INTERVIU. Desființarea Institutului Național al Patrimoniului poate arunca România înapoi în epoca distrugerilor masive. În spatele deciziei stă dorința de control politic în domeniu

Bianca Dragomir

Ministerul Culturii și-a anunțat oficial intenția de a desființa Institutul Național al Patrimoniului (INP) și de a-l transforma într-un departament ministerial. Decizia a fost luată fără nicio consultare publică anterioară. 

„E incredibil că INP a aflat dintr-un articol din presă despre intențiile Ministrului”, a explicat Ștefan Bâlici, fost director al Institutului Național al Patrimoniului și actual președinte al Ordinului Arhitecților din România, pentru PressOne. 

PressOne: Din perspectiva cuiva care a condus Institutul Național al Patrimoniului (INP) și care lucrează în domeniul protejării patrimoniului, cum evaluați decizia Ministerului Culturii de a desființa INP?

Ștefan Bâlici: E complet nejustificată și neargumentată. Din răspunsurile pe care ministerul le-a comunicat presei, nu rezultă niciun fel de argument viabil. E cu atât mai grav cu cât Institutul Național al Patrimoniului este, în momentul de față, cea mai importantă piesă a sistemului public de protecție a patrimoniului din România. Este o instituție care are nevoie de susținere și întărire de capacitate, o cerere disperată pe care ani de zile Institutul a făcut-o către Ministerul Culturii. 

Ce considerați că a contat cel mai mult în luarea acestei decizii? A fost un considerent economic, de gestionare a fondurilor la bugetul statului, sau alte interese din alte direcții?

Este exclus să fie un considerent economic real și temeinic. Nu s-ar produce economii printr-o astfel de decizie. Institutul funcționează cu mai puțin personal decât e necesar în raport cu misiunea pe care o are prin lege. 

E posibil să piardă, însă, personal de specialitate. Acel personal e puțin probabil să rămână într-o structură unde decizia este politică, unde rolul specialistului pe domeniul lui de activitate este diminuat.

În momentul de față avem un sistem cu două componente: fundamentarea profesională și științifică și decizia politică, iar ele sunt separate, ceea ce face ca sistemul să fie sănătos. În momentul în care sunt centralizate într-o singură mână (și decizia politică și cea profesională), atunci riscăm să pierdem orice fel de fundamentare a politicilor și orice fel de coerență.

Unde, în istoria ultimilor 36 de ani, s-ar putea întoarce România, din perspectiva dezvoltării urbanistice și a protejării patrimoniului, odată cu posibila desființare a INP?

Am mai avut astfel de situații. Au existat două momente de destructurare a sistemului instituțional de protecție a patrimoniului din România: după cutremurul din 1977, când Ceaușescu a desființat Direcția Monumentelor Istorice, urmată de distrugeri masive, și în 1994, când sistemul recent înființat, care avea independență față de politic, a fost și el destructurat. Aceste decizii nu au protejat patrimoniul, din contră au avut potențial distructiv.

Ce pericole ar aduce pentru patrimoniu o politizare sau o gestionare centralizată în locul existenței unui institut specializat și independent?

CAZUL ȚONE. UNAP constată plagiatul și îl sancționează. Academia de Poliție recunoaște frauda, însă refuză să ia măsuri

Comisiile de etică de la UNAP și Academia de Poliție au confirmat dezvăluirile PressOne, care a demonstrat că fostul comisar-șef Cătălin Țone a plagiat masiv în ambele teze de doctorat susținute în 2011;

Smart Diesel Reloaded. Clujul folosește autobuze vechi de 30 de ani, deși transportul public trebuia să devină complet electric din 2026

Compania de Transport Public Cluj-Napoca continuă să deservească unele din cele mai lungi rute metropolitane cu autobuze Renault R312, printre cele mai vechi și mai poluante din flota sa.

Pericolul principal e ca deciziile să fie motivate politic și nu motivate pe baza unor nevoi reale ale protejării patrimoniului. Aceste componente de care spuneam – cunoașterea profesională înaltă și recunoașterea nevoilor comunităților – pot fi asigurate și sunt asigurate acum tocmai de către Institutul Național al Patrimoniului, datorită independenței și autonomiei de care dispune. Într-o altă formulă, cele două componente nu ar mai putea fi garantate.

Ce rol are INP în accesarea și derularea proiectelor cu finanțare europeană și ce s-ar putea întâmpla dacă acest rol este diminuat sau eliminat?

În privința proiectelor cu finanțare prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), rolul institutului a fost esențial. Institutul a propus proiectele de reformă pentru sistemul nostru de protecție a patrimoniului, proiecte unice în țară, precum crearea unui centru de cercetare pentru eficientizarea energetică a clădirilor de patrimoniu și a unui centru de resurse pentru economie circulară (reutilizarea materialelor istorice). Rolul institutului a fost fundamental în apariția acestor proiecte și acum le gestionează în numele Ministerului Culturii. 

E foarte simplu de spus că nu se va întâmpla nicio perturbare și că ele vor fi transferate, dar acest lucru este foarte greu de dovedit. Din punct de vedere al procedurilor administrative, orice astfel de schimbare presupune timpi enormi de regândire. Nu am văzut niciun fel de studiu care să fundamenteze vreo decizie. 

Institutul gestionează și programele de finanțare de la bugetul de stat, precum Programul Național de Restaurare a Monumentelor Istorice sau cel prin Timbrul Monumentelor Istorice, și sunt sute de contracte în derulare. Numai înscrierea actelor adiționale pentru transferarea contractelor de pe un titular pe altul ar însemna luni de zile de blocaj. Nu se poate face un astfel de transfer fără blocarea proiectelor. 

The Ark - Patrimoniu industrial. Foto: Lucian Munteanu

Cum va arăta dezvoltarea imobiliară în lipsa INP-ului, în contextul în care există numeroase cazuri în care au fost ridicate clădiri în zone protejate, cum este exemplul clădirilor rezidențiale de la malul mării construite în arie protejată. Fără INP, cum va arăta această dezvoltare imobiliară derogatorie? 

Va fi subjugată deciziei politice, lucru inacceptabil. Până acum, INP, cu capacitatea foarte limitată pe care a avut-o, a intervenit cu argumente riguroase și profesionale în discuțiile despre diferite proiecte de dezvoltare de infrastructură publică sau de dezvoltare imobiliară. 

În momentul în care Institutul e absorbit, apare riscul ca argumente științifice și profesionale corecte să nu mai apară în discuție și decizia să se ia pe alte motivații. E clar un risc de slăbire a capacității statului de a apăra interesul public. Protejarea patrimoniului prin lege se face în interes public. Iar în acest context, INP nu trebuie desființat, ci fortificat.

Ce impact a avut, până-n prezent, INP asupra conservării și restaurării monumentelor istorice din România? Ce ar fi lipsit din ceea ce cunoaștem astăzi ca fiind parte din patrimoniu dacă n-ar fi existat INP? 

Impactul INP a fost major: vorbim de finanțarea a peste 500 de monumente istorice prin Programul Național de Restaurare. De asemenea, alte sute de contracte de finanțare pentru intervenții mici prin fondurile gestionate de institut din Timbrul Monumentelor Istorice. Aceste finanțări mici răspund unei nevoi pe care niciun alt instrument public nu o poate acoperi, adresând proprietari sau inițiatori de proiecte cu capacitate mică. 

Apoi, fără INP, n-ar fi existat dosarele și înscrierile pe lista Patrimoniului Mondial a monumentelor din România. Toate au fost pregătite de INP cu specialiști care nu există nicăieri în altă parte în țară. N-ar fi existat Ansamblul Brâncuși de la Târgu Jiu, înscris pe lista Patrimoniului Mondial, sau Frontierele Imperiului Roman – Dacia.

Clădirea Spitalului Colţea face parte din patrimoniul UNESCO

N-ar fi existat nici evidența patrimoniului pe care INP o asigură, iar fără o evidență a patrimoniului, nu ai ce proteja. 

Tot anul acesta a fost propusă fuziunea mai multor instituții publice, ca parte din planul de eficientizare economică și reducere a cheltuielilor bugetare. Credeți că astfel de comasări/desființări ar putea deveni o practică și, dacă da, cu ce cost pentru interesul public? Mai mult, către ce fel de abuzuri ar deschide o ușă astfel de decizii?

În cazul INP, ideea că s-ar elimina dublaje administrative (serviciu juridic, economic) este iluzorie. Ministerul nu are capacitatea de a gestiona volumul de contracte (circa 300 de contracte în derulare doar pe Timbrul Monumentelor Istorice). Serviciile de la Minister nu cunosc specificul acestor activități și nu au capacitatea umană necesară, deci ar trebui să angajeze oameni în plus, ceea ce ar anula o potențială economisire.

În alte cazuri, pot exista soluții funcționale, cum ar fi consorțiile administrative pentru administrațiile locale, pentru a reduce dublaje de cheltuieli, dar numai unde vorbim de activități similare și capacitate suficientă a organismului care preia sarcinile. În cazul INP, nu avem nici una, nici alta: activitatea ministerului este de altă natură, și nu există capacitate suficientă pentru a prelua volumul de activitate al INP.

Decidenții care lansează astfel de idei nu realizează în detaliu gradul de complexitate și de anvergură al activității INP. Soluțiile eficiente trebuie să pornească de la cunoașterea în detaliu a realității, identificarea problemelor și găsirea de soluții eficiente, nu de la astfel de fantasmagorii.

Dacă se dorește o reformă a INP, care sunt de fapt alternativele funcționale și benefice pentru patrimoniu?

Direcțiile pentru Cultură reprezintă un factor esențial și ele necesită întărire de capacitate. De ani de zile toți profesioniștii au cerut ministerului asta: întărirea capacității Direcțiilor pentru Cultură, tocmai ca să poată exercita un rol profesional ferm și corect în teritoriu, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Din contră, ele tot timpul au fost slăbite până au ajuns să aibă în unele județe unul sau doi angajați.

Nu există o altă necesitate decât întărirea sistemului pe arhitectura instituțională actuală. În ceea ce privește optimizarea cadrului legislativ și crearea unei legi unitare, aceasta există: este Codul Patrimoniului care a fost elaborat de Ministerul Culturii cu o echipă de specialiști complexă, a fost predat și este în minister. N-avem nevoie să inventăm o altă lege acum. 

Autoritățile au o strategie națională pentru conservarea patrimoniului?

Avem o Strategie Națională pentru Protejarea Monumentelor Istorice. Aceasta a fost făcută printr-un colectiv interdisciplinar și se află în minister, nepusă în aplicare. Prioritatea trebuie să fie punerea ei în aplicare.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€