Inginerul din Anglia care a renunţat la concediu pentru protest: "Vor veni oameni care vor să răzbune anii trăiţi în Occident"

Raluca Pancu

Redactor

Ce îl poate face pe un român care trăieşte în Occident să își anuleze concediul, planificat cu mult timp înainte, pentru a veni la Bucureşti să protesteze?

Cu siguranță, nu problema serviciilor consulare.

Povestea lui Cezar Cristian Fănaru (33 de ani) − care a emigrat la 19 ani şi apoi şi-a dus alături o seamă de rude şi prieteni − comprimă dramele a sute de mii de concetăţeni de-ai noştri, nevoiți să-şi părăsească ţara pentru un trai mai bun.

Toţi și-au lăsat acasă copii, părinți sau bunici, iar mulţi dintre ei, chiar sufletul.

Cezar Fănaru este inginer constructor și trăieşte la Londra. Mărturiseşte că, de când a plecat, nu a reușit să umple un gol: dorul de casă.

Ar reveni dacă ar ști că poate contribui la reconstrucția României.

Pe 10 august, alături de alte mii de români din diaspora, își va spune nemulțumirile în stradă, la București. Va protesta alături de tatăl și de fratele său și va cere schimbarea actualei guvernări.

Postarea de la care a pornit interviul de mai jos:

Am plecat !Ne vedem pe 10 august la București !De fapt ,vacanta mea era deja planificată pentru Italia 8- 17 august…

Publicată de Cezar Cristian Fanaru pe Vineri, 3 August 2018

Cine-i formează pe formatori? Ministerul Sănătății lasă pregătirea practicienilor de medicină alternativă pe seama unor medici care practică „regresia în vieți anterioare”

Ministerul Sănătății pregătește o nouă lege pentru reglementarea medicinei alternative. La elaborarea ei a contribuit și o specialistă din sistemul public care practică „regresia în vieți anterioare”.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

„Românii stau la comun de nevoie, pentru că nu își pot permite altceva”

− De ce ați plecat din România?

− Am plecat din România nu pentru că am vrut o viață mai bună, ci am plecat „cu valul”. Aveam 19 ani, eram în 2005, și am plecat pentru că m-au chemat părinții. Inițial am plecat în Italia, după care ne-am dus în Anglia.

Sincer, când am ajuns în Italia, nu am putut să-mi fac o părere. Cu timpul, mi-am dat seama că străinătatea e grea.

Din Italia am plecat la sora mea, în Anglia, și, în timp, am realizat că românii din străinătate, cel puțin cei din Anglia, trăiesc o dramă. Oricât ar nega, viața lor e tristă.

Din punct de vedere material, se realizează: își cumpără mașină, reușesc să își facă rate la o casă, să își găsească un job bine plătit, dar trăiesc o dramă din cauza faptului că stau la comun.

În Anglia apar tot timpul certuri, iar vremea e total diferită de cea din România. În plus, românii simt rasismul celorlalți, chiar dacă nu recunosc, faptul că localnicii au votat pentru Brexit.

Gândiți-vă că, în momentul în care au votat pentru Brexit, nu s-au gândit la nemți, la austrieci, ci la est-europeni și la asiatici. Acesta a fost scopul lor când au decis să iasă din Uniunea Europeană. Lor nu le plac imigranții, deși nu o spun cu voce tare.

− V-ați simțit discriminat în Anglia?

− Bineînțeles, și vă pot povesti o întâmplare pe care am pățit-o fix cu două săptămâni înainte de a veni în țară.

Eu lucrez în construcții, sunt inginer, și venea o dubiță cu mâncare tip fast-food. Noi eram îngrămădiți lângă mașină să cumpărăm, iar doamna din dubiţă mi-a zis la un moment dat − „let me take care of my English”, adică „lasă-mă să am grijă de englezul meu”.

A fost o vorbă rasistă? A fost una. A durut? A durut. Eu am ignorat-o, pentru că îi cunosc deja.

− Spuneţi-ne mai multe despre traiul „la comun”.

– Da. Cred că e vorba despre 90% dintre români. Dacă vreți, puteți să faceți un test, să mergeți în Anglia și să verificați, pentru că românii au un dar de a nega adevărul.

Drama prin care trec ei nu se vede la aspectul material, nu acolo se verifică. Se verifică prin cantitatea de zâmbet pe care o emană în aer. Românii nu zâmbesc. Ajung în punctul în care nu mai zâmbesc, pentru că nu sunt fericiți.

Și stau la comun de nevoie, pentru că nu își pot permite altceva. Salariul unui român obișnuit, care lucrează în construcții sau în cleaning, nu îi permite sub nicio formă să locuiască într-o casă cu familia sa.

Eu câștig bine, dar majoritatea românilor câștigă undeva la 2.000 de lire sterline. Ca să închiriezi o casă cu două camere, te costă de la 1.500 de lire în sus.

În casă trăiești cu cine te nimerești. Dacă ăla ascultă manele, aia e. Tu înghiți manele. Dacă tu ești rocker și nu-ți plac manelele, păi tu le înghiți.

− Haideţi să revenim la momentul emigrării în Italia, când aveaţi 19 ani.

− Da. Am renunțat la facultate și am plecat pentru că era un val care spunea „în România nu ai ce face cu facultatea, importanți sunt banii − mergi afară și faci bani”.

Deci, pentru bani, renunțai la a te educa, la a-ți clădi un viitor din punct de vedere profesional. Și în situația asta au fost foarte mulți.

Majoritatea lucrează în construcții sau în domeniul hotelier: la spălat vase sau la întins cearceafuri.

„Ne-am cărat unul pe altul”

− Familia a plecat odată cu dumneavoastră?

− Am plecat pe rând. Prima oară a plecat sora mea cea mare, în Anglia, după care a plecat tatăl meu în Italia, care m-a luat și pe mine. Apoi am plecat eu în Anglia, la sora mea, după care i-am luat în Anglia pe fratele meu și pe cealaltă soră. Deci ne-am cărat unul pe altul.

Iar eu, la rândul meu, mi-am dus acolo toți prietenii. Am crezut că pot umple golul ăla sufletesc, dezrădăcinarea, dacă îmi duc prietenii în Anglia.

Cred că am dus acolo 20 de persoane: unii îmi sunt prieteni foarte apropiați, unii îmi erau doar vecini, alții − cunoștințe sau cunoștințele altor prieteni, și tot așa.

− Din Italia de ce ați plecat?

− Nu m-am acomodat în străinătate. Simțeam că am un gol și, inițial, am crezut că e de vină Italia. Am crezut că sunt italienii cumva, că nu-mi place mie Italia, aşa că am zis − „hai să încerc cu Anglia”. Nu a fost asta.

− De cât timp sunteţi în Anglia?

− Locuiesc la Londra din 2007, anul în care România a intrat în Uniunea Europeană.

Cezar Fănaru, la un protest împotriva Ordonanţei 13 desfăşura în februarie 2017, în Piaţa Victoriei din Bucureşti. Foto: Arhia personală

„În afară te realizezi profesional, material, dar, din punct de vedere spiritual, nu ești împlinit niciodată”

− Cum vede familia dumneavoastră protestul din 10 august? Spuneați, în postarea de pe Facebook, că va participa și tatăl dumnevoatră.

− Eu cu taică-miu și cu frati-miu ne dorim foarte mult să revenim în țară. Fratele meu deja și-a cumpărat pământ undeva și vrea să rămână în România, pentru că, la fel, nu îi place în Anglia.

În afară te realizezi profesional, material, dar, din punct de vedere spiritual, nu ești împlinit niciodată.

Ai tot timpul un gol pe care simți nevoia să îl umpli, și atunci te apuci și faci rate, îți iei telefon mobil, îți iei laptop, haine, și tot nu îl umpli. Nu reușești să îl umpli niciodată. Doar te minți la nesfârșit.

− E dorul de casă?

− E dorul de locurile în care ai copilărit. Nu știu dacă știți sentimentul când cineva locuiește undeva, la ţară, de exemplu într-un sat din Moldova, și se duce la București. Tot timpul va simți lipsa satului.

Efectul e cam același, doar că mai amplificat, mai dureros. Eu îmi doresc să mă stabilesc acasă şi sunt foarte conștient că nu vor exploda salariile, că nu va crește nivelul de trai în următorii 5-10 ani.

Dar mi-ar fi mai uşor dacă aș ști că avem altă conducere, dacă aș ști că vin într-un sistem în care pot ajuta la reconstrucția României.

− Cine ar putea să producă o schimbare?

− După părerea mea, un guvern anticorupție. Să fiu sigur că nu trebuie să mă duc undeva să întind bani ca să-mi pot rezolva problemele.

În primul rând pentru că mi se pare imoral, în al doilea rând, e nedrept față de cei care nu pot întinde bani pentru a se realiza. Vreau să avansez pe competențe, nu pe pile şi nu pe bani! Asta trebuie să dispară.

Deci, un guvern dat de o coaliție majoritară – eu o văd dată de USR şi de România Împreună.

− Spuneaţi în postarea de pe Facebook că v-ați anulat vacanța în Italia ca să veniți la protest. Ce a contat?

− Aveam biletele cumpărate pentru Italia cu mai mult timp înainte. Era un zvon că diaspora s-ar pregăti de proteste, dar nu l-am luat în serios, pentru că eu venisem și la protestele din iarna lui 2017, când a intrat Iohannis peste Guvern, când au vrut să dea Ordonanța și a reușit să îi oprească.

Atunci au fost 50.000, și am venit și în următorul weekend, când au fost sute de mii.

Am văzut că oamenii au mai făcut proteste în timpul anului, dar nu am simțit acea emoție pe care o simt acum.

Am luat decizia să vin în România când am văzut că diaspora chiar se organizează și pentru că am simțit că aceste proteste vor avea succes.

Am venit după emoție. Pur și simplu îmi doresc mult să particip la proteste care știu că au un impact. Acum e protestul diasporei, cum aș putea rata?

„Românii care au locuit în diaspora vor veni să își ceară drepturile și acasă”

− Ce efecte credeți că ar putea avea acest protest?

− La protestele astea, copiii nu au ce căuta. Vă explic și de ce: profilul celor care vin acum e diferit de profilul celor care au fost înainte. Înainte, oamenii discutau despre Codul Penal, Codul de Procedură Penală, Legea 304.

Observați că, acum, toate protestele s-au rezumat la o înjurătură. Acum vor veni oameni care pur și simplu vor să dea jos guvernul, chiar dacă nu știu în profunzime de ce.

Vor veni oameni care vor să răzbune cei 28 de ani în care au stat în Occident, oameni care nu s-au putut realiza. Nu vor veni cu gândul de a provoca violențe.

Ați observat că, atunci când vine un român din străinătate, i se pune o etichetă că „vine cu aere”? Că se duce la un ghișeu și bate cu pumnul în masă să își ceară drepturile?

Vă zic eu de ce au atitudinea asta.

În Occident, dacă ești sărac, ai drepturi, dacă ești handicapat, ai drepturi. Deci, drepturile sunt egale, iar un cetățean care a fost în afară a simțit că și el are drepturi.

Românii din diaspora vor veni să își ceară drepturile și acasă, pentru că știu că au drepturi și acasă. Sunt oameni cu mintea deschisă și mai curajoși.

Eu, personal, frati-miu sau taică-miu, care am stat în străinătate, când mergem la un ghișeu în România și simțim că suntem umiliți, nu tăcem.

„Diasporenii” nu se mai lasă umiliți. Eu am fost la o adunare cu cetățeni din Londra și am văzut care e atitudinea: sunt încărcați.

Numeric, protestul nu va avea amploarea celui din februarie 2017, dar, din punct de vedere emoțional, va fi… o să vedeți că vor fi oameni luați cu dubele.

Cezar Fănaru, la muncă. Foto: Arhiva personală

„Furia românilor îi doare cel mai mult”

− V-a deranjat acel mesaj la adresa PSD care a devenit viral?

− Eu vă zic o chestie. Ați văzut comunicatul pe care l-a dat Departamentul de Stat al SUA, în urmă cu un an? Apoi scrisoarea comună a lui Juncker și Timmermans – „Opriți legile justiției”, raportul GRECO, raportul preliminar al Comisiei de la Veneția, scrisorile comune ale ambasadelor.

I-ați văzut să facă vreun pas înapoi, i-ați văzut nervoși? Ați observat că valul ăsta, pur și simplu, i-a înfuriat?

Furia românilor îi doare cel mai mult. Pentru că ei știu că cel mai important lucru e susținerea publică, susținerea celor care te-au votat și indiferența celor care nu te-au votat.

Când, într-o societate, se pornește un val de ură împotriva ta, abia atunci începi să te temi. Nu de scrisorile ambasadelor, pentru că acolo e politică.

Dragnea a avut dreptate când a spus la Antena 3 că „PSD-ul a pierdut tot timpul pe un val de ură împotriva acestui partid”. Ăsta e adevărul.

Nu au știut deloc cum să gestioneze problema plăcuţelor de înmatriculare și nu știu cum să gestioneze problema „M*** PSD”. Asta e o problemă națională care ia amploare.

O să vedeți că diasporenii au tricouri imprimate așa. Să nu credeți că aia a fost ultima mașină. Și-au înmatriculat maşini cu acelaşi mesaj în Anglia, în Belgia, în Franța, și acum vin legal.

− Cum au reacționat soția și copilul dumneavoastră când le-ați spus că vă anulați vacanța ca să veniți la protest?

− Soția, în general, mă susține în ceea ce fac. Știe pasiunea mea pentru România.

− Băiatului ce i-ați spus?

− Că vine la verișorii lui. Sora mea are copiii acasă, în România. Ea și soțul ei sunt în Anglia, dar copiii sunt acasă, cu bunica lor.

− Ce v-ar face să vă întoarceți în țară?

− Vreau ca țara să nu fie condusă de oameni care să îndrepte lucrurile către direcția greșită, către corupție, către abuz. Au dat puterea poliției, jandarmeriei, funcționarilor publici, să facă abuzuri.

Eu nu pot trăi într-o țară în care legea nu îmi dă mie voie să mă dezvolt sau să acționez pentru reconstrucția ţării. Eu vreau să vin, nu să găsesc o țară de-a gata, că nu urmăresc salariul.

Nu! Salariul ar trebui să fie o consecință a reconstrucției țării, nu ceea ce fac ei acum, că au mutat banii de la investiții la salarii. Ce-au făcut prin asta?!

Eu nu vreau așa ceva. Vreau o țară în care să pot contribui la reconstrucție, cu un guvern care să îmi dea voie să fac asta.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€