În Irlanda de Nord, romii sunt vânați. În România, autoritățile tac

Bogdan Burdușel

Dacă se confirmă acuzațiile din Irlanda de Nord, unde doi tineri — despre care presa din România menționează că sunt romi - ar fi sechestrat și încercat să violeze o fată de 13 ani, atunci aceștia trebuie să răspundă în fața legii. Fără scuze, fără ezitări, fără echivoc. Legea trebuie aplicată, iar victimele trebuie sprijinite și protejate, indiferent de cine sunt agresorii.

Dar acest text nu este despre vinovăția sau nevinovăția lor - ci despre modul în care societatea reacționează atunci când agresorii aparțin unei minorități etnice deja profund stigmatizate.

Pentru context: în orașul Ballymena din Irlanda de Nord protestele au degenerat în violențe, după ce informațiile despre caz au apărut în spațiul public. Potrivit martorilor, victima — o fată de 13 ani — ar fi fost sechestrată timp de mai multe ore într-o casă. Deși inițial comunitatea a cerut proteste pașnice, situația a escaladat grav în doar câteva ore.

Și lucrurile nu s-au oprit acolo. Zilele acestea, comunități de imigranți sunt ținta unor atacuri și amenințări constante. Grupuri radicale, încurajate de discursul unui partid ultra-naționalist local, transformă acest caz într-un pretext pentru rasism, xenofobie și violență stradală.

În tot acest timp, statul român tace. Niciun comunicat oficial. Nicio reacție instituțională. Niciun gest de sprijin pentru românii din acea comunitate — chiar dacă unii sunt, în prezent, în pericol.

Și nu putem să nu ne întrebăm: Dacă cei amenințați nu ar fi romi, am vedea aceeași indiferență? Sau e tăcerea asta un nou semnal că romii, de fapt, nu sunt percepuți ca cetățeni români „cu drepturi depline”?

Este o formă de complicitate. A menționa apartenența etnică fără context, fără relevanță și fără reflecție critică înseamnă, de fapt, a valida prejudecățile publicului, nu a-l informa corect.

Romii sunt o comunitate care trăiește deja sub o lupă imensă - o populație văzută adesea nu ca cetățeni, ci ca potențiale probleme. Așadar, când o redacție preia pur și simplu o informație de la o sursă oficială și o difuzează fără filtru, contribuie - conștient sau nu - la alimentarea unei narațiuni colective dăunătoare. Nu este o practică nouă. De-a lungul anilor, presa europeană a avut multiple episoade în care naționalitatea sau originea infractorului a fost folosită pentru a construi panică morală sau capital politic.

În Italia, de exemplu, pe fondul unor infracțiuni comise de români în anii 2000, ziare precum Il Giornale sau La Repubblica au titrat frecvent cu „romeno arrestato”, alimentând sentimentul anti-imigrație și declanșând chiar tensiuni diplomatice cu România. În Germania, în timpul valului migraționist post-2007, s-a vorbit constant despre „criminalitatea est-europeană” în termeni generici, fără nuanță sau context. De fiecare dată, același efect: stigmatizare colectivă și ură direcționată împotriva tuturor celor care „seamănă” cu făptașul.

Dar acest caz trebuie citit și printr-o altă lentilă, mai subtilă și mai prezentă ca niciodată: cultura digitală anti-feministă care prinde contur în rândul tinerilor — romi sau neromi — din întreaga Europă.

Manosfera, un ecosistem online plin de figuri precum Andrew Tate, canale Red Pill de pe TikTok și YouTube, promovează o idee toxică: că bărbații trebuie să fie dominanți, că femeile trebuie „puse la locul lor” și că consimțământul este negociabil.

Această ideologie, combinată cu precaritate socială, lipsă de educație și traume adânci, produce un cocktail extrem de periculos. Băieții crescuți în medii dezavantajate, fără acces la modele pozitive sau conversații reale despre sexualitate, pot ajunge să vadă violența ca pe o dovadă de putere, nu ca pe un act criminal.

Aici nu mai vorbim doar despre o infracțiune, ci despre un eșec colectiv: al școlii, al familiei, al statului, al spațiului public. Nu le oferim tinerilor noștri alternative reale, dar suntem primii care-i arătăm cu degetul atunci când eșuează. Iar dacă acești tineri sunt romi, degetul nu mai arată doar spre ei — ci spre o întreagă comunitate.

Nu, nu e o apărare. Faptele, dacă sunt reale, trebuie sancționate dur. Dar trebuie să înțelegem și cum ajung unii băieți să creadă că abuzul e acceptabil. Să vorbim mai des despre consimțământ, despre respect, despre granițele sănătoase ale relațiilor.

Opinie. Feminismul sezonier: Ce pierde mișcarea atunci când cauza devine capital de imagine

Abuzatorii nu au dispărut niciodată. Întrebarea reală este: de ce vorbim despre ei abia acum? De ce avem nevoie de o tragedie publică, viralizată, pentru a declanșa un moment colectiv de conștientizare? Și, mai ales, ce se pierde atunci când cauze profunde, precum lupta împotriva violenței de gen, devin „valuri” pe care unii încearcă să se urce?

„Avem fete în dubă, mergem la mare?”. Jandarmii au săltat și s-au lăudat cu trei tinere reținute la București pentru că dețineau spray de autoapărare la un eveniment public. Printre ele, o reporteriță PressOne

În loc să ne apere de prădători și agresori, jandarmii fac glume cu tentă sexuală cu tinere „săltate” în dubă pentru că poartă la ele spray care să le apere de agresori.

Să nu le mai lăsăm internetul și algoritmii să le educe ideea de „bărbat adevărat”. Și ar mai fi ceva: să nu mai permitem ca atunci când romii sunt victime, să nu mai existe nicio reacție.

Pentru că întrebarea rămâne: Sunt romii cu adevărat cetățeni români? Sau doar atunci când pot fi dați exemplu negativ?

Justiția trebuie să pedepsească infractorii.

Dar statul are obligația să își apere toți cetățenii. Toți. Fără excepție.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€