INTERVIU. „Comunismul a transformat corupția într-un mod de viață indispensabil supraviețuirii și a șters granițele morale din mințile multora dintre noi”

Bianca Felseghi

Senior Editor

„Corupția organică a elitei de partid a subminat constant ideea de moralitate în societatea românească” - Cosmin Popa, istoric

Economia românească a fost devalizată după 1989 de interesele străinilor care își doreau o țară-colonie subordonată. Industria românească din vremea comunismului a fost un act patriotic. Populația trăia mai bine. 

Acestea sunt doar câteva din narațiunile care revin recurent în spațiul public amplificând nemulțumirea generală legată de prezentul în care trăim. Ocultată în spatele unor statistici nerealiste pe care nu știm încă să le citim în cheia potrivită și a nostalgiei, așa zisa bunăstare și bunele intenții ale guvernanților dinainte de Revoluție capătă proporții monstruoase. Mai ales când li se pune în față oglinda adevărului obiectiv. 

Cosmin Popa este istoric specialist în problema comunismului. Ultima lui carte, „Economie, corupție și politică în România lui Nicolae Ceaușescu”  (editura Corint, 2025) este un demers de cunoaștere a istoriei recente rămase într-un con de umbră. A documentat rețelele prin care avutul obștesc era valorificat în interesul politicienilor locali, a milițienilor și securiștilor puși să vegheze respectarea legii. Înainte de 1989, corupția era o faptă penală pentru care erau pedepsiți numai oamenii de rând, de cele mai multe ori pioni în interiorul unei caracatițe coordonate de la cele mai înalte niveluri ale politicii. Pentru corupția mare nu exista nici nume și nici pedeapsă penală. Doar vina politică în fața secretarului general a PCR. 

Am vorbit cu Cosmin Popa despre ficțiunea birocratică în care datele economice, sociale și politice erau masiv falsificate pentru a susține propaganda oficială, despre tolerarea corupției și folosirea ei ca instrument politic de control și despre cultura complicității la actele de corupție ale funcționarilor statului, ale cărei efecte sunt vizibile în societate și astăzi. 

Imagine de la lansarea cărții „Economie, corupție și politică în România lui Nicolae Ceaușescu”, septembrie 2025

PressOne: Cum ați procedat ca să puteți aprecia amploarea fenomenului corupției din era Ceaușescu, dat fiind că raportările oficiale sunt pline de proiecții, de planuri cincinale nerealiste, de supraraportări, de pierderi fictive sau rebuturi raportate și așa mai departe? 

Cosmin Popa: Trebuie să navighezi printre minciuna instituționalizată a statisticilor. Pentru că orice istoric, atunci când tratează un subiect care a lăsat statistici, nu are cum să le evite, chiar dacă știe că sunt manipulate grosolan. Deci, marea muncă este să găsești surse alternative sau surse paralele, chiar provenind din aceleași subsisteme și să vezi dacă ele diferă și să ajungi la un fel de medie de funcționare a acestui organism. 

Întotdeauna din această poveste economică a lipsit substratul corupției pentru că această corupție, de fapt, reconcilia realitatea cu pretențiile regimului. Și numai în acest purgatoriu între ordinea oficială a regimului și realitate poți să găsești bucăți din adevăr.

Știți că există o sursă paralelă instituțional vorbind și care este constituită din datele pe care România le furniza organismelor financiare internaționale. Ele erau furnizate tot de către autoritățile române și vizau în mod constant două lucruri. Era un calcul foarte politic al venitului pe cap de locuitor care să justifice încadrarea României la țară în curs de dezvoltare. Acest statut internațional oferea accesul la o serie de credite cu dobânzi mai mult sau mai puțin preferențiale și oferea, de asemenea, accesul la o serie de unelte financiare internaționale pe care în mod normal statele comuniste nu le aveau. 

Nu le aveau nu pentru că nu le voiau, ci pentru că erau ceva mai ferm încadrate într-un sistem economic și politic centrat pe URSS. O a doua sursă de comparație pentru mine a fost să surprind variațiile de cifre și date pe care le poți găsi în comunicarea inter-instituțională. Pentru că un anumit tip de date se furnizau cancelariei lui Nicolae Ceaușescu, un alt tip de date se furnizau Comitetului de Stat al Planificării și un cu totul alt tip de date se vehiculau în comunicarea dintre departamentele diverselor ministere. 

Comuniștii făceau asta nu numai cu datele despre economie, ci și când raportau despre alte procese cum sunt cele sociale de exemplu, despre gradul de promovare al femeilor pe piața muncii, implicarea lor în activitatea economică, gradul de implicare în decizia politică și așa mai departe. Deci toate aceste date erau intens manipulate în funcție de obiectivul politic pe care îl urmăreau.

Sigur că este absurd să încerci să faci o medie statistică între aceste tipuri de date. Dar poți constata o chestiune fundamentală: că ele erau modificate în funcție de circumstanțele politice.

Cățelușa Fanta a rămas fără 22 de dinți, motanul Tomi n-a scăpat. O stomatoloagă fără drept de practică veterinară, acuzată că a mutilat animale de companie la Cluj

Lipsa unor reglementări clare privind actele medicale asupra animalelor a permis unui medic stomatolog să efectueze timp de mai mulți ani intervenții dentare pe animale de companie, în clinici veterinare acreditate, chiar dacă ea nu avea drept de practică veterinară. Unele animale au fost mutilate.

„Un pensionar nu-i va cere lui ChatGPT să-i facă tema la mate”. Poate însă inteligența artificială să-i vindece de singurătate pe vârstnicii români?

Peste 1,3 milioane de vârstnici din România locuiesc singuri. Într-o țară unde fiecare al treilea bătrân trăiește în singurătate, întâlnirea dintre bunici și inteligența artificială începe să spună o poveste ceva mai complexă despre singurătate, dar și despre felul în care tehnologia pătrunde acolo unde ne e încă greu să credem că are loc.  

Pot vorbi mult despre asta. Datele de export erau și ele puternic manipulate pentru că una era contractarea produselor la export, și foarte diferit era exportul în Occident. Un alt lucru era iarăși exportul către țările în curs de dezvoltare și cu totul altul era exportul în țările comuniste care se făcea în baza unor acorduri multianuale de contingentare, adică se stabilea de la început câte produse, ce fel de produse, unde se vor duce, acorduri care nu se aplicau de fiecare dată din varii motive. În principal din motive economice dar și din motive politice.

Cine e Cosmin Popa

Cosmin Popa este cercetător științific în cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română, specializat în  istoria Uniunii Sovietice, Rusiei și Europei Centrale și Răsăritene în perioada comunistă și postcomunistă. A studiat la București și Moscova și este membru al Comisiei Mixte a Istoricilor din România și Federația Rusă și al Comisiei româno-ruse pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relațiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României.

PressOne: Trăiam într-un fel de ficțiune birocratică, pe hârtie, asta spuneți?

Cosmin Popa: În bună măsură. Existau, sigur, mai multe forme de corupție și dacă facem această împărțire clasică între corupție funcțională și disfuncțională. Dar și în interiorul corupției disfuncționale existau mai multe forme de corupție. Era un tip de corupție care viza avantaje birocratice și financiare. Spre exemplu, atunci când se supraevalua producția de cărbune, producția de oțel, când se supraevalua exportul care se făcea fie doar contabil, fie fizic atunci când nu se încasa niciodată ca urmare a deficiențelor de contractare sau a deficiențelor de calitate, cum era cazul de cele mai multe ori la produsele metalurgice românești.

România exporta foarte mult produse metalurgice primare, tablă, fier, fontă în diverse forme, neputând niciodată să exporte foarte multe produse metalurgice rafinate, oțeluri speciale, inox și-așa mai departe pe care le-a produs foarte puțin și foarte greu și mult sub necesitățile sale interne. Aceste produse aveau probleme de calitate și erau respinse de către furnizori. Sau erau contractate cu tot felul de entități fantomatice care nu aveau bonitate astfel încât porturile și orașele lumii aveau cantități semnificative de produse industriale românești, arestate sau părăsite în diverse locuri ori care făceau obiectul unor litigii de natură juridică. 

Pe măsură ce România s-a implicat în țările în curs de dezvoltare, cele care se numesc astăzi Sudul Global, deci Africa de Nord în principal, Orientul Mijociu, dar și în Africa Sahariană, riscurile acestea comerciale au crescut și ele foarte mult ca urmare a deficiențelor de calitate a produselor industriale românești, dar și ca urmare a riscurilor politice și economice din acele țări care nu erau întotdeauna foarte atent calculate. 

Turneele diplomatice a lui Nicolae Ceaușescu stabileau anumite direcții de dezvoltare însă, de foarte-foarte multe ori, guvernele țărilor respective fie nu erau capabile să le aplice ca urmare a lipsei lichidităților, a lipsei forței de muncă bine calificată, fie erau, pur și simplu, guverne vânturate în urma diverselor cataclisme politice care se petreceau în acele țări. De unde și datoriile și creanțele acumulate de România la sfârșitul comunismului și care proveneau în bună măsură din aceste țări. 

Vizita de lucru a lui Nicolae Ceauşescu în judeţul Constanţa. În imagine, la Întreprinderea agricolă de stat Amzacea, 1979. Fototeca IICCMER (c)

PressOne: În peisajul pe care îl descrieți avem un lider, Ceaușescu, care era conștient că există corupție în rândul activului de partid și de stat și care mima responsabilitatea de frică să nu-și piardă legitimitatea regimul său, dar care în același timp a garantat un soi de imunitate pentru marii corupți care proveneau din partid. Ce efecte a avut această dublă măsură a aplicării legii asupra societății?

Cosmin Popa: Nicolae Ceaușescu a subordonat întotdeauna efectele corupției asupra societății, nevoii de întărire și de consolidare a rolului partidului în societate. Deci, atâta vreme cât corupția elitelor de partid nu punea problema prestigiului, rolului, solidității prezenței partidului în viața societății, regimul în frunte cu Nicolae Ceaușescu a încercat oarecum să expedieze în subsol aceste incidente. De fapt, nu vorbim despre incidente, ci vorbim despre fenomene. 

Efectele asupra societății au fost devastatoare pentru că, deși nomenclatura și societatea trăiau în realități destul de diferite, totuși nu era vorba despre o separare ermetică între ele. Or, corupția sistemică, organică a elitei de partid era evidentă și a pătruns în folclorul politic românesc și a subminat constant ideea de moralitate în societatea românească. 

Individul, pe bună dreptate, era pur și simplu agresat de ideea inutilității eforturilor proprii în raport cu adevăratele mecanisme ale societății. Și asta a făcut ca acest deficit de moralitate să devină în bună măsură o trăsătură a funcționării societății românești.

PressOne: Considerați că aceasta e rădăcina toleranței față de corupție pe care o vedem și astăzi în societatea românească, extrem de permisivă în sine, cu corupții și corupția? 

Cosmin Popa: Păi sigur că da. Absența unor criterii morale în formarea percepțiilor politice este, în opinia mea, una dintre moștenirile pe termen lung al regimului comunist. Sigur că nu comunismul a inventat corupția în România, dar comunismul a transformat-o într-un mod de viață indispensabil supraviețuirii, ceea ce a dus la ștergerea granițelor morale în conștiințele, mințile și inimile multora dintre noi.

PressOne: Corupția românească a proliferat pe măsură ce a crescut numărul de funcționari publici? 

Cosmin Popa: Nu am făcut nicio legătură între creșterea birocratizării societății românești și proliferarea corupției. De ce? Sigur că România socialistă multilateral dezvoltată era în bună măsură și o dictatură birocratică. Însă, raportat la evoluțiile țărilor din jur, trebuie să spunem faptul că dimensiunile aparatului birocratic românesc, și îl includ aici și pe cel de partid, erau destul de reduse. Cred că dacă vorbim despre un aparat birocratic supraevaluat ca prezență numerică, el este cel al Securității.

Securitatea este transformată dintr-un aparat de represiune, de control, într-o elită birocratică a ceaușismului. Securitatea își extinde practic competențele acoperind zone foarte largi din mecanismele ceaușismului. Securitatea capătă puteri în administrarea economiei în comerțul exterior, în comerțul interior, în distribuția bunurilor și a serviciilor, în accesul la demnități politice, la învățământ superior și așa mai departe. 

Ceaușismul s-a bazat nu doar pe obsesiile lui Nicolae Ceaușescu pentru export, pentru control politic, dar s-a bazat și pe o structură legală. Raportat la legislația în vigoare la momentul respectiv, Nicolae Ceaușescu nu a comis aproape nimic ilegal pentru că avea grijă ca fiecare dintre acțiunile lui să fie întemeiată pe niște legi pe care le făcea tot el. 

Așa că această simbioză cred că este unul dintre fenomenele cele mai importante ale ceaușismului. 

Chimizarea agriculturii în comunism. Foto: Cineclic, captură de ecran.

PressOne: Dar cum se raporta Ceaușescu însuși la corupția din rândul PCR-ului? Circulă această legendă urbană care spune că Ceaușescu nu era informat despre ce se întâmpla la nivelurile inferioare și din teritoriu și că, dacă îi te adresai chiar și anonim cu scrisori care să ajungă direct la secretarul general, el va lua decizia bună și va face dreptate.

Cosmin Popa: Aici începem să vorbim despre rafinamentul politic al lui Nicolae Ceaușescu. În primul rând, trebuie să începem prin a spune că Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu erau perfect informați despre ceea ce se petrecea în interiorul acestor grupuri. Iar corupția pentru ei era o pârghie suplimentară de control al acestor elite. De ce atenția deosebită pentru aceste semnale pe care le primea Nicolae Ceaușescu din partea societății, scrisori anonime, scrisori semnate, scrisori de grup, audiențe la cancelaria Comitetului Central și așa mai departe?

Nu pentru că Ceaușescu era însetat de dreptate și nu știa nimic din ceea ce se întâmpla. Dar, odată ajunse toate aceste evoluții la un anumit stadiu care impunea apelul la autoritatea supremă în stat și partid, adică la Nicolae Ceaușescu, însemna că ceea ce se întâmpla în diferite locuri punea sub semnul întrebării echilibrul politic și asta ar fi putut genera o reacție colectivă deschisă. Și atunci reacționa. Așa a făcut încă de când a venit la putere, nu doar în anii ‘80. Nu întâmplător a început discuția despre corupție cu agricultura. Nu întâmplător cu Oltenia, așa cum am arătat în carte. 

A făcut și modificările în noul statut al cooperativelor agricole de producție care acorda loturi individuale în funcție de performanțele membrilor. Sigur, n-a făcut decât să lărgească posibilitățile de corupție ale sistemului. Pe de altă parte, aceste măsuri au calmat lumea satului la mijlocul anilor ‘60. Deci așa se explică această regie a atenției lui Nicolae Ceaușescu față de plângerile venite din partea poporului.

El știa foarte clar și foarte limpede ce se întâmplă în foarte multe locuri. Atunci când, de exemplu, un doctor era arestat, reținut pentru avorturi ilegale, o scrisoare sau o înștiințare ajungea pe masa Elenei Ceaușescu la două ore. 

Din punctul acesta de vedere, lucrurile erau destul de clare regimului. Nu avem de-a face cu un împărat care este izolat de boierii lui și nu intră în contact direct cu societatea.

Foto: Fototeca IICCMER (c)

PressOne: Considerați că fenomenul corupției în anii ‘70 - ‘80 poate fi considerat un atentat la siguranța publică? Cum de nu am trăit în anii aceia mai multe momente de tip Colectiv, când corupția sistemică a statului a bubuit și a lăsat la vedere adevărul sumbru? 

Cosmin Popa:  Am trecut prin mai multe momente de tip Colectiv în comunism. Dar nu le-aș numi atentate la siguranța publică pentru că aici nu s-a urmărit producerea intenționată a unor accidente.

PressOne: Evident! Mă refer la câteva din cazurile despre care vorbiți și în carte, despre cum s-au instalat traverse neconforme de beton pentru o treime din rețeaua de căi ferate care făceau ca trenurile să deraieze extrem de des sau despre stocuri uriașe de alimente lăsate să se deterioreze pur și simplu în depozite ani de-a rândul. 

Cosmin Popa: Aici e vorba despre nepăsare, incompetență, corupție cu efecte criminale. Dar să știți că e o iluzie că nu am trecut prin astfel de momente. Am trecut prin zeci-sute de accidente tehnologice. Am trecut prin zeci de accidente de tren cu victime. Tot felul de lucruri s-au petrecut. 

Regimul nu era îngrijorat de efectele directe asupra oamenilor ale unor astfel de situații. Era îngrijorat de alte două lucruri. De potențialul impact asupra productivității intreprinderilor și de impactul politic pe care l-ar fi putut avea asupra regimului un astfel de incident. Toate acțiunile și reacțiile regimului erau îndreptate spre atenuarea acestor efecte. 

Regimul nu avea o percepție a ceea ce numim noi astăzi siguranță publică. Pentru comuniști, oamenii erau în primul și-n primul rând o resursă de muncă pe care o puteau exploata mai mult sau mai puțin eficient. 

Iar particular legat de regimul comunist, să știți că ceea ce îl deosebește în raport cu alte regimuri similare din Europa la vremea respectivă este faptul că regimul Nicolae Ceaușescu a coborât foarte mult dezvoltarea socială a țării în ordinea lui de priorități. Pentru el erau importante două lucruri, iar celelalte veneau la mare, mare distanță. Importantă era eficientizarea industriei și creșterea masivă a exportului cu orice preț. Iar al doilea lucru, la fel de important, era stabilitatea politică a regimului. Toate celelalte veneau foarte, foarte jos în ordinea lui de priorități. De altfel, legislația de la sfârșitul anilor ‘70 și pe tot parcursul anilor ‘80 arată că regimul a abandonat prioritatea dezvoltării sociale a României transferând, cum spuneam, costurile ineficienței economice dinspre economia deținută de stat spre populație.

PressOne: Puteți să descrieți un pic felul în care funcționa o astfel de rețea de devalizare și a cărei activitate nu a mai putut fi trecută cu vederea? Îmi vine în minte acum exemplul de la Gurahonț (Arad, n. red) pe care îl folosiți în carte unde activiștii au fost fotografiați în niște ipostaze demne de un film de Cobileanski bătându-se cu pui fripți. 

Cosmin Popa: Bun. Astea erau floricelele care justificau reacția publică. De fapt, ceea ce a vizat regimul la Gurahonț - că ați adus vorba de acest incident - era faptul că mulți dintre liderii locali de acolo criticaseră reforma administrativă, criticaseră desființarea regiunilor și înființarea județelor. În pofida a ceea ce spune Mary Ellen Fischer că Nicolae Ceaușescu a folosit elitele regionale dinainte de reforma administrativă din 1968 în construcția propriului regim, el de fapt a valorificat destul de atent această resursă politică pe care o reprezentau foștii șefi regionali de dinainte de 1968.

PressOne: Deci, a fost o schimbare de gardă? 

Cosmin Popa: Sigur că a fost o schimbare de gardă. Este un proces semnificativ din conducătorii de partid care sunt schimbați în primii doi ani de la venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu. Înainte de 1965, în timpul lui Dej, Ceaușescu fusese șeful secției organizatorice care avea sub control tot aparatul de partid. Așadar, schimbarea de gardă s-a petrecut la Gurahonț iar Ceaușescu a detectat urme de rezistență la adresa reformei sale administrative. 

Oamenii aceia se fotografiaseră, făcuseră un tablou cu foștii șefii ai regiunii, deci aveau o formă de rezistență la această reformă. Nu era ceva foarte articulat, însă regimul era foarte atent atât la semne cât și la potențialul ca o situație să se schimbe. Gândiți-vă că Nicolae Ceaușescu a fost permanent obsedat de ceea ce s-a întâmplat în 1956 în Ungaria. Din punctul acesta de vedere, rețelele nu erau trecute cu vederea atunci când puneau sub semnul întrebării politicile lui Ceaușescu, fapt care atrăgea după sine alte semne de întrebare legate de loialitatea față de dictator și de apropiații săi. 

Sau când se petreceau diverse evenimente care lezau, să spunem, moralitatea țărănească a lui Nicolae Ceaușescu. Cum a fost cazul secretarului de partid de la Timiș din 1972 care coordona o vastă rețea de corupție implicată inclusiv în contrabanda de produse cu Serbia și unde reacția regimului a venit atunci când s-a aflat că secretarul și prietenii săi din diversele structuri politice ale județului făceau parte și dintr-un grup de swingeri. Iar asta a generat furia lui Nicolae Ceaușescu.

PressOne: În rândul nomenclaturii nu era o faptă penală, ca să înțelegem? Corupția era un fel de delict politic fiindcă leza imaginea partidului? 

Cosmin Popa: Nu aspectele penale erau cele care îi îngrijorau pe actorii acestor rețele, ci aspectele politice. Cu cât era mai corupt un funcționar de partid superior, cu atât el căuta să se manifeste public mai ortodox, astfel încât să nu îi ofere lui Nicolae Ceaușescu niciun motiv de îngrijorare. Țara era plină de astfel de rețele pe care nimeni nu le-a investigat niciodată. 

Posturile de conducere din România erau pline de astfel de oameni în dosarul de cadre și de securitate al cărora se aflau consemnate incidente ori fapte legate de corupție, dar care își continuau liniștiți ascensiunea politică pentru că erau considerați utili. Cu cât era mai corupt un funcționar, cu atât el era mai radical în susținerea lui Nicolae Ceaușescu și a politicilor sale. 

Este un model politic pe care, din foarte multe puncte de vedere, România l-a preluat și în perioada postcomunistă.

O echipă de muncitori veniţi din uzine, pe tarlalele ţăranilor muncitori, repară uneltele agricole ajutându-i în campania însămânţărilor, martie 1945. Fototeca IICCMER (c)

PressOne: Reorganizarea administrativă din 1968 a avut în subsidiar intenția de a destructura din rețelele de corupție care împânzeau țara deja la nivel raional, regional? 

Cosmin Popa: Da, reforma din 1968 a avut și o astfel de agendă. Cu toate că ceea ce a vizat Ceaușescu prin reformă nu a fost în mod particular corupția, ci acele grupuri formate pe criterii regionale care ar fi putut deveni mediul propice de cultivare al unor atitudini de opoziție la adresa sa. 

Și atunci, pentru că el deja pregătea cea de a doua industrializare comunistă, a decis reforma administrativă a țării cu zdrobirea în unități administrativ-teritoriale mai mici pe care le-a pus prin intermediul structurii de partid în dependență directă de persoana sa. În 1971, Nicolae Ceaușescu a desființat corpul instructorilor teritoriali din Comitetul Central al Partidului care fusese un soi de filtru între elitele locale de partid și aparatul central al partidului. Astfel, el intră într-o legătură directă cu secretarii prin secretarii de partid județeni, îi coordonează și organizează personal prin intermediul celebrelor teleconferințe pe care le organiza periodic, le mărește foarte mult puterea în teritoriu prin contopirea structurilor politice cu cele administrative astfel încât secretarul de partid devine și primar. 

Prin această fragmentare teritorială, țara putea fi controlată mult mai bine și gradul de aplicare al deciziilor sale putea fi urmărit mai atent.

Pe lângă asta, prin reforma administrativă Nicolae Ceaușescu a căutat să transforme într-o adevărată cutie de bomboane pastila desființării regiunii autonome maghiare care devenise ea însăși un bastion al stalinismului, oferind funcționarilor de partid proveniți din minoritățile naționale oportunități extinse de carieră, adevărate lifturi sociale. Este și perioada unei adevărate consonanțe, să spunem, între minoritatea maghiară și regim în mijlocul anilor ‘60, începutul anilor ‘70, în care lideri politici maghiari sunt numiți în tot felul de organisme naționale. Din punctul acesta de vedere, iată câteva obiective ale acestei reforme care au fost atinse. Destructurarea acestor rețele de corupție venea și ea pe parcurs ca obiectiv, dar nu cel mai important dintre ele. 

PressOne: Puteți face o comparație între cât s-a furat înainte de Revoluție și cât s-a devalizat ulterior în primii ani ai tranziției? Vă întreb având în minte narativul ăsta de care ne lovim mereu, că străinii ne-au cumpărat la preț de nimic fabricile și uzinele, în timp ce în perioada comunistă ele au fost funcționale și menținute în viață de patrioții români.

Cosmin Popa:  O comparație n-am să pot face în termeni absoluți. Dar pot spune ceva cu certitudine: că la originea devalizării economiei românești după 1989 și a reformei prin devalizare necontrolată au stat rețelele formate înainte de decembrie 1989. 

Pe de altă parte, trebuie spus cu la fel de mare certitudine că cea mai mare parte a industriei formate haotic, neglijent, în disprețul tuturor regulilor de piață și a regulilor tehnologice din industria ceaușistă, nu era valorificabilă în condițiile unei piețe libere. 

Orientarea exclusivă a economiei, a industriei ceaușiste către export, a dus pe parcursul anilor ‘80 la o detehnologizare radicală a industriei românești. Sigur că industria românească avea multe mașini-unelte, avea multe agregate, însă ele erau folosite într-un sistem în care replicarea tehnologiei era absolut imposibilă. De altfel, foarte multe dintre produsele de export industrial românești erau produse cu un grad de prelucrare destul de scăzut, produsele acestea se exportau în țările comuniste sau în țările în curs de dezvoltare, ceea ce a făcut ca, din punct de vedere al eficienței, activitatea industrială să necesite o finanțare masivă din partea statului de la început până la sfârșit. De unde și decizia lui Nicolae Ceaușescu de a transfera toate aceste costuri către populație.

Agricultură la CAP. Foto: IICCMER (c)

PressOne: Economia draconică făcută de stat în anii ‘80 care a generat foamete în rândul populației, a fost o consecință directă a corupției din acei ani? Putem concluziona asta?

Cosmin Popa: Nu a fost o consecință a corupției, a fost o consecință a unor decizii voluntare ale lui Nicolae Ceaușescu. El a continuat aceeași politică de investiții industriale indiferent de contextul național și internațional. Pentru el, creșterea industrială era garanția creșterii exportului, iar această decontare a costurilor ineficienței de către populație a fost principala metodă de menținere a acestei creșteri industriale. 

Toate aceste cheltuieli legate de lucrările edilitare, strict pentru nevoia comunității urbane sau rurale, au fost transferate prin lege către comunitate și au ieșit din sarcina statului. De altfel, felul în care a arătat România în decembrie 1989, criza socială și umanitară pe care a traversat-o România pe parcursul anilor '80, nu au fost atât rezultatul crizei generale a regimului său și a economiei comuniste, ci rezultatul unor decizii voluntare ale lui Nicolae Ceaușescu.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€