povestit lui tata despre ele, i-am spus că poate-l ajută să se pună pe picioare. M-a întrebat când am de gând să-i dau banii ăia înapoi. 

M-am dus în munți și a fost incredibil. 7 zile și 7 nopți de activități bărbătești în natură, departe de agitația cotidiană. Deja mi-e dor de băieți. Apoi am început să fac și acasă băi cu gheață. Costă o grămadă de bani să umplu cada în fiecare zi, dar merită. Mai bine dau pe asta, decât pe alte prostii. Plus că mă mai ajută și mama, din când în când. 

Ia te uită. Război prin vecini. Gata, nu mai vorbește nimeni de carcalac, parcă a intrat în pământ! Ăștia chiar ne iau de proști. Avea dreptate Viorel. Da’ chiar, ce mai face Viorel? Zilele trecute mă invitase la o cafea, zicea că poate-mi găsește un post în cabinetul parlamentar în care lucrează el. Că așa, de la firul ierbii, nu poți schimba nimic în țara asta.

Viorel n-a mai dat niciun semn, o fi ocupat. Vestea bună e că m-am împăcat cu tata. A vorbit cu mama și de ziua mea vor să mă trimită în Turcia, să-mi pun păr. Mi-aș fi făcut și dinții, dar n-au acum bani strânși și pentru asta. Poate la anu’, dacă reușesc să vândă casa bunicii. 

Băi, dar s-au scumpit toate și între timp ăștia s-au înțeles să fure împreună. Țara s-a umplut de refugiați, îi vezi în mașini scumpe pe Decebal, iar copiii lor iau alocație cât luam eu salariu la call center, acum 6 ani! Să nu mai spun că pe noi, ăștia mai cu spirit antreprenorial, ne-au jupuit cu taxele. Păi, să nu mori cu ei de gât? Așa zice și tata acuma, a ajuns la vorba mea.

Azi noapte, când scrollam pe TikTok, printre toate clipurile cu bărbați dezbrăcați care fac baie în apă înghețată mi-a apărut un moșălău d-ăsta care cică vrea să fie președinte. Nu e din partidu’ lui Viorel, dar vorbește bine, nu se ferește să spună lucrurilor pe nume. 

Mă uit în ultimul pachet trimis de mama. A uitat să pună borcanele cu sarmale… 

___

Textul face parte din revista digitală PressOne, pe care o puteți descărca de aici. Este gândită pentru a fi citită pe telefonul mobil și să fie un fel de pauză de la doom scrolling-ul care ne face creierul să putrezească. 

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€