INTERVIU. Gen. (r) Eugen Bădălan, autor al unei cărți plagiate de Nicolae Ciucă: „Este clar că poate fi arătat cu degetul pentru plagiat”

Emilia Şercan

Știri

24/01/2022

Unul dintre autorii plagiați de premierul Nicolae Ciucă în teza de doctorat, generalul cu patru stele (r) Eugen Bădălan, a fost referent în comisia care a decis să-i acorde actualului premier titlul de doctor în Științe militare în 2003.

În ancheta publicată în urmă cu o săptămână, în care am dezvăluit în exclusivitate că o parte semnificativă din conținutul tezei lui Nicolae Ciucă este plagiată, am arătat că una dintre lucrările plagiate de premier a fost semnată de generalul (r) Eugen Bădălan alături de generalul (r) Teodor Frunzeti.

Calificativul pe care Bădălan i l-a dat lui Ciucă la susținerea tezei, consemnat în documentele oficiale de la Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (UNAP) obținute în baza unei solicitări de informații publice, a fost bine.

Într-un interviu pentru PressOne, Bădălan susține că nu și-a dat seama că a fost plagiat de doctorandul pe care l-a evaluat și că nici nu-și aduce aminte să fi făcut parte din comisia de referenți. 

De altfel, toți cei patru profesori universitari care au făcut parte din comisia de referenți, inclusiv Eugen Bădălan, au fost de acord cu acordarea titlului de doctor lui Nicolae Ciucă. 

În prezent teza lui Nicolae Ciucă, care a susținut într-o postare pe Facebook că „acuzațiile publice nu se pot susține științific în niciun fel”, este în proces de analiză, la cererea sa, la Comisia de Etică a UNAP. Potrivit legii, comisiile de etică ale universităților pot emite doar puncte de vedere, decizia de menținere sau de retragere a unui titlu de doctor putând fi luată doar de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU). 

***

Comisia de susținere a unei teze de doctorat este formată, în mod standard, din patru profesori: conducătorul de doctorat și trei profesori universitari cu rol de referenți. 

Actualul prim-ministru l-a avut îndrumător pe perioada studiilor doctorale, derulate între 1999 și 2003 la UNAP, pe generalul de brigadă prof. univ. dr. Emil Chețe. 

Referenții care au decis să-i acorde titlul de doctor lui Nicolae Ciucă, la acea dată locotenent-colonel la UM 01047 Craiova, au fost:

La momentul la care doctorandului Ciucă i-a fost acordat titlul științific, referentul Eugen Bădălan era șeful Statului Major al Forțelor Terestre. Un an mai târziu, în 2004, Bădălan avea să fie numit şeful Statului Major General al Armatei Române, o funcție pe care a ocupat-o până în 2006 - și în care avea să-i succeadă, în perioada 2015-2019, actualul premier Nicolae Ciucă. După ce a părăsit Statul Major General al Armatei Române, Bădălan a intrat în politică și a fost, în legislatura 2008-2012, deputat PDL. 

Cel de-al doilea referent din comisia de doctorat a lui Ciucă, Nicolae Uscoi, era în 2003 rectorul Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. Acesta a murit doi ani mai târziu într-un accident de mașină. 

Al treilea membru al comisiei de referenți, Gheorghe Udeanu, era profesor la UNAP la momentul susținerii publice a tezei de doctorat a locotenent-colonelului Nicolae Ciucă. Acesta a decedat la finalul anului trecut. 

General-locotenent prof. univ. dr. Eugen Bădălan a fost cel mai rezervat referent cu privire la calitatea tezei de doctorat a actualului premier, reiese din documentele oficiale din arhiva UNAP pe care le-am consultat.

Bădălan a consemnat, în referatul său, că „teza de doctorat a domnului locotenent-colonel Ciucă Nicolae Ionel este o lucrare deschisă perfecționării și așteptăm și pe viitor, din partea autorului, noi confirmări ale calității dovedite cu această ocazie”. 

Bădălan i-a acordat lui Nicolae Ciucă doar calificativul bine. Susține, acum, că nu-și mai aduce aminte că a făcut parte din comisia de susținere a tezei și că, oricum, nu și-a dat seama că una dintre cărțile pe care le semnase chiar în acel an, în coautorat, fusese plagiată chiar de doctorandul pe care-l evalua.

Din analiza pe care am publicat-o săptămâna trecută reiese că doctorandul Nicolae Ciucă a copiat fără citare 353 de rânduri, inclusiv pagini integrale, din volumul Forțe și tendințe în mediul de securitate european, publicat în 2003 de Eugen Bădălan și de Teodor Frunzeti, fost consilier pe probleme de apărare la Administrația Prezidențială în primul mandat al președintelui Klaus Iohannis. 

„În mediul academic dintotdeauna a existat obligativitatea ca atunci când se împrumută cuvinte, ele să fie puse între ghilimele"

Emilia Șercan: Ați făcut parte din comisia de referenți care a decis acordarea titlului de doctor domnului Nicolae Ciucă. 

Eugen Bădălan: Nu mai știu, nu mai țin minte. Efectiv nu mai țin minte acest lucru. În toată activitatea mea universitară vă dați seama că dacă aș ține minte toate doctoratele la care am fost referent oficial ar însemna să am o memorie de elefant.

E.Ș.: Dacă nu vă aduceți aminte că ați făcut parte din comisie, vreau să vă întreb despre cartea din care domnul Ciucă a preluat mai multe pagini. 

E.B.: Despre carte îmi aduc aminte. Eu nu mai știu care erau atunci condițiile și cum funcționau atunci programele anti-copyright, de verificare a similitudinilor. 

E.Ș.: Nici nu exista așa ceva la vremea respectivă, cel puțin în România. Aceste programe au fost introduse în lege și au devenit obligatorii ca mecanism de verificare a similitudinilor începând cu 2016. 

E.B.: Înseamnă că i-am făcut un referat favorabil și presupun că a fost favorabil, din moment ce i s-a acordat titlul de doctor. Dacă unul dintre referatele referenților nu era favorabil, nu avea cum să se înainteze lucrarea și să i se acorde titlul. Înseamnă că la momentul respectiv mie mi s-a părut ca teza este în regulă. 

E.Ș.: Nu v-a atras atenția că porțiuni din teza dumnealui ar fi plagiate din cartea dumneavoastră?

E.B.: Nu mi-a atras atenția acest lucru. 

E.Ș.: Dar din ce-ați văzut dumneavoastră că am prezentat în articol, cum vi se pare că stau lucrurile?

E.B.: Din ce-am văzut un articol, pe actualele reglementări, este clar că poate fi arătat cu degetul pentru plagiat. Dar, repet, pe actualele reglementări și pe ce am citit în articolul dumneavoastră. Am înțeles că el s-a adresat Comisiei de Etică de la Universitatea Națională de Apărare și, să sperăm, Comisia de Etică va face lumină. 

E.Ș.: Dumneavoastră spuneți că pe actualele reglementări poate fi considerat plagiat. Reglementările din 2003 erau diferite?

E.B.: Presupun că da, din moment ce nici măcar nu exista programul [computerizat] de verificare a similitudinilor. Deși, în mediul academic dintotdeauna a existat obligativitatea ca atunci când se împrumută cuvinte, ele să fie puse între ghilimele. Eu am spus, atunci când se împrumută cuvinte, trebuie puse între ghilimele. Sistemul antiplagiat nici în ziua de astăzi nu condamnă furtul de idei, condamnă furtul de cuvinte. Idei poți să furi câte vrei, dacă furi cuvinte ești condamnat, dacă furi idei, nu te condamnă nimeni. 

E.Ș.: Trebuie spus, totuși, ca softul nu poate detecta idei, ci doar cuvinte, și nici nu poate emite verdicte. Vreau să vă întreb: la UNAP, la vremea respectivă, nu erau adoptate regulile de redactare ale Academiei Române?

E.B.: Ba da, cum să nu!

E.Ș.: Dumneavoastră am văzut că ați folosit în cartea în discuție regulile de redactare ale Academiei Române, ați folosit ghilimele și ați indicat autorul din care ați citat. 

E.B.: Orice facultate, orice universitate, orice academie care era organizatoare de studii universitare de doctorat, toate școlile doctorale, indiferent unde funcționau ele în România, dintotdeauna s-au supus regulilor Academiei Române. 

E.Ș.: Iar regulile de redactare ale Academiei Române nu spuneau la vremea respectivă că trebuie să folosești ghilimele și să indici sursa?

E.B.: În cei trei ani de pregătire, sau cinci, pentru că eu am prins și perioada în care doctoratul se făcea în cinci ani, doctoranzii parcurgeau obligatoriu un curs care se chema Reguli academice de redactare. Acest curs era parcurs de toată lumea.

E.Ș.: Era în vigoare și în 2003?

E.B.: Exact, sigur că da.

„Când el și-a ales idei de colo, de colo, probabil că nu a fost atent la preluare. Cine știe?”

E.Ș.: Și cum de s-a întâmplat că domnul Ciucă nu a respectat regulile de redactare predate la curs? 

E.B.: Nu știu ce s-a întâmplat. Din câte îl cunosc eu pe Ciucă, și am pretenția că-l cunosc binișor, e un tip cinstit. Poate că nu este el din clasa celor mai puri intelectuali, dar e un tip cinstit. Îmi imaginez că a fost efectiv o chestie de neatenție. Nu din intenție a făcut el chestia aia, a făcut-o din neatenție în cadrul studiilor de pregătire a tezei, pentru că un doctorand citește sute de cărți în problema care îl interesează. 

E.Ș.: Așa ar trebui să facă.  

E.B.: Când el și-a ales idei de colo, de colo, probabil că nu a fost atent la preluare. Cine știe? Mi-e greu să dau verdicte. 

E.Ș.: Este și o problemă de îndrumare?

E.B.: Este, pentru că o teză se lucrează de regulă în doi. Este o muncă a doctorandului și a îndrumătorului de doctorat. În plus, sunt și toate comisiile de pregătire de pe timpul stagiului doctoral. E lume multă care participă la acest proces, nu e doar doctorandul în sine. Toată lumea e atentă, uneori și la mici amănunte. Probabil că la el a fost o chestie de neatenție și din partea lui, și din partea conducătorului. Nu știu ce pot să spun și repet, nu sunt omul care să dea verdicte. 

E.Ș.: Spuneți că nu v-a tras atenția că o parte din teză semăna cu cartea dumneavoastră. 

E.B.: Nu, efectiv nu mi-am tras atenția. Știți de ce nu mi-a atras atenția? La acel moment, acele lucruri erau niște idei comune, care se discutau și se dezbăteau foarte des în foarte multe cercuri și din cauza acestui lucru nu avea cum să îmi atragă atenția, pentru că, repet, erau idei ale dezbaterilor comune. 

E.Ș.: Dar formularea acelor idei nu trebuia să fie originală? 

E.B.: Revin la ideea anterioară. Dacă plagiatul ar condamna furtul de idei, ne sesizam imediat. Cum plagiatul nu condamnă furtul de idei și condamnă doar furtul de cuvinte, e greu să-ți aduci aminte toate cuvintele pe care le-ai scris. Eu am publicat 33 de cărți. Dacă mi-aș aduce aminte toate cuvintele din cele 33 de cărți, vă imaginați ce ar fi? 

E.Ș.: Totuși vă contrazic. Definiția plagiatului se referă inclusiv la furtul de idei, nu doar la înșiruirea de cuvinte identice. 

E.B.: O să vă dau un exemplu de care eu m-am lovit foarte des la îndrumarea de doctorate. Dacă un doctorand scrie titlul unei legi, programul anti-copyright îl marchează automatul că este că este plagiat. 

E.Ș.: Nu este adevărat. Programul antiplagiat marchează și arată o similitudine și nu înseamnă că tot ceea ce este marcat este plagiat. Plagiatul poate fi stabilit doar de o persoană, de un specialist. 

E.B.: Programul de similitudine marchează atunci când există o problemă. 

E.Ș.: Dar aici intervine factorul uman, specialistul, care poate să înțeleagă mai mult decât o mașinărie dacă porțiunea marcată dintr-un text marcată cu ghilimele și citată sau dacă este plagiată.

E.B.: Dacă îmi cereți mie o părere, aș putea să fac afirmația că la Ciucă a fost o neatenție, nu a fost o intenție de a plagia. Asta este părerea mea. 

E.Ș.: Dacă plagiatul este constatat, ce facem? Îl trecem cu vederea pentru a fost comis fără intenție? 

E.B.: Nu, de trecut cu vederea, nu putem să trecem. Eu zic să așteptăm verdictul Comisiei de etică a UNAP.

E.Ș.: Dar știți că verdictul Comisiei de etică a UNAP nu are valoare juridică, reprezintă doar un punct de vedere. Doar CNATDCU poate să emită un verdict. 

E.B.: Comisia de etică își trimite concluziile la CNATDCU, iar cel îndrituit să decidă, ia decizii. Eu nu pot nici măcar să mă gândesc să fac o afirmație categorică, de tipul da, sau nu la adresa lui Ciucă. Nu am cum. 

E.Ș.: Aș fi vrut să știu mai multe despre participarea dumneavoastră în comisia de referenți.

E.B.: Efectiv nu mai îmi aduc aminte. Repet, am fost în sute de comisii și nu numai la UNAP, ci și la alte universități și vă imaginați că din sutele de lucruri pe care le-am citit și pe care a trebuit să le evaluez, e complicat acum să-mi aduc aminte acum cum a fost la cea a lui Ciucă. La momentul respectiv, pentru mine și pentru tot mediul universitar, Ciucă nu reprezenta nimic. Nimeni nu și-ar fi imaginat atunci că va ajunge prim-ministru. 

E.Ș.: Eu am acum referatul dumneavoastră în față. Spuneți în el în felul următor: „Teza de doctorat a domnului locotenent-colonel Ciucă Nicolae Ionel este o lucrare deschisă perfecționării și așteptăm și pe viitor, din partea autorului, noi confirmări ale calității dovedite cu această ocazie”. 

E.B.: Înseamnă că acela era punctul meu de vedere la momentul respectiv. Adică erau unele chestii cu care avem îndoieli și nu știam dacă viața sau cercetările ulterioare le vor confirma sau nu. 

E.Ș.: Ce ziceți acum, viața sau cercetările ulterioare le-au confirmat?

E.B.: Unele da, unele nu. 

***

Coordonatorul de doctorat Emil Chețe consemnează, în referatul prin care a acceptat formal teza de doctorat a lui Nicolae Ciucă, faptul că „în întreaga perioada pregătirii, doctorandul a lucrat în funcții de comandă și stat major, în structuri militare desemnate să participe la misiuni și operații multinaționale”, motiv pentru care a fost nevoit „să întrerupă teoretic/scriptic pregătirea prin doctorat, pentru perioadele participării la astfel de activități și misiuni”. 

Conform CV-ului oficial, Nicolae Ciucă a participat pe perioada studiilor doctorale la cel puțin două misiuni în străinătate: exercițiul multinațional Dynamic Response, care a avut loc în aprilie – mai 2001 în Bosnia și Herțegovina și misiunea Enduring Freedom, care s-a derulat între iunie 2002 – ianuarie 2003 în Afganistan. Coordonatorul menționează în referat, însă, și o misiune în Angola derulată de Ciucă în timpul doctoratului. 

Emil Chețe propune, prin referat, acordarea calificativului foarte bine pentru teza lui Nicolae Ciucă, notând „că doctorandul înțelege resortul științific, metodologic și legislativ al unor asemenea operații [întrunite multinaționale]”, dar și că a prezentat „o analiză din «interiorul» domeniului, în cunoștință de cauză, și cu concluzii pertinente”. 

Chețe nu observă, în schimb, că Ciucă a plagiat 185 de rânduri din teza pe care un alt doctorand al său, Paul Dănuț Duță, o susținuse cu doar doi ani înainte, în 2001. Teza lui Nicolae Ciucă include conținut plagiat din lucrarea lui Duță în 7 pagini, dintre care 3 sunt plagiate de la primul până la ultimul rând, inclusiv notele de subsol. 

***

Teza de doctorat a lui Nicolae Ciucă a primit aprecieri și de la generalul de brigadă prof. univ. dr. Nicolae Uscoi, pe atunci comandant (rector) al Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. 

Acesta a scris că teza de doctorat reprezintă prin tematică și conținut „o contribuție meritorie la elaborarea de pe poziții teoretice a problematicii operațiilor întrunite multinaționale, expresie elocventă capacității de valorificat plenar o experiență unică”. 

Generalul Uscoi a mai apreciat că „abilitatea de a opera cu concepte și modele teoretice”, alături de „capacitatea de a abstractiza și generaliza” îl recomandă pe doctorand ca „potențial cercetător științific”. 

Acesta a mai arătat că, deși teza de doctorat are unele „elemente criticabile”, doctorandul are aptitudini care „îl recomandă pentru munca științifică” în care „va putea obține succese notabile”.

Cel de-a doilea referent, colonelul prof. univ. dr. Gheorghe Udeanu, a afirmat în raportul său că teza lui Nicolae Ciucă „constituie o lucrare științifică valoroasă”. 

Acesta a precizat că lucrarea ar trebui să ajungă în atenția factorilor de decizie militară datorită criteriilor de analiză folosite, a vastei bibliografii studiate și a experienței profesionale.  

Gheorghe Udeanu a avut cel mai entuziast referat, de altfel, susținând că lucrarea are un „conținut științific deosebit”.

Acesta a plusat și a spus că teza de doctorat ar putea fi folosită „în procesul de învățământ din majoritatea instituțiilor militare”, motiv pentru care i-a recomandat doctorandului „să găsească soluțiile necesare în vederea publicării într-o editură de specialitate”. 

Atât Uscoi, cât și Udeanu au propus acordarea calificativului foarte bine pentru teza lui Nicolae Ciucă. 

Nicolae Ciucă nu a urmat recomandarea lui Gheorghe Udeanu de a-și publica teza de doctorat la o editură de specialitate. Cei interesați o pot consulta însă, începând din 2003, în sălile de lectură ale Bibliotecii Naționale respectiv Bibliotecii UNAP.