Interviu. Tânăr activist rus lăsat fără cetățenie de Moscova: „Când Putin s-a luat de familia mea, rudele mi-au cerut să tac din gură”

Răzvan Sibii

Colaborator

PressOne a vorbit cu disidentul rus Arșak Makician, în prezent refugiat în Germania, despre legăturile organice dintre activismul anti-război și mișcările ecologiste, feministe și anti-colonialiste, precum și despre însămânțarea abilă de către regimul putinist a sentimentelor de frică și vinovăție în mintea și sufletul potențialilor oponenți politici. 

Imediat ce a fost anunțată moartea lui Alexei Navalnîi, marile publicații europene și nord-americane s-au întrebat „Cine va reprezenta acum opoziția?”. Răspunsurile furnizate s-au învârtit aproape exclusiv în jurul acelorași nume de cunoscuți adversari ai lui Putin: milionarul exilat Mihail Hodorkovski, disidenții încarcerați Ilia Yașin și Vladimir Kara-Murza, fostul șahist Garry Kasparov, precum și persoane din anturajul lui Navalnîi, în frunte cu soția lui, Iulia Navalnaia.

Însă pe lângă acești oameni îndelung discutați, admirați sau criticați de către experții în politica rusă, mai există și un alt grup de potențiali lideri anti-Putin: tineri activiști care s-au rodat în proteste și campanii feministe, pentru mediu și pentru drepturile minorităților, și care în ultimii ani au făcut pasul către disidența politică. Deși nu sunt cunoscuți pe scară largă în Rusia și mulți dintre ei sunt autoexilați în Europa de Vest, America sau țări est-europene neprietene Kremlinului, acești tineri și-au construit rețele de influență pe Telegram, Instagram, TikTok și YouTube cu sute de mii de urmăritori și au capacitatea de a introduce în spațiul public rus informații de care presa aservită lui Putin nu se atinge. 

Un astfel de lider este și violonistul Arșak Makician, în vârstă de 29 de ani, a cărui familie și-a pierdut cetățenia rusă după ce tânărul a criticat puterea de la Kremlin.

De la Greta la pușcărie și în exil

În decembrie 2019, Arșak Makician o întâlnea în sfârșit pe Greta Thunberg. Era deja de o vreme cel mai proeminent membru din Rusia al campaniei ecologice „Vineri pentru Viitor” inițiată de către adolescenta suedeză, dar nu se văzuseră decât pe Twitter. Acum se aflau ambii la Madrid la reuniunea ecologică COP25 și protestau în fața a sute de jurnaliști, împotriva incapacității politicienilor de a stabili niște minime proceduri pentru implementarea Acordului de la Paris.

Atât Greta, care la vremea aceea avea 16 ani, cât și Arșak, de 24 de ani, erau veterani într-ale protestului public și atragerii atenției jurnaliștilor. Însă împrejurările în care cei doi își desfășurau de obicei activitățile erau cât se poate de diferite. Pe când Greta se confrunta cu tăcerea amuzată a autorităților suedeze și cu memele răutăcioase de pe Internet, Arșak era ridicat periodic de către poliția moscovită din cauza protestelor lui solitare din Parcul Pușkin. Cea mai recentă arestare avusese loc cu o lună înainte de a călători în Spania și procesul în care era acuzat de organizarea unui protest fără autorizație era încă pe rol.  

Arșak nu venise la Madrid doar ca s-o întâlnească pe Greta și ca să scape de atmosfera deprimantă din Rusia. Ca și colegii săi ecologiști din multe alte țări, spera să-i determine pe politicienii dintr-o cu totul altă generație decât el să conștientizeze pericolul încălzirii globale și să facă ceva concret pentru ca tinerii ca el să nu moștenească o catastrofă ecologică. 

Pentru asta însă trebuie să ajungă să vorbească cu acei politicieni și chiar și Greta avea acces limitat la cei care hotărau politicile publice ale țărilor importante. Așa că, împreună cu un alt activist, s-a dus să bată la ușa camerei de hotel a lui Ruslan Edelgeriev, consilierul lui Putin pe probleme de climă. I-au prezentat revendicările activiștilor (reducerea emisiilor de carbon, introducerea unui modul de educație ecologică în școli, etc.), iar Edelgeriev a promis că i le va comunica lui Putin.

Mesajul Iuliei Navalnaia în Parlamentul European: „Dacă vreți cu adevărat să-l învingeți pe Putin trebuie să nu mai fiți plictisitori.” Corespondență de la Strasbourg

„El era opusul a tot ce era plictisitor”, spune Iulia Navalnaia în fața Europei, la Parlamentul European. La Strasbourg, văduva opozantului tiraniei de la Kremlin le-a cerut europenilor, printr-un discurs ținut miercuri tocmai asta: să nu mai fie plictisitori sau previzibili, dacă vor să-l învingă pe Putin. 

Investigație PressOne în Congo, la compania militară privată condusă de Horațiu Potra. Sute de „romeos”, recrutați de Potra din Armata Română, Forțele Speciale și Jandarmerie 

La sfârșitul lunii august 2024, am mers în Congo, la Goma, unde am stat 3 zile cu militari români și congolezi. Printre ei era și Horațiu Potra șeful uneia din cele două companii private militare care acționează acolo. Potrivit informațiilor obținute de PressOne, Potra și primii români au ajuns în Goma în urmă cu doi ani. 

Întors la Moscova, Arșak a fost somat să se înfățișeze în fața tribunalul districtual Meșcianski pentru o ultimă audiere în cauza organizării ilegale de proteste înainte de primirea sentinței. Curtea aflase în prealabil de la poliția moscovită data și ora la care trenul în care se afla tânărul urma să ajungă în capitală. 

La un protest în fața Ambasadei Rusiei din Berlin, Arșak a cântat la vioară o melodie despre genocidul armean. Foto: Lukas Startmann

Pe 20 decembrie 2019, Arșak era condamnat la șase zile de închisoare. Represiunile regimului putinist se întețeau, iar pentru Arșak urmau doi ani de joc de-a șoarecele și pisica cu poliția. Sfârșitul va veni în martie 2022, la câteva zile după invadarea Ucrainei de către Rusia, când Arșak, de-acum reprofilat în activist anti-război, a fugit din țară. Câteva luni mai târziu, autoritățile ruse îi retrăgeau cetățenia in absentia.

„Protestatarul Singuratic” 

Pe la sfârșitul anului 2018, Arșak citea pe site-ul Greenpeace că o adolescentă suedeză protestează de una singură în fața parlamentului suedez împotriva inabilității Suediei de a-și reduce drastic amprenta ecologică. Apoi a văzut că tineri de peste tot din lume o emulau pe suedeză, ieșind săptămânal la proteste. 

În Rusia nu ieșea mai nimeni, spune Arșak, deși Rusia este pe locul patru pe lista celor mai mari emițători de dioxid de carbon din lume. „Rușii au luat ce-i mai rău din capitalism”, spune el. „Oamenii sunt săraci și încearcă doar să supraviețuiască. Iar economia Rusiei e dependentă de combustibilii fosili și companiile de exploatare controlează mass-media rusești. Ca urmare, criza climatică nu e discutată”.

Tânărul s-a hotărât să pornească el o acțiune de tip „Vineri pentru Viitor” pentru că, se gândea el, n-avea totuși cum să fie singurul moscovit pe care să-l intereseze subiectul. S-a lovit însă imediat de o problemă logistică majoră: protestele fără autorizație erau strict interzise, iar autorizațiile pur și simplu nu erau acordate petenților. Acțiunea sa s-ar fi terminat înainte chiar de a începe, dacă Arșak n-ar fi observat o scăpare a legii protestelor: nu era voie să protestezi în grup fără autorizație, dar protestul de unul singur nu era considerat a fi o „demonstrație” așa că era teoretic permis.

La un protest în Berlin în 2022. Pe placardă scrie în engleză „Noi nu l-am ales. Voi ați ales să-l plătiți”, cu aluzie la faptul că Vestul continuă să cumpere combustibili fosili din Rusia. Foto: arhiva personală a lui Arșak

Au urmat 40 de săptămâni de defilat de unul singur cu pancarde prin Parcul Pușkin din centrul Moscovei. Patruzeci de zile de vineri, pe soare arzător, pe ploaie sau în frig în care Arșak s-a prezentat negreșit în parc atrăgând încet-încet atenția trecătorilor, jurnaliștilor, Internetului și poliției. După patru săptămâni, însăși Greta Thunberg a început să reposteze tweeturile „Protestatarului Singuratic”, după cum era de-acum poreclit Arșak.

Fuga din Rusia

După revenirea din Madrid și arestul de șase zile, Arșak și-a continuat acțiunile de protest timp de aproape doi ani. De-acum știa multă lume de el, precum și de prietena lui, Polina, care era și ea frecvent hărțuită de către polițiști și procurori din cauza activităților ei de disidență. 

Tinerilor le era din ce în ce mai clar că libertatea lor de mișcare va dispărea în curând și că va urma o condamnare serioasă. Ca să se asigure că dacă unul dintre ei e arestat celălalt va putea să-l viziteze în închisoare, tinerii s-au hotărât să se căsătorească. Data pe care au ales-o a fost 24 februarie 2022: exact ziua în care trupele regulate rusești au invadat Ucraina. Pozele postate de către tineri din ziua nunții îl arată pe Arșak îmbrăcat într-o cămașă albă pe care scrie cu roșu „Fuck the war”. Transformarea lui din activist de mediu în activist anti-război era de-acum completă.

În ianuarie 2022, Rusia trimitea trupe în Kazahstan ca să „liniștească” protestatari. Arșak a demonstrat de unul singur în Moscova cu o placardă pe care era scris „Un nou război ne-a furat Anul Nou”. A fost imediat arestat. Într-un interviu cu o publicație independentă, activistul avertiza că Putin se pregătește de invadarea Ucrainei. Foto: arhiva personală a lui Arșak

După cum era și previzibil, hărțuirile și arestările s-au ținut lanț, iar un bilet doar dus către una dintre infamele colonii penitenciare rusești se profila în viitorul apropiat. Așa că Arșak și Polina au luat următoarea hotărâre cu consecințe majore asupra vieților lor: au fugit din Rusia. Mai întâi au trecut în Belarus, apoi în Polonia și de-acolo s-au dus în Germania.

Apatrid

După câteva luni însă, au început să-și regrete decizia. Demonstrațiile anti-Putin din Berlin nu păreau a impresiona pe nimeni. Schimbarea tot din interiorul Rusiei trebuia să vină. Impresionat de curajul lui Alexei Navalnîi, care în ianuarie 2021 revenea în țară știind că va fi imediat arestat, Arșak a anunțat pe Facebook că se va întoarce și el curând. 

Dar n-a mai apucat s-o facă, pentru că a primit o notificare de la autoritățile ruse cum că cetățenia sa, pe care o primise la vârsta de 10 ani, după ce fusese adus în Rusia din Armenia natală de către părinți, îi era anulată. Și nu doar cetățenia lui, ci și cele ale fratelui și tatălui său. Motivul oficial: „neregularități” în dosarul inițial de naturalizare. Cei trei au mai primit și interdicția de a intra în Rusia pentru următorii 50 de ani. 

La această oră, Arșak e apatrid, fiindu-i permisă prezența pe teritoriu german în virtutea unei vize de freelancer (jurnalism, documentare pentru ONG-uri, etc.). A făcut cerere, împreună cu familia sa, pentru cetățenia armeană și își pune speranțele în atitudinea independentă de care dă dovadă guvernul actual al Armeniei în fața presiunilor Rusiei. 

Interviul cu Arșak a fost realizat în limba engleză și e prezentat aici într-o variantă comprimată.

PressOne: Într-un interviu cu The New York Times din 2022, spuneai că „protestul împotriva războiului e mai important decât activismul ecologist”. E o afirmație de bun simț. Pe de altă parte, după cum bine știi, de fiecare dată când e vorba de mediul înconjurător binevoitorii spun „Nu e momentul acum pentru astea. Avem probleme mai importante de rezolvat!”

Arșak Makician: Criza climatică și războiul sunt legate una de alta. Când făceam activism [în Rusia], aveam o pancardă pe care scria „Încălzirea globală înseamnă război, foamete și moarte”. Vom avea și mai multe războaie, foamete și moarte din cauza crizei climatice pentru că totul este interconectat. Economia Rusiei e dependentă de combustibilii fosili. Regimul lui Putin se bazează pe banii care vin din industria extractoare. 

În Rusia, în Armenia, în Azerbaidjan trebuie să vorbim despre criza climatică, pentru că e un pericol real pentru viitorul tuturor. E ceva care ne poate uni.

PressOne: Țările vestice încă cumpără combustibili fosili din Rusia. Consideri că Vestul face îndeajuns pentru a se retrage din acest sector?

Arșak Makician: Embargoul impus Rusiei de către țările vestice are multe portițe de scăpare. Vesticii ar trebui să facă mult mai multe eforturi decât fac acum. De exemplu, ei cumpără gaz natural din Azerbaidjan, gaz pe care Azerbaidjanul îl cumpără din Rusia. Și nimeni nu spune nimic despre masacrarea armenilor din Nagorno-Karabah. Nu există sancțiuni.

Criza climatică produce tot mai multă migrație din Asia Centrală către Rusia. Putin va avea acces la tot mai multe resurse umane pentru a continua războiul, pentru că ei pun presiune pe migranții din Uzbekistan și din Kîrgîzstan să semneze contractul și să se ducă la război. Acești oameni nu au niciun fel de drepturi în Rusia, așa că Putin poate pune oricât de multă presiune vrea pe ei. Dacă refuză să plece la război, îi poate deporta. Îi va înlocui cu alții care vin în Rusia din cauza efectelor crizei climatice din aceste țări. 

Vesticii nu fac nimic în aceste țări. Ar trebui să facă mult mai multe lucruri decât doar să trimită arme Ucrainei. Bineînțeles, e important ca Ucraina să poată să continue să se apere, dar acest război este unul global. Dacă „valorile europene” există cu adevărat, ele trebuie apărate la modul concret. Trebuie arătat lumii că democrația e reală, că drepturile omului sunt reale, că legea internațională e reală.

Luptăm pentru ceva care e mai mare decât Ucraina sau Armenia sau alte țări. Trebuie să investim mai mult în această luptă. Nu ne putem opri doar la înarmare, ci trebuie luptat și ideologic, pentru democrație. Dictatorii colaborează. Toate problemele astea sunt interconectate și mi se pare ciudat că mulți nu înțeleg asta.

PressOne: Cum poate ajuta Vestul ce-a mai rămas din societatea civilă rusă?

Arșak Makician: Aș vrea să văd mai multă legitimizare a muncii noastre. Acești politicieni din Vest îl sună cam des pe Putin. S-au tot întâlnit cu el și le-au arătat rușilor că el e reprezentantul oficial al Rusiei, deși alegerile erau fraudate de multă vreme. Politicienii europeni ar trebui să se întâlnească mai des cu reprezentanții societății civile ruse. 

Noi avem legitimitate pentru că ne luptăm cu dictatura de multă vreme. Și jurnaliștii ar trebui să vorbească cu activiștii pentru că avem mulți: avem activiste feministe, avem activiști anti-colonialiști, avem activiști de mediu.

PressOne: Ai spus că nu toți rușii au simpatii fasciste. Ce crezi, majoritatea rușilor trăiesc sub acest regim de voie sau de nevoie?

Arșak Makician: E o întrebare dificilă pentru că, evident, majoritatea rușilor nu fac prea multe eforturi să i se opună lui Putin. Dar ei trăiesc în dictatură — o dictatură construită cu banii investitorilor europeni, apropo. Da, consider că rușii sunt responsabili pentru tot ce se întâmplă acum și trebuie să facă mai mult ca să-l oprească pe Putin. Totuși, nu au instrumentele necesare pentru asta. Nu au armele necesare pentru a lupta cu Putin. Putin are o mulțime de polițiști. Și da, și aceștia sunt ruși… Majoritatea rușilor probabil că nu-și doresc acest război și ar vrea să revină la o viață normală. Dar nu pot face nimic. 

Cei care se bucură de mai multe privilegii ar trebui să facă mai mult. Europenii, care au mai multe libertăți, ar trebui să facă mai mult, pentru că ei chiar pot face mai mult. Și dacă fac mai mult, atunci vor avea dreptul moral de a le cere și rușilor să facă mai mult. Eu, de exemplu, consider că ucrainenii au dreptul să mă critice și pe mine. Sigur, am făcut mult activism. 

Nu ajută la nimic să dăm vina pe toți rușii. Trebui să găsim o cale să-i determinăm pe mai mulți ruși să se alăture forțelor democratice.

PressOne: Acum câteva săptămâni, un activist pentru drepturile minorităților etnice din regiunea Bașkortostan, care se opusese mineritului illegal din zonă, a fost arestat, ceea ce a dus la un protest în masă. Există în aceste proteste locale, care nu sunt neapărat anti-război sau anti-Putin, un potențial pe care n-ar trebui să-l ignorăm?

Arșak Makician: Nimeni nu știe ce se va întâmpla pentru că Rusia este imprevizibilă. S-ar putea să se întâmple ceva similar cu cazul mișcării Black Lives Matter din America: un om e ucis de către poliție, oamenii ies la protest și e aproape o revoluție. Minoritățile din Rusia sunt persecutate cel mai mult. Propaganda rusă e o propagandă naționalistă. Așa că protestele anti-coloniale sau cele ecologice din republici sunt foarte importante, pentru că la moment dat pot face explozie. La colapsul Uniunii Sovietice a contribuit și conflictul din Nagorno-Karabah. Nu putem prezice nimic, dar trebuie să ne folosim de fiecare ocazie să creăm condițiile pentru schimbare.

În fiecare zi de vineri, timp de 40 de săptămâni consecutive, Arșak a protestat în centrul Moscovei împotriva contribuției Rusiei la încălzirea globală. Foto: arhiva personală a lui Arșak

PressOne: În interviul din The New York Times, spuneai așa: „E greu să trăiești încontinuu cu frica că cineva îți va sparge ușa”. Ce efecte are frica asta continuă asupra individului, asupra familiilor?

Arșak Makician: E groaznic. Nu e normal să trebuiască să-mi risc libertatea și pe cea a familiei mele ca să vorbesc liber. Dar oamenii mor în Ucraina, așa că trebuie s-o fac. Nu vreau să joc după regulile lui Putin și să mă gândesc tot timpul „Am rude în Rusia — dacă spun ceva, le cauzez probleme!” Dar îi înțeleg pe activiștii cărora le e frică. 

Când Putin s-a luat de familia mea, rudele mi-au cerut să tac din gură. Dar am hotărăt că nu am dreptul să tac din gură, pentru că nu vorbim aici doar de mine sau de ei — vorbim de ceva mai mare ca noi. Da, e groaznic că asta e situația. Mă simt vinovat pentru ce-a pățit familia mea. Dar vina e totuși a lui Putin. Toate crimele comise în Ucraina, toate crimele comise în Rusia sunt din vina regimului putinist. 

Prețul pe care noi, activiștii ruși, îl plătim este foarte mare. Am prieteni în închisoare. Unul dintre prietenii mei a fost violat de către polițiști, iar prietena lui a fost bătută. Eu sunt norocos că nu sunt în pușcărie și că partenera mea n-a fost violată. Dar și eu am avut de suferit. Oamenilor le e frică. Și tac din gură pentru că le e frică. 

PressOne: Pe lângă frică, regimul se folosește și de sentimentul de vinovăție pentru a controla potențialii contestatari. Când i s-a retras cetățenia și a fost dat afară din țară, fratele tău a spus într-un interviu: „Eu sunt un simplu muzician care cântă în orchestră. N-am scris sau spus niciodată nimic nelalocul lui. Toate aceste lucruri mi se întâmplă pur și simplu pentru că sunt fratele fratelui meu”. Cum afectează acest sentiment de vinovăție relațiile familiale?

Arșak Makician: Le distruge. Îți distruge prieteniile, relația cu familia, relația cu partenerul. Distruge tot ceea ce iubești. Îți distruge viața. Dacă aș fi un activist dintr-o țară europeană, aș putea încă să fiu violinist profesionist. Aș avea o viață normală și aș acorda interviuri în care aș spune „Da, am organizat un protest și au venit mii de oameni și a fost foarte bine”. Aș avea o viață complet diferită. Dar eu vorbesc acum de tot felul de lucruri groaznice și oamenii nu mai vor să mă asculte, pentru că ceea ce am de spus nu e ușor de ascultat. Lumea îmi spune „Hai, că am obosit. Hai să mai vorbim și de altceva. Despre prețul benzinei, de exemplu!” 

PressOne: Pe de altă parte, știi că ce faci este „the right thing” (alegerea morală optimă – n.red.). Îți aduce acest lucru o oarecare satisfacție? Compensează, măcar parțial, sentimentul de vinovăție de care vorbeai mai înainte?

Arșak Makician: Ajută oarecum, dar tot sufăr. Durerea asta e cu tine tot timpul. Uneori mai uiți de ea, dar ea e tot acolo. Alteori e de neînchipuit. Majoritatea prietenilor mei suferă de depresie. Lucrurile astea te afectează la un nivel foarte, foarte personal. N-ar trebui să fie așa. Activismul ar trebui să fie ceva pe care-l faci cu plăcere — să-ți ridici vocea, să contribui la o lume mai bună. Dar activismul nu e un joc. 

PressOne: Ești diferit de alți oameni? Ești un erou?

Arșak Makician: Simt că sunt diferit de alții. Dar câteodată simt că sunt un om rău… De exemplu, când organizez un protest [în Germania] și unul dintre participanți pleacă mai târziu în Rusia și e arestat, e vina mea? E vina mea că familia mea suferă? Sunt eu responsabil pentru toate aceste lucruri urâte?

Alteori mă simt împăcat cu ce am făcut și sunt mândru de mine. Dar vreau să am o viață normală, să am relații normale cu oamenii. Când întâlnesc pe cineva pentru prima oară și sunt întrebat „Cu ce te ocupi?” nu știu ce să-i zic. Că sunt activist? Apatrid? Să-i trimit să citească o tonă de articole despre mine? Îmi e extrem de dificil să duc o viață normală. Vreau să fiu un om normal. Vreau să am prieteni. Și vreau ca lumea să mă înțeleagă. 

PressOne: A fi disident rus e de-acum o identitate a a ta, pe lângă, să zicem identitatea de muzician?

Arșak Makician: Nu mă consider a fi un disident. Disidenții existau în Uniunea Sovietică. Eu sunt mai optimist decât erau disidenții din vremurile acelea, pentru că ei se luptau cu un sistem despre care ei credeau că va continua și după moartea lor. Pentru mulți a fost un șoc că Uniunea Sovietică s-a prăbușit. Noi vrem să credem că ne vom întoarce în Rusia. Nu putem ști ce va fi. Dar eu voi continua să practic activismul, să vorbesc, să lupt împotriva regimului lui Putin și să aștept ziua în care se va prăbuși. Nu mă voi transforma complet într-un european care spune „Eu nu sunt rus!”

PressOne: Cum poate un disident rus să-și convingă rudele că Putin nu e salvatorul Rusiei?

Arșak Makician: În cazul meu nu e nevoie să conving pe nimeni, că pe tatăl meu l-au convins autoritățile ruse când l-au deportat… Dacă am putea să le spunem milioanelor de armeni din Rusia ce i-au făcut tatălui meu, probabil că ar fi mai ușor de convins.

Dar, deoarece oamenilor le e frică să vorbească despre astfel de lucruri, multă lume nu știe de ele. Așa cum nu știe despre ce s-a întâmplat în Bașkortostan, unde un activist a fost arestat și majoritatea populației orașului a ieșit la protest. Deci dacă vrem ca oamenii să iasă la protest alături de noi, trebuie să vorbim și despre alte lucruri, nu doar despre politică. Trebuie să vorbim și despre prețurile la alimente. Sau despre islamofobia din Rusia, care e o problemă imensă. Ar trebui să vorbim despre discriminarea minorităților. Societatea civilă rusă nu vorbește îndeajuns despre aceste probleme.

PressOne: Ai afirmat la moment dat că Europa ar trebui să-i primească pe rușii care fug din Rusia. De ce?

Arșak Makician: Uneori europenii refuză să-i primească pe cei care se opun autorităților ruse. Politicienii europeni se gândesc „Lumea nu e în favoarea imigrației acum. Hai să nu-i primim pe ăștia”. Dar când nu sunt primiți, acei oameni sunt puși sub acuzare în Rusia și nu mai pot scăpa de-acolo. Unii oameni vor să scape de război și n-au unde merge. Și-atunci trebuie să meargă la război și Putin are mai multă carne de tun.

E contraproductiv, acest discurs al politicienilor estonieni, lituanieni, letoni. Propaganda lui Putin se folosește de această rusofobie care îl ajută să continue războiul.

PressOne: Să ne întoarcem de unde am plecat: Greta Thunberg este ironizată mult în România, mai ales prin meme-uri pe Facebook — mai ales cele cu „How dare you?” Tu ai fost alături de ea. Ce le poți spune românilor despre ea?

Arșak Makician: Și în Rusia sunt multe meme cu Greta, mai ales datorită propagandei companiilor extractoare. E ușor să-ți bați joc de o fată care nu-ți poate răspunde pentru că trăiește într-o altă țară și nu vorbește aceeași limbă cu tine. Eu o respect.

În țările noastre, nu punem mare preț pe ipocrizia vesticilor. Iar ea nu dă dovadă de așa ceva. Ea spune adevărul și critică ipocrizia Vestului. Este curajoasă. Ar trebui să-i fim recunoscători. Mie nu-mi plac activiștii europeni care se ocupă cu acele acțiuni de sustenabilitate care sunt pe placul marelui public. Nu cred că acela e activism adevărat. Greta face activism adevărat.

Eu am fost foarte norocos că am beneficiat de sprijin internațional datorită faptului că făceam parte din mișcarea „Vineri pentru Viitor”. Cam cu o lună înaintea începerii războiului, partenera mea se ascundea la mine acasă. A venit poliția peste noi. Pe ea au arestat-o, pe mine nu. Mie mi-au spus doar „Salut-o pe Greta Thunberg!”

Notă: Arșak i-a fost student autorului acestui articol la un scurt curs online de Jurnalism organizat în ianuarie 2024 de către Universitatea Stony Brook din Statele Unite.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€