Interviu. Erika Isac: „Bărbații cu adevărat ok înțeleg despre ce e vorba”

Ana Tepșanu

Colaborator

PressOne a stat de vorbă cu Erika Isac despre drumul ei în showbiz-ul românesc, responsabilitatea față de public, dar și despre atenția și presiunile care s-au creat în jurul ei. 

Erika Isac are 24 de ani și în urmă cu o lună a devenit virală pe internet, după ce a lansat piesa feministă „Macarena”. Melodia trage un semnal de alarmă asupra abuzurilor și hărțuirilor suferite de femei, iar versurile catchy și directe au deschis un subiect de discuție pe internet și au readus pe masă o realitate dură și extrem de prezentă în România. 

Din „dezbaterea publică” nu au lipsit controversele, criticile și comentariile negative cu privire la faptul că tânăra apelează la stereotipuri sau face o generalizare asupra bărbaților. „Mi-a fost teamă la început de ce am scris, dar erau lucruri prea adevărate și am simțit că trebuie să iasă la lumină”, spune Erika la PressOne. 

Recent a revenit în atenția publicului cu melodia „Femei în Parlament”, unde vorbește despre necesitatea de a avea mai multe femei implicate în politică și nu numai. Își dorește să vorbească, în versurile pe care și le scrie singură, despre drepturile femeilor și să transmită un mesaj social, dar plănuiește să scoată muzică și pentru divertisment. „Dacă versurile mele fac o fată să se simtă puternică și tupeistă, atunci scopul pieselor a fost îndeplinit”, adaugă ea. 

Cine este Erika Isac și cum a ajuns în industria muzicală românească

Erika s-a născut la Constanța, într-o familie care nu are nicio treabă cu domeniul artistic, dar care a încurajat-o mereu să-și găsească o pasiune și care a susținut-o în tot ceea ce a făcut. 

Încă din copilărie a încercat tot felul de sporturi, dar și pictură, iar în cele din urmă a ajuns la muzică, locul unde a simțit să se oprească. „Și am muncit, am învățat, prima oară inconștient, pentru că îmi plăcea foarte mult, apoi cu scopul de a deveni meseria mea”, explică tânără.

Odată ce și-a ales drumul a început să construiască la parcursul ei spre calea dorită, iar în prezent muzica este principala sursă de venit. Mărturisește că se simte extrem de bucuroasă datorită acestui fapt. 

Cea mai mare teamă a candidaților la Cotroceni. 3 lucruri pe care ar trebui să le înțeleagă viitorul președinte al României despre droguri

Candidații la președinție se feresc să abordeze cu adevărat problema drogurilor și se ascund în spatele unor răspunsuri vagi, deși susțin că înțeleg problema cu care se confruntă România.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

A făcut dansuri și canto de la vârsta de șase ani, apoi a urmat liceul cu profilul științe ale naturii, despre care nu știe dacă i s-a potrivit 100%, dar și facultatea SNSPA din București, timp de doi ani. Nu și-a încheiat studiile, deoarece a participat în cadrul unui reality-show TV, timp în care a pierdut examenele. „Atunci am pus stop și m-am dedicat complet muzicii.”

Erika povestește cum mereu și-a dorit să se depășească și să fie mai bună în domeniul ales, motiv pentru care a participat de mică la diferite concursuri, dar a studiat și genuri muzicale diverse. La vârsta de 15 ani, în 2015, a participat la concursul X Factor și deși spune că era obișnuită cu scena și competiția, nu era pregătită pentru mediul TV. 

„N-a fost cea mai fericită experiență, cu siguranță. Eram îndrăzneață și aveam încredere în forțele proprii, iar oamenii au presupus despre mine niște lucruri care nu erau adevărate. S-au luat foarte tare de modul în care arăt și, la momentul ăla, nici eu, nici părinții mei, nu am știut cum să gestionăm situația. Partea bună a fost că mi-am dat seama că pot avea o voce la care audiența să reacționeze. Momentul meu s-a viralizat atunci în România și în străinătate”, spune ea.

A urmat o pauză în care a cântat doar la evenimente și a încercat să-și găsească stilul muzical, iar în 2022, într-un moment în care nu mai avea nicio speranță, se săturase să încerce și voia să renunțe, a ajuns la One True Singer. 

„Show-ul ăsta TV a fost impulsul de care aveam nevoie să continui. A fost un punct foarte important, pentru că am ajuns de la a fi lipsită de speranță la a-mi dori să fac din muzică un stil de viață. A fost cu siguranță o oportunitate mare, pe care mă simt norocoasă că am avut-o și că am tratat-o cu seriozitate.” 

Odată cu sfârșitul concursului (câștigat de Rareș Mariș), Erika a semnat un contract cu Global Records, o poartă către oameni din industrie și către mult timp la dispoziție în studio, alături de profesioniști. 

Spune că se potrivește foarte bine cu stilul urban muzical, dar că nu va renunța la pop. Își dorește să lanseze piese care să-i pună calitățile vocale în evidență, dar și să se joace cu genurile muzicale. 

A crescut cu muzica artistelor Nicki Minaj și Amy Winehouse. Deși foarte diferite, le consideră pe amândouă o influență, parte din cine este ea în prezent. „Nicki a intrat într-o lume dominată de bărbați, a demonstrat că poate și a devenit o icon. Pe Amy o admir pentru sensibilitatea exagerată legată de muzică, dar și de emoțiile umane. Cred că își înțelegea foarte bine durerile și le vărsa natural în interpretările sale”, continuă Erika.

„Cred că sunt pe drumul cel bun”

PressOne: Erika, pare că o vreme ai încercat să-ți găsești direcția artistică și mesajul. Cum crezi că ai evoluat din punct de vedere muzical?

Erika Isac: Am avut parte de multe influențe în copilărie și adolescență, iar profesoara mea de canto m-a îndemnat să încerc cât mai multe stiluri muzicale, de la jazz, la reggae și pop. Asta m-a ajutat foarte mult, dar când vine vorba de ales, mi-a fost destul de dificil.

Când am ajuns la Global am început să-mi fac un obicei din a merge la studio și pentru că aveam mult mai ușor acces, dar și pentru că mi-am dat seama că inspirația trebuie să te găsească muncind. Mesajul a venit de la sine, uitându-mă în jurul meu și la ce mi se întâmplă mie. Inițial am lansat piese pop, melodioase, pe care încă le cânt în concerte și la care țin foarte mult, apoi m-am gândit să explorez și partea de rap mai mult, pentru că mi se pare un stil în care personalitatea și mesajul artistului sunt foarte vizibile. Mai e mult de explorat, dar cred că sunt pe drumul cel bun.

„Femei” și „Tupeista” sunt piesele tale cu cele mai multe vizualizări, însă ele sunt melodii care nu au un mesaj foarte profund. De la piesele astea s-a conturat ideea de a merge spre un trap feminist? 

Încă de la „Tap Tap” am venit cu un mesaj mai mult orientat către femei, piesa lansată la Urbanist Sessions. Am vrut să demonstrez atunci că pot fi o voce în scena urbană, că sunt la egalitate și chiar mai presus de unii dintre cei care abordează acest stil. Mă săturasem deja să aud mereu aceleași versuri despre femei ușoare, așa că am decis să fac puțină lumină. 

Asta, alături de toate știrile, statisticile și poveștile auzite despre situația femeilor, m-a inspirat, m-a făcut să îmi doresc să spun ceva. Cu toții avem nevoie să credem în ceva. „Femei” și „Tupeista” nu au mesaje profunde, dar adevărurile se pot spune și în glumă. 

După aceste melodii am simțit, într-adevăr, că vreau să vorbesc și mai serios despre toate situațiile. Mi-a fost teamă la început de ce am scris. Când vine vorba de „Macarena”, erau lucruri prea adevărate, am simțit că trebuie să iasă la lumină. 

„Nu mi-am propus ca mesajul să fie atât de dur, dar a venit natural”

„Macarena” a fost hit instant. Care a fost procesul din spatele melodiei?

Eram într-o sesiune la studio, în vara anului trecut, și Scuze!, unul dintre producătorii cu care lucrez, mi-a arătat un beat și mi-au venit instant versurile din melodia originală „Macarena”. Ulterior, am modificat alături de el și Emanuel Masson linia melodică, iar versurile au fost scrise integral de mine. Nu mi-am propus ca mesajul să fie atât de dur, dar a venit natural. Mi-am spus că fie o voi lansa, fie nu, dar piesa trebuie să fie scrisă. Apoi, în drum spre un concert, eram alături de managerul meu și ascultam demo-uri. Am dat peste bucata asta și am avut același sentiment amândoi, că melodia asta trebuie să iasă în lume. 

Ce ți-ai dorit de la ea, ai simțit că va fi hit?

Nu mi-am dorit să fie hit, nu am făcut-o pentru a capta atenție asupra mea, ci pentru a îndrepta atenția către problemele reale. Mi-am dorit ca oricine care a trecut printr-o experiență de genul să se simtă auzit. Mă gândeam că va ajunge la destul de multă lume, dar nu am avut nicio idee de ce impact uriaș va avea. 

De ce crezi că a prins atât de bine la public?

Cred că sunt foarte multe persoane care au trecut prin cele povestite în piesă. Pe alții i-a șocat și au fost atrași, alții s-au uitat din curiozitate. 

„Foarte multe femei s-au regăsit în versurile mele”

Tu ai trecut vreodată prin situații similare la date-uri sau ai dat locația unei prietene? Te-ai simțit vreodată în nesiguranță?

Da, și nu cred că e vreo femeie care nu a simțit asta vreodată, e inevitabil.

Din fericire, nu a fost nimic mai grav, dar să fii femeie, cred că suntem sau ar trebui să fim cu toții de acord, e o provocare uneori. 

Spune-mi despre reacțiile pozitive primite la piesă, ce au spus oamenii?

Foarte mulți, în special femei, s-au regăsit în versurile mele și mi-au mulțumit că în sfârșit cineva a dat glas poveștilor lor. S-au simțit înțelese și auzite și aste e foarte important pentru mine. Mai mult decât atât, am primit reacții pozitive și de la oameni care pur și simplu sunt conștienți de ce se întâmplă în jurul lor și mă susțin, iar asta mi se pare minunat, înseamnă că noi, ca societate, ne putem schimba. 

Cum te-au afectat cele negative?

Încerc să nu trec prin comentariile negative foarte mult. Piesa asta e pentru victime, așa că nu am înțeles de ce și-au dat importanță alte categorii de persoane. Nu era momentul lor. Comentariile de genul, care susțin că există egalitate între sexe și că în România nu există violență împotriva femeilor, nu m-au afectat, dar m-au enervat foarte tare. 

Ce părere ai despre faptul că piesa poate fi și o generalizare la adresa bărbaților și că mulți nu se identifică cu genul ăla de personaj?

Unii nu se identifică pentru că într-adevăr nu sunt așa, alții pentru că nu văd o problemă în comportamentul lor abuziv. Statisticile arată clar că există o problemă când vine vorba de abuzurile care se săvârșesc împotriva femeilor, așa că nu e loc de alte convingeri, după părerea mea. Bărbații cu adevărat ok înțeleg despre ce e vorba. 

Poate fi trap feminist și fără să insulți bărbații, ce crezi?

Sunt conștientă de aluziile pe care le-am făcut în unele versuri, dar cred că natura rapului este să vorbească real și liber despre ce se întâmplă la nivel de societate, printre oameni. Cred de asemenea că e loc de orice tip de exprimare. Sunt o mulțime de femei inteligente și puternice pe care nu le aude nimeni, pentru că uneori e nevoie de ceva mai drastic. Mai mult decât atât, la finalul zilei, eu aleg ca artist cum îmi doresc să mă exprim. 

Apropo, tu te consideri feministă?

Da. Și cred că toată lumea ar trebui să fie feminist, feministă. La urma urmei, definiția e foarte simplă: femeia e egală cu bărbatul. 

Violența asupra femeilor, o realitate românească

Pressone a publicat mai multe materiale despre violența domestică asupra femeilor din România. Trăim într-o țară unde în fiecare săptămână o femeie este ucisă. 

Potrivit unui răspuns al IGPR, între 2020 și 2023 au fost înregistrate, la nivel național, 319.381 de intervenții ale polițiștilor la cazuri de violență domestică, majoritatea ca urmare a apelării numărului unic de urgență 112. Pentru același an, polițiștii au emis 13.231 de ordine de protecție provizorii (OPP). 

Doar în anul 2023 numărul intervențiilor a fost de 108.831, ceea ce reprezintă o creștere de 20% față de 2022 și de peste 63% față de numărul intervențiilor din 2020. Potrivit datelor obținute de PressOne, în 2023, au fost înregistrate peste 57 de mii de plângeri de violență domestică.

În februarie 2024, odată ce Erika Isac a lansat piesa „Macarena”, violența asupra femeilor a fost readusă în vizorul public.

„Retorica mea și limbajul nu se vor schimba”

Trapul masculin, în general, obiectifică femeile și pare că lumea îl ascultă sau s-a obișnuit cu asta, iar când tu (o femeie) ai scos o piesă de genul ăsta s-a creat o mare dezbatere pe internet. Cum vezi lucrurile din perspectiva asta?

Cred că sunt multe persoane, în special femei, care s-au trezit în această obișnuință și abia când au auzit această piesă și-au dat seama că există o problemă. Alt motiv ar fi, așa cum ai spus, că sunt femeie. Și în România e șocant ca o femeie să vorbească și să se arate așa cum am făcut-o eu. 

Pe de altă parte ai folosit și tu în piese apelative precum „târfe”și „bagaboante”. Nu se bat cap în cap cu piesa „Macarena”?

Muzica urbană e făcută pentru exprimare liberă, pentru a lua cele mai crude și nealterate realități și exprimări. Când am spus „târfe” și „bagaboante” m-am referit la orice persoană care se poate comporta greșit față de altă persoană. La momentul respectiv mi s-a părut o idee bună să fac piese de tip ego rap și încă le susțin, fac parte din călătoria mea. Mai mult decât atât, dacă o femeie sau un bărbat simte să-mi asculte piesele ca să prindă niște încredere, atunci piesele rămân încă relevante, nu cred în cenzură. Retorica mea și limbajul nu se vor schimba.

Spune-mi și despre videoclip, cu cine ai lucrat și care a fost ideea din spatele acestuia?

Videoclipul a fost regizat de Sânziana Pantazi & frnk. În clip am încercat să transmit o serie de semnificații ascunse, reprezentând cele trei etape ale vieții unei femei. În prima parte am fost „dezbrăcată”, pentru a sugera ideea de adevăr gol-goluț, ce reprezintă esența piesei. În a doua parte m-am regăsit într-o cutie, cu corpul unei păpuși gonflabile, simbolizând obiectificarea femeilor și faptul că, adesea, suntem privite ca simple obiecte ale plăcerii în fața bărbaților. 

Ultima parte a prezentat diverse tipologii de femei, împletindu-și părul într-un gest de solidaritate și susținere reciprocă. Acestea au fost și ele goale, pentru a sublinia faptul că femeile ar trebui să se simtă libere să-și exprime adevărata natură fără constrângeri.

„Știu că am o responsabilitate față de comunitatea mea”

Simți că s-a pus o presiune pe tine odată cu succesul acestei piese?

Da, cu siguranță există o presiune legată de orice mă reprezintă, dar încerc să iau totul ca atare și să livrez ce am mai bun. Încerc mai mult să mă bucur de moment decât să mă îngrijorez de ce ar putea spune lumea, dar în același timp știu că am o responsabilitate față de comunitatea mea, să le pun în față ceva din ce în ce mai calitativ. 

Cum te poziționezi în industria muzicală din România?

Am intrat mai mult în atenția industriei de când am lansat „Macarena.” După toată vâlva creată, oamenii mă iau mai mult în serios sau, din contră, mă critică mai mult. Sper să apară din ce în ce mai multe artiste care se exprimă liber și au un cuvânt de spus pe scenă, alte așteptări nu am.

Apropo de asta, cum vezi industria muzicală de la noi, care sunt plusurile și minusurile ei?

E diversă, avem multe voci și multe talente și mă bucur că avem din ce în ce mai multe tipuri de artiste pe scene, care cântă genuri diferite.

Ca minusuri, cred că avem nevoie de mai mulți profesioniști în industrie. Și aici vorbesc atât de artiști, cât și de oamenii din spatele lor. Mi-ar plăcea să existe mai multă susținere de la artist la artist, dar cred că viitorul arată bine și spun asta datorită oamenilor din jurul meu. 

Dintre vocile feminine care au mesaj social și „empowering women”, îți place de cineva în mod anume? 

Apreciez toate vocile feminine care mi-au dat încredere de-a lungul timpului și care continuă să o facă, iar una dintre ele este Delia. Cu siguranță avem nevoie de mai multe femei care să își susțină mesajul prin prisma artei lor, iar eu abia aștept să se facă auzite. 

Dacă ar fi să dai un sfat unei tinere la început de drum, care încearcă să-și facă un nume în showbiz-ul de la noi, ce i-ai transmite?

I-aș spune să-și păstreze autenticitatea și să-și urmeze pasiunea cu determinare și încredere. Este important să rămână fidelă valorilor și viziunii ei artistice și să își cunoască drepturile. 

Ai scos piesa „Femei în Parlament.” A venit cursiv după hype-ul cu „Macarena” sau o aveai deja pregătită?

La fel ca „Macarena”, piesa asta era deja scrisă și am decis că e momentul să o aduc la suprafață. „Femei în Parlament” e despre nevoia de a avea mai multe femei la putere, în orice domeniu.

Ți-e teamă să nu fii percepută „prea tânără” sau „prea nedocumentată” pentru a aborda și teme politice în versurile tale?

Nu mi-e teamă, pentru că mă aștept să existe și reacții de genul, dar eu sunt de părere că dacă aștepți momentul potrivit în care ai adunat toate informațiile, ai citit toate cărțile și ai ajuns la o anumită vârstă, atunci îți pierzi spiritul și dorința. Mă documentez și încerc să țin pasul cu tot ce se întâmplă și mai mult decât atât, accept criticile constructive, sunt deschisă să învăț.

„Ăsta e doar începutul”

Cum te simți și cum ai perceput tot valul ăsta de reacții care a venit peste tine?

Mă simt auzită și văzută, dar cred că mai e nevoie de timp până să fiu și înțeleasă sută la sută. Sunt obișnuită cu comentariile negative, așa că nu le las să mă afecteze, însă ajung uneori să mă enerveze. Toată această atenție mă face să vreau să livrez mai mult și mai bine. Ăsta e doar începutul!

Ți-ar plăcea să transmiți ceva celor care te ascultă - despre cine e Erika, mesajul ei muzical și ce va face mai departe?

Îmi place să simt pulsul oamenilor din jurul meu, iar asta voi pune mereu în piese. Fie că e vorba despre subiecte serioase cum sunt drepturile femeilor, abuzurile sau pur și simplu vorbim despre iubire și relații interumane, voi încerca ca întotdeauna ceea ce cânt să fie cu și despre ființa umană. Mulțumesc tuturor celor care îmi sunteți alături, care dați play muzicii mele și care veniți la concerte. All the love. 

Ce urmează? 

Urmează multe piese, cu mesaj social, dar și pentru pur divertisment, și cel mai mare concert al meu de până acum, pe 13 septembrie, la Arenele Romane. Ne vedem acolo!

O foarte scurtă privire generalistă și subiectivă despre „rolul femeii” în (parte din) peisajul muzical masculin

„Pentru femei, în special: niciodată capu' jos

Orice s-ar întâmpla șmenaru' tău este presus

Chiar dacă câteodată o să vina mang' acasă

Poate că-ntr-o dimineață te trezești cu garda-n față

O să te mintă ca a stat la o bere cu băieții

Mai mult ca sigur că a fost la bagaboante cu băieții

O să te-njure, o să te bată

O să ia droguri non-stop

O să te-nșele, o să jignească

Însă tu iartă-l de tot

Orice s-ar întâmpla, el pe tine te iubește

Tu ești fetița lui și fără tine-nnebunește” - (B.U.G Mafia - Ai grijă de șmenaru' tău)

„Decât să-ți mângâi mutra aia dezordonată,

Mai bine f*t o carcasă de vacă, secată sub apă.

Nu pune la suflet, vorbele mele umile,

Încerc să fac un catalog cu jigniri utile.

Utilitatea ta pe Pământ, câcat, e relativă,

Mori în m...i tăi din proprie inițiativă” - (Paraziții - Cum să jignești o femeie)

„Fetițele-s perverse, nu ceda

Știi bine, femeia-i bună să te joci cu ea” - (La Familia - Nu fi perversă)

La finalul anilor '90 și începutul anilor 2000, cele trei trupe de mai sus, unele dintre cele mai populare din România, aveau versuri cântate de generații întregi, cuvinte care glorificau „rolul femeii” în societatea noastră. Ani mai târziu, retorica persistă și la noua generație de muzicieni. 

Spre exemplu, Dani Mocanu, unul dintre cei mai populari maneliști români, cânta în piesa „Curwa”: 

„O curvă dacă-ți iei, s-o ții în locul ei

Să n-o lași să gândească, pune-i stop la idei

Să nu îi dai valoare, decât ca la un câine

N-o duce la restaurant, ține-o în cas', pe pâine.”

În februarie 2024, când Erika Isac a lansat „Macarena”, unde a folosit numele general de Mirel pentru a exemplifica o anumită tipologie de bărbați, Marele Internet a pornit o dezbare în acest sens. Concluziile rămân deschise.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€