INTERVIU. Omul care a văzut toate țările lumii: România e subestimată

Bianca Felseghi

Senior Editor

Gunnar Garfors e norvegianul care, în urmă cu câteva zile, într-un articol din businessinsider.com, a inclus România printre cele 12 țări pe care oricine ar trebui să le viziteze cel puțin o dată.

Garfors nu lucrează în turism și nici nu e vreo autoritate ale cărei verdicte să valoreze cât un brand de țară. E ceea ce se numește un globe-trotter. Un călător.

La 37 de ani, este cel mai tânăr om care a văzut toate cele 198 de țări ale lumii. A și scris o carte despre asta. Se numește, ironic: Cum am rămas fără țări.

L-am sunat în Norvegia să-l întrebăm de ce i-a rămas România în suflet.

*

– Când ai venit pentru prima oară în România?

– Prima oară am fost în 2009, deci acum 6 ani. Am fost atunci la Sibiu, m-am oprit în Transilvania, care e o regiune de o frumusețe uimitoare. M-am simțit excelent.

– Documentezi fiecare călătorie pe care o faci, citești înainte câte ceva despre fiecare țară în care ajungi sau preferi să afli lucruri la fața locului?

– Îmi place să fiu impulsiv. Prefer să mă uit în jur și să văd ce se întâmplă. Nu am niciodată la mine un ghid. Încerc să întâlnesc oameni și să cer sfaturi despre ce ar fi mai bine să fac și să vizitez. Așa e felul meu de a călători. Îmi place să explorez zonele, să nu fac planuri precise.

– Care-ți erau așteptările cu privire la România, cum te gândeai că va fi înainte să ajungi aici?

– Ca să fiu cu totul sincer, România are o, cum să o spun… o reputație de… țară ponosită. Mă așteptam să găsesc o țară mai puțin modernă decât ceea ce am găsit. Am fost surprins. Văzând-o, mi-a amintit într-o anumită măsură de Germania sau Polonia. Cu ele am comparat-o mai târziu. Am întâlnit în România mulți oameni. M-au scos în oraș, am mers în restaurante, în Sibiu am prins chiar un festival de muzică și am văzut o grămadă de concerte. M-am simțit excelent.

Gunnar Garfors la Sibiu. Foto: Arhiva personală

– În articolul din businessinsider.com, incluzi România în rândul celor 12 țări pe care oricine ar trebui să le viziteze. România apare pe locul întâi. E un top aleatoriu sau a fost opțiunea ta?

– Ordinea din acel articol este aleatorie. Nu le-am ordonat eu. Am fost rugat să recomand niște țări care mi-au plăcut cu adevărat și am făcut asta. Dar nu e un top.

– Surpriza plăcută pe care ai avut-o venind în România este motivul pentru care ai ales să o recomanzi?

Teza de doctorat a Laurei Codruța Kövesi: suspiciuni, omisiuni, greșeli

Cazul Kövesi nu este comparabil cu dosarele Ponta sau Oprea – ale căror plagiate sunt masive și sfidătoare, dar ridică semne de întrebare asupra tezei sale.

Femeia în rochie albastră

„Pe la ora 5 a dimineții zilei de 14, totul părea că se terminase. Într-o liniște sinistră, cu soarele care tocmai începea să răsară în ochi, dinspre Piața Victoriei, într-un uruit înfiorător (care s-a transformat în tropăit grotesc), o umbră hidoasă se apropia constant, într-un crescendo tensionat. Erau primele grupe de mineri care ocupau Piața Universității.”

– Am recomandat-o datorită frumuseții sale, în special a Transilvaniei. Există o istorie foarte captivantă a locurilor, pe lângă natura fascinantă, apoi mai sunt mâncarea și ospitalitatea oamenilor. Nu din pricina surprizei pe care mi-a făcut-o, ci pentru că m-a făcut să mă simt foarte bine, de aceea am recomandat-o. Cred că e o țară subestimată din punct de vedere turistic și că mai mulți oameni ar trebui să meargă să o viziteze. De aceea România e printre cele trei țări europene care apar în articolul respectiv. Mulți nici nu se gândesc să viziteze țara asta, dar eu sper că, citind recomandările mele, poate se vor răzgândi și vor merge, pentru că România are multe de oferit.

– Spui că te-a impresionat natura Transilvaniei. Pe unde ai colindat?

– M-am plimbat prin jurul Sibiului, cu mașina și cu trenul.

– O călătorie cu trenurile românești e o experiență pe cinste…

– (Râde) Mda, trenurile sunt destul de vechi și nu foarte moderne, dar e un mod excelent de a intra în contact cu oamenii. Chiar dacă nu toată lumea vorbea engleză, am avut parte de o grămadă de priviri zâmbitoare. În plus, am avut la mine un notepad și am desenat ceea ce mă interesa să aflu, așa că am comunicat binișor cu toată lumea. Da, nu e cel mai modern și confortabil mod de a călători în România, dar măcar te poți uita pe geam și vezi peisaje superbe.

– Deci, ceea ce a ți-a rămas în suflet după prima vizită în România au fost oamenii?

– Sunt foarte prietenoși. Dar mi-au plăcut și castelele din regiune, iar despre ele nu se știe mare lucru. Iar viața de noapte e… Voi, în România, chiar știți să vă distrați!

Imagine de pe pagina de Facebook a lui Gunnar Garfors

*

– Locurile pe care le vizitezi adaugă câte ceva la personalitatea ta?

– Când călătorești atâta, afli destul de multe despre tine. Evident, te marchează și ceea ce afli despre locurile pe care le vizitezi. Dar, altfel, devii mai umil dacă ai curajul să ieși din marea bulă, cum îmi place să-i spun, a civilizației vestice. Europa de Est e o zonă în care vesticii nu prea se încumetă să vină. Dar dacă ajungi prin locuri care nu-ți sunt familiare, începi să îți pui întrebări și despre tine, și să îți vezi și țara din care provii din altă perspectivă. Iar asta cred că e ceva util.

– Ai la activ două recorduri mondiale: cele mai multe țări vizitate în 24 de ore (19) și vizitarea într-o zi a 5 țări de pe 5 continente diferite. Ești dependent de doborâtul recordurilor?

– Genul ăsta de recorduri nu prea au de-a face cu experiența de a călători, în adevăratul ei sens. Nu prea apuci să vezi mare lucru. Dar faci ceva ce nu a mai făcut nimeni până la tine. Acum trei zile, duminică și lunea care au trecut (20-21 septembrie), am mai doborât un record împreună cu niște prieteni: am călătorit în SUA prin 22 de state în 24 de ore. Îți dă o senzație de dependență genul ăsta de experiență. Trebuie să iei în calcul posibilul. E distractiv, recunosc că-mi place, chiar dacă e o chestie stupidă, dacă stai să te gândești. Mă face să râd.

– Cum plănuiești o aventură de calibrul ăsta? Bănuiesc că totul trebuie să meargă ceas..

– Ne ia o grămadă de timp, mie și prietenilor mei, să plănuim o călătorie din asta, fulger. Ultima cascadorie, cea din SUA, am plănuit-o vreo 2 sau 3 luni ca să optimizăm rutele. Când am mers în 5 țări de pe 5 continente mi-a luat și mai mult timp să găsesc cele mai potrivite avioane. Și e mai ușor să faci totul pe hârtie, în teorie, decât în practică.

– M-a intrigat o chestie uitându-mă la cariera ta de globe-trotter. Ai mers în Antarctica îmbrăcat în sacou de costum. În multe dintre fotografii apari îmbrăcat așa. De ce?

– (Râde) Păi, sunt mai multe motive pentru care am sacoul cu mine aproape peste tot. Dacă e prea cald, nu îl iau. Mă limitez la pantaloni scurți, dar care au multe buzunare ca să pot să-mi pun la loc sigur pașaportul, telefonul și portofelul. În haina de costum există buzunare interioare care sunt destul de sigure, chiar dacă te afli într-o mulțime mare de oameni. Dacă îți pui lucrurile importante în buzunarele interioare ale sacoului, e foarte greu să ți le fure cineva. Dacă îmi pierd hainele, laptopul sau rucsacul nu e sfârșitul lumii. Dar dacă îmi pierd portofelul și actele când sunt departe de casă, atunci aș fi într-o mare încurcătură. Sacoul e o chestie de securitate personală. Asta în primul rând. În plus, dacă ești îmbrăcat în costum, ești tratat mai bine, poate primești un loc mai bun în avion sau o cameră mai bună la hotel. Arăți ca o persoană business, cred că un sacou te face să arăți mai bine. Așa cred eu.

– Ce nu-ți lipsește din bagaj când pleci într-o călătorie?

– Mereu am la mine un creion și hârtie de scris, adresa unui doctor din țara pe care o vizitez și un notepad, pentru că mereu trebuie să ai la îndemână ceva pe care să scrii. Te ajută mai ales când nu există o limbă comună de comunicare. De exemplu în Iran, pe care l-am vizitat împreună cu fratele meu, am mers într-un restaurant unde nu vorbea nimeni limba engleză. Am desenat o vacă și o oaie ca să comand mâncarea. Și am fost serviți, chiar dacă desenez ca un copil de 4 ani. Îmi notez codurile de confirmare ale biletelor de avion, rata de schimb valutar, ca să nu fiu prostit, și adresele tuturor locurilor în care trebuie să ajung. Poți rămâne fără baterie, iar o bucățică de hârtie te poate scoate din situații foarte complicate. Întotdeauna am la mine și ustensile de cusut, ac și ață și detergent. Călătoresc întodeauna doar cu bagajul de mână și trebuie să îmi spăl hainele. Dacă aș avea o valiză mare pe care să o car după mine, mi-ar reduce foarte mult capacitatea de mișcare.

– Ești colecționar de magneți de frigider, spui într-un alt interviu. După ce ai vizitat 198 de țări, cum arată frigiderul tău de acasă?

– Frigiderul meu era complet plin de magneți, pe amândouă părțile care nu erau lipite de perete. În unele țări nu sunt magneți și nici alte feluri de suveniruri așa cum le știm noi. În Somalia am luat un luat o bucățică dintr-o roată veche și am lipit un magnet de ea. Majoritatea magneților pe care îi am sunt din cei obișnuiți, dar câteodată a fost nevoie să improvizez.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€