„Am trecut prin multe momente grele din viață ascultând Five Finger Death Punch”, îmi povestește un tip.

E trecut de 40 de ani și azi e pentru prima oară când vede live formația de heavy metal din Nevada, SUA.

Interviu exclusiv. Ivan Moody, solist 5FDP: „Cred că generația ta și a mea s-au trezit și nu o spun în sensul clișeic. Eu nu voi mai suporta aceleași lucruri pe care le-au suportat bunicii mei”

Viața

07/07/2024

PressOne a vorbit cu Ivan Moody, solistul Five Finger Death Punch, despre cum vede o trupă cu hit-uri care sunt constant nr. 1 în topul Billboard scena muzicală și publicul din Europa de Est, despre traseul urmat de formație de-a lungul timpului, dar și despre contextul politic în care se găsesc acum Statele Unite. 

Foto: Rudy De Doncker

Într-o joi fără ploaie și fără caniculă, care a coincis și cu 4 iulie, Ziua Independenței Statelor Unite, 5FDP a ajuns pentru prima dată în România. Asta după ce concertul programat pentru 2023 a fost anulat din cauza unor probleme de sănătate ale solistului. 

La jumătatea concertului, formația a avut un moment de a capella când, cu ocazia zilei de 4 iulie, a prezentat un discurs despre ce înseamnă libertate. Redăm, mai jos, un fragment din discurs: 

„Am așteptat toată viața noastră să cântăm alături de Metallica și faptul că a trebuit să anulez acele spectacole m-a distrus”

PressOne: Five Finger Death Punch este în plin turneu european și ați ajuns, în sfârșit, și în România. De ce a durat atât de mult? Vă așteptam de ceva vreme.

Ivan Moody, solist 5FDP: Sunt multe lucruri care s-au întâmplat în lume. Poți începe de la pandemia de Covid și să continui de acolo. Anul trecut am avut trei hernii pentru care a trebuit să mă operez, așa că am fost nevoit să anulez întregul turneu. Am așteptat toată viața noastră să cântăm alături de Metallica și faptul că a trebuit să anulez acele spectacole m-a distrus, dar face parte din ceea ce fac. Să sar pe scenă ca o gorilă este jobul meu. Chiar și acum trebuie să fac injecții în spate, cu analgezice, pentru a mă asigura că pot rezista acestor spectacole.

Mulți oameni înțeleg greșit ce facem și spun: „oh, doar te urci pe scenă și te distrezi”, dar noi luăm spectacolele live foarte în serios, mai serios decât orice altceva facem. Când suntem acolo, pentru acea o oră și jumătate, asta e viața noastră, tot ce am muncit.

Deci să ajungem în anumite locuri întotdeauna durează ceva timp. Mai ales pentru că sunt atât de multe lucruri care trebuie să se alinieze pentru a avea un singur spectacol. De exemplu, doar pentru a călători într-un loc trebuie să o gândim strategic, astfel încât să facem un tur din mai multe țări. Nu zburăm doar pentru un singur spectacol și apoi plecăm. Dar România a fost pe lista noastră de mult timp.

Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO, și a obținut titlul de doctor în 2005, după 12 ani de studii doctorale. FOTO: INQUAM PHOTOS / VIRGIL SIMIONESCU

EXCLUSIV. Mircea Geoană a plagiat din doi președinți americani: Bill Clinton și George W. Bush

PressOne vă prezintă, astăzi, probele care demonstrează că Mircea Geoană a plagiat prin traducere, fără vreun fel de atribuire și fără ghilimele, zeci de pagini din rapoartele anuale prezentate Congresului SUA de președinții americani Bill Clinton și George W. Bush

Foto © Robert Van 't Hoenderdaal | Dreamstime.com

Câteva lucruri pe care ar trebui să le știi înainte să comanzi de pe Shein și Temu

Pe fundalul scumpirii costului vieții aproape peste tot în lume, cei doi giganți chinezi, Temu și Shein, au avut parte de o creștere masivă, datorată, în mare măsură, unor strategii agresive de preț. Însă în spatele prețurilor mici se ascund câteva detalii importante, pe care ar trebui să le știm cu toții înainte să comandăm.

„Această parte a Europei este foarte specială. Ca să fiu sincer cu tine, ca comunitate aici, priviți muzica diferit decât în multe alte zone ale lumii. Pentru voi este mai importantă decât religia.”

Ivan Moody, solist 5FDP

Acum două zile ați fost în Sofia, acum în București și în câteva zile veți fi în Varșovia. Ce părere aveți despre Europa de Est când vine vorba de muzica live și posibilitățile de a cânta aici? Este această parte a Europei pe lista voastră atunci când luați în considerare un turneu?

Când luăm în considerare un turneu, oriunde este pe lista noastră. Vrem să mergem oriunde putem.

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Această parte a Europei este foarte specială. Ca să fiu sincer cu tine, ca comunitate aici, priviți muzica diferit decât în multe alte zone ale lumii. Pentru voi este mai importantă decât religia. Iubiți arta, știți cum să o apreciați. Iar asta este ceva ce nu poți ignora. Există locuri în lume unde doar mergi, cânți un spectacol și este distractiv, dar când vii aici, îți schimbi atmosfera. Să fii în România și în locuri ca acesta, unde sunteți atât de militanți și religioși, ca să spun așa, despre muzica voastră, când ajungem aici vrem să ne asigurăm că oferim tot ce avem mai bun.

Tocmai am cântat în Serbia și înainte de asta am avut câteva zile libere ici și colo, dar am început în Londra, Finlanda, am continuat cu Elveția, Norvegia, fiecare comunitate, fiecare mulțime este complet diferită, fiecare cultură este diferită, așa că nu abordezi niciodată același spectacol de două ori. Mie-mi place să cercetez publicul înainte, să-mi cunosc publicul, îmi place să învăț câteva cuvinte în limba națională înainte de a urca pe scenă. Îmi place să comunic deschis și liber cu ei.

Pentru a face asta, trebuie să înțelegi cum se simt ei și cum privesc muzica, pentru că dacă tu te urci arogant pe scenă și doar cânți, ei vor observa. 

În acest turneu de primăvară ați avut chiar și apariții speciale în turneul Metallica și, având în vedere că ultima dată când v-am văzut erați în turneu cu Megadeth, cum vă simți să împărțiți scena cu astfel de trupe?

Nu există cuvinte pentru a descrie asta. Cred că poți folosi „copleșitor”, pentru că ai crescut cu ei. Eu am crescut cu trupele astea. Până acum, am vorbit cu James Hetfield doar de două ori, nu știu cum să mă apropii de el, pentru că a fost un simbol pentru mine și încă este, așa că sunt foarte agitat în preajma lui. 

Încercăm să nu trecem cu vederea și să luăm lucrurile pas cu pas. Să fim pe aceeași scenă cu Metallica în fața a 80-90 de mii de oameni este ca un ocean, așa că nu există nimic rău în asta.

„Pe măsură ce crești, înveți, devii mai înțelept. Pentru noi, în special ca artiști și muzicieni, vrei să crești. Nu vreau să stagnez. Nu vreau să fac același album de două ori. Este enervant.”

Ivan Moody, solist 5FDP

De la „The Way of the Fist” la „Afterlife”, cu ediția deluxe, cum a evoluat Death Punch?

Cred că întrebarea corectă este „de ce”. Adică, nu există un „cum”, pentru că suntem oameni și cred că unul dintre darurile de a fi uman este să evoluezi. Pe măsură ce crești, înveți, devii mai înțelept. Pentru noi, în special ca artiști și muzicieni, vrei să crești. Nu vreau să stagnez. Nu vreau să fac același album de două ori. Este enervant.

Crescând, eram unul dintre acei fani. Am văzut Metallica când și-au tăiat părul și am fost „Ce dracu? Asta nu mai e trupa mea”. Dar în timp, ca muzician, am învățat că ei se transformau. Creșteau. Învățau să se adapteze.

Sting este unul dintre muzicienii mei preferați din toate timpurile. L-am urmărit în The Police când eram copil. Și are una dintre cele mai bune vorbe: „Eu am evoluat împreună cu publicul meu”. Noi avem acum în public oameni care, când am început acum 20 de ani, erau de vârsta noastră, 20, 25 de ani. Acum au ajuns pe la 40 și au copii pe care îi aduc la concertele noastre. Așa că în loc să cântăm același concert, evoluăm, învățăm și creștem. Și cred că oricine nu face asta, nu este fidel cu sine ca spirit, ca energie. 

Dar ce părere ai despre fanii care spun „Death Punch înseamnă doar primul album”?

Au dreptul la asta. Cunosc oameni care spun că „Kill 'Em All” este singurul album bun de la Metallica. Cunosc oameni care spun că „Opiate” al celor de la Tool este singurul lor album bun și așa mai departe. Ai dreptul la opinia ta. Dar dacă unii cred că voi înceta să cresc în propria mea viață pentru a-i face fericiți, ei bine, ar trebui să asculte mai mult versurile mele. Nu voi face asta.

„Există anumiți artiști în rap și hip-hop, cum ar fi Wu-Tang Clan, Ice Cube, Ice-T, care sunt rapperi rock metal. Sunt hardcore”

„This is The Way featuring DMX” a devenit cel de-al 11-lea cântec consecutiv numărul 1 și al 15-lea în total în clasamentul Billboard - niciun artist nu a mai reușit asta în cei cei 43 de ani de Billboard. De ce DMX și cum se potrivește cu Death Punch?

De ce DMX? Asta e partea cea mai ușoară. DMX, pentru cea mai mare parte, este ceea ce oferă hip-hop-ului heavy metalul. Există anumiți artiști în rap și hip-hop, cum ar fi Wu-Tang Clan, Ice Cube, Ice-T, care sunt rapperi rock metal. Sunt hardcore. DMX a reprezentat mereu ceva de genul acesta.

Eu și Zoltan, amândoi am crescut cu hip-hop, mai ales eu, și DMX a fost o alegere evidentă. A fost ceva ce am discutat cu D. și echipa lui cu mult înainte să moară. Era pe lista noastră de lucruri de făcut și am început să lucrăm la cântec și să-l dezvoltăm. Apoi el a murit și am vrut, totuși, să scoatem cântecul, dar nu prea aveam permisiunea. Era vorba de întreaga lui moștenire muzicală, de care familia era responsabilă. A trebuit să obținem permisiunea.

Dar „Afterlife” (nr. albumul) nu era terminat, pentru că acel cântec trebuia să fie pe el. Așa că ne-am întors cu ediția deluxe, care conține și această piesă. Desigur, sunt și alți artiști hip-hop cu care ne-ar plăcea să lucrăm.

Cum ar fi?

Cum ar fi Ice Cube, Method Man, Wu-Tang Clan. Sunt mulți alții noi care apar. Ei bine, câțiva dintre cei noi. Dar, din nou, noi suntem multiculturali. Și DMX a fost o alegere evidentă. Pentru mine, el încorporează brutalitatea hip-hop-ului. El era exact cine spunea că este și mai mult. Și asta este foarte rar în această epocă. Era sincer.

Care a fost feedback-ul fanilor când ați lansat acest cântec?

50-50. Unii oameni îl urăsc. Unii oameni îl iubesc. Unul dintre prietenii mei buni, Lou Brutus, ne-a spus că acesta este cântecul anului. Și acest tip a fost în industria muzicală de 40 de ani. Apoi sunt alți DJ-i care spun că este cea mai mare prostie pe care au auzit-o vreodată în viața lor. Ești binevenit să ai opinia ta.

„Rețelele de socializare au făcut lumea mai mică și, la cum merg lucrurile în zilele noastre, oamenii știu mai multe unii despre alții decât cred că ar trebui uneori”

Am văzut că întregul turneu european este foarte bine documentat, cu momente intime făcute publice pentru fani pe social media. De ce ați decis să faceți asta? Întreb pentru că, de la apariția rețelelor de socializare, fanii par să vrea mai mult decât doar muzică de la trupele pe care le ascultă. Ați simțit asta?

Absolut. Eu am crescut în era MTV și chiar voiam mai mult de la trupele pe care le ascultam. Doar să le văd la televizor era literalmente o revelație. Să le văd fețele. Aveam un chip pentru o trupă. Am văzut Billy Idol. Am văzut Twisted Sister. Am văzut Halloween. Am zis, „oh, Doamne, așa arată ei”. Același lucru e valabil și cu noi. 

Rețelele de socializare au făcut lumea mai mică și, la cum merg lucrurile în zilele noastre, oamenii știu mai multe unii despre alții decât cred că ar trebui uneori. Dar nu te poți lupta cu asta, pentru că face parte din noua viață. Să negi asta imediat te face să pari suspect. Și să fiu sincer, uneori este plăcut să fii atât de intim. 

Eu fac sesiuni live pe Instagramul meu tot timpul. De obicei le fac târziu noaptea, așa că sunt doar câteva sute de oameni acolo. Vreau ca fanii să mă cunoască ca persoană, pentru că mass-media are o idee despre ce vor să fiu, o cutie în care deja m-au pus. Eu nu am ocazia să mă apăr jumătate din timp, cu atât mai puțin să fiu onest despre cine sunt ca persoană.

Așa că rețelele de socializare, într-un fel, și acesta este unul dintre motivele pentru care facem asta, oferă tuturor o privire în interior la ce suntem ca oameni. Așa că dacă crezi că muzica mea este prea furioasă, sau ceva este prea sentimental sau comic, îți ofer șansa de a vedea că, în interior, poate există un motiv pentru asta.

Și simți că primești ceva la schimb de la fani?

Clar! Susținere, dragoste. Este ca și cum ai avea o familie extinsă, lucruri pe care trebuie să le las în urmă când sunt în turneu. Pentru mine, jumătate din distracție, din succesul de a fi într-o trupă mare, este să-i cunosc și să nu fiu atât de distant de acei oameni care au stat lângă mine și continuă să te găsească în timp.

În același timp, bănuiesc că trebuie să te confrunți și cu multă ură care vine din social media, nu?

Eu am o vorbă. Nu te apuca niciodată de industria divertismentului, punct, dacă ești preocupat de ceea ce vor gândi alți oameni despre tine. Asta este pur și simplu un fapt al vieții în orice setare generală. Dar dacă vei trăi pe o platformă de unde lumea te privește constant și nu poți nici măcar merge la baie fără ca ei să spună, „eh, stă puțin prea în stânga”, trebuie să realizezi că toată lumea are o părere. Nicio persoană nu are dreptate și pot spune sau face orice vor. Atâta timp cât nu îmi afectează viața personală, n-au decât.

„Încerc să stau departe de oameni cât de mult pot”

O întrebare mult mai simplă acum: ce faci pentru a te relaxa?

Acasă este destul de simplu. Locuiesc în pădure, așa că încerc să stau departe de oameni cât de mult pot. Când sunt pe drum... într-adevăr este vorba despre a-ți găsi propria pace. Fie că este un cântec sau când sunt la drum mai lung să încerc să mă bucur de ce e în jur. Sună atât de clișeic, dar este adevărat. Lucrurile mici contează. Altfel, te prinzi în haosul lucrurilor. 

Ce muzică asculți în timpul liber?

Oh, de toate. Bunica mea era artistă de muzică country. Bunicul meu asculta Bob Barbershop Quartet. Erau cinci, șase oameni stând în rând, fără muzică, cântând melodii și armonii. Mama ne-a crescut cu rock and roll din anii 60 și 70. Tatăl meu vitreg era la fel. Unchiul meu cânta jazz, dar era apropiat de rock. Celălalt unchi al meu iubea metalul. Așa că am fost expus la toate genurile. 

„Când sunt acasă, sincer, iubesc jazzul. Pentru că nu are voci. Nu suport vocaliștii. Uneori îmi urăsc propria mea meserie.”

Ivan Moody, solist 5FDP

Când sunt acasă, sincer, iubesc jazzul. Pentru că nu are voci. Nu suport vocaliștii. Uneori îmi urăsc propria mea meserie. Da, pentru că cred că vocaliștii au tendința de a strica muzica.

Odată ce deschidem gura, devine publică opinia noastră. Orice informație am primit vreodată, povestea noastră de viață, totul iese atunci la suprafață. Așa că în momentul în care un cântăreț deschide gura, exprimă informațiile și cum le-a digerat. 

Am o întrebare mai dificilă: o democrație iliberală poate afecta viața de zi cu zi în feluri importante. Ce părere ai despre ceea ce se întâmplă acum în SUA? Crezi că astfel de tensiuni ar trebui abordate în muzică sau muzicienii ar trebui să stea departe de ele?

Depinde de individ. Există trupe ca System of a Down și Rage Against the Machine care asta fac și asta sunt ei. Cifrele spun totul. Au milioane și milioane de urmăritori care simt la fel.

Noi avem anumite cântece politice, dar încerc să fiu foarte vag și deschis despre asta. Nu voi răspunde pentru toată țara mea, pentru că asta în sine este un lucru prostesc. Nu pot controla fiecare persoană, mai ales că nici nu vreau să știu ce gândesc jumătate din timp.

Dar noi, americanii, avem propriile noastre probleme și le vom rezolva. Adică nimic nu poate rămâne atât de nașpa pentru totdeauna, nu? Și când vine vorba de politica noastră, suntem foarte conștienți de ceea ce se întâmplă. La fel ca în orice țară, oamenii sunt la mare distanță de politicieni. Și asta este ceva ce cred că, într-o lume nouă, vom găsi o modalitate de a o aborda. 

Cum ar putea fi abordată problema asta?

Cred că este abordată zilnic. Cred că generația ta și a mea s-au trezit și nu o spun în sensul clișeic. Suntem treji. Eu nu voi mai suporta aceleași lucruri pe care le-au suportat bunicii mei. Nu voi trece prin ce a trecut mama mea. Mama mea, în anii 60, făcea partea din rândul femeilor care își ardeau sutienele pentru că femeile nu aveau voie să iasă pe stradă fără ele.

Din păcate, metodele vechi nu funcționează și am văzut asta, așa că va veni un moment când timpul nostru va veni.

Dacă vorbești despre muzică, din nou, depinde de cântăreț. Dar la sfârșitul zilei, este o opinie? Este un fapt adevărat? Eu încerc să scriu despre lucruri care sunt mai mari decât un moment, pentru că sunt de părere că dacă îmbrățișezi doar un moment, te pierzi în el și stagnezi. Ești parte din acel moment, în loc să privești dincolo de el.

Există un vers într-un nou cântec pe care tocmai l-am scris, Ferryman, care spune că „trebuie să privești dincolo de moloz”, că trebuie să previzionezi că lumea se va zgudui și se va clătina, dar trebuie să vezi că există și un sfârșit la asta, care va fi mai bun. Mai ales văzând copiii și trăind în America. 

Nu-mi pot imagina cum este să fii copil acum, crescând prin pandemie și trecând prin ce trec acolo. Eu am o fiică tânără care se confruntă cu aceste lucruri în fiecare zi. A trebuit să mă adaptez cu platforma mea, pentru că asta se reflectă asupra lor.

Nu vreau să meargă la școală și alți părinți sau alți copii să-i urască pentru ce reprezint eu. Așa că pentru mine a devenit mai mult despre a fi foarte delicat cu platforma mea și a înțelege că muzica afectează pe toată lumea diferit. Dacă pot ajuta să mă raportez, atunci așa să fie, dar nu sunt aici să-ți spun cum să gândești.

Având în vedere utilizarea tot mai intensă a inteligenței artificiale, cum crezi că va afecta acest lucru industria muzicală? Ar trebui să ne așteptăm să ascultăm muzică creată de IA în câțiva ani?

Poți să te aștepți? Depinde. Tu ce vrei să auzi? Ai prefera să auzi inteligența artificială acționând de parcă ar ști ce voi spune eu? Sau cântând o melodie pe care crede că o voi cânta eu? La asta se reduce totul. Eu voi fi mereu fidel factorului uman.

Ești speriat de inteligența artificială?

Este IA. Este un computer. Nu poți genera un suflet uman din ea. Energia pe care o avem ca ființe, ca forme de viață pe această planetă nu o poți fabrica. Nu există un răspuns sintetic pentru asta. Așa că nu, nu mă tem deloc. Va veni un moment în care industria muzicală și alte industrii, de altfel, vor trebui să se adapteze și să se aclimatizeze.

Dar din nou, muzica este ceva etern și este perfectă pe atât de multe niveluri, că nu poți cere unui computer să o facă. Este imposibil. Așa că da, desigur, va fi implicată, dar nu va face parte din viața mea.

Ce urmează pentru Five Finger Death Punch?

Să cucerim lumea (râde). E atât de ciudat că ai întrebat asta, pentru că și Zoltan m-a întrebat exact asta zilele trecute: „ce urmează?” Am cântat cu Metallica. Acum asta și asta. 

Sincer, vreau să fiu independent. Nu vreau niciun lanț. Vreau să putem merge oriunde și să cântăm seturi de două ore și să avem producție completă la fiecare nivel. Fie că este vorba de lasere și dansatori de foc. Vreau totul. Rammstein este un exemplu grozav. Liberi de oricine altcineva. Vreau să putem merge oriunde în lume, în orice moment și să cântăm cât mai multă muzică, înainte ca următoarea persoană să vină să-și facă auzită vocea.

În prezent, cum arată lanțurile voastre acum?

Partea grozavă legată de 5FDP este că putem să creștem. Am avut și noi schimbări în componență. Există trupe ca Slipknot, despre care nici nu știu cine mai e în trupă jumătate din timp. Nu mă tem să spun asta. Îl iubesc pe Clown. Îl iubesc pe Sid. Cred că sunt grozavi. Dacă nu ar fi fost ei, trupa probabil s-ar fi prăbușit. Dar știu, de asemenea, că acele schimbări se întâmplă dintr-un motiv, ei s-au adaptat. 

Există o veche zicală: „Nu cei puternici supraviețuiesc. Nu cei deștepți. Cei care se adaptează.” Așa că trebuie să te adaptezi mediului. Death Punch este o trupă adaptativă. Avem noi muzicieni. Ei aduc idei noi, aduc o nouă cultură și o nouă energie. Astfel îmbrățișăm asta, o facem să fie a noastră și construim pe ea. Așa că, din punctul meu de vedere, mâine nu este aici, și până va fi, sunt doar concentrat pe a face o zi mai bună azi.

Share this