Greva trece, furia rămâne. Am întrebat 10 profesori ieșiți la protest ce îi transmit președintelui Iohannis. AUDIO

Alex Olaru

Redactor Șef

Sindicatele din Educație anunță luni dimineață dacă opresc sau nu greva generală declanșată acum trei săptămâni. O nouă ofertă salarială din partea guvernului, salarii mărite în primă fază cu 1.300 de lei, ar putea pune capăt primului astfel de conflict de muncă din ultimii 18 ani. 

În stradă însă, profesorii se simt frustrați, abandonați, privați de demnitate și resurse. Unii dintre ei ajung astfel să adere la propaganda suveranistă și să se lupte cu „globalismul”. Pentru ei, președintele Iohannis e doar un fost profesor, care și-a trădat meseria și de care nu se mai simt demult reprezentați. 

PressOne a întrebat 10 profesori (și personal auxiliar) care au participat la protestul de vineri ce i-ar transmite președintelui Klaus Iohannis, dacă l-ar avea în față. 

Ascultați aici vocile profesorilor din stradă:

„Cum îndrăzneşte cineva să pună în dificultate examenele naţionale?”, s-a întrebat recent, pe un ton ridicat, președintele Iohannis. „Îndrăznim!” - au scris pe pancarte mulți din cei peste 10 mii de oameni ieșiți vineri în stradă la București. 

Protestul profesorilor de vineri, 9 iunie 2023. Foto: PressOne

A fost al treilea mare protest, de la declanșarea grevei generale. Oamenii au venit cu autocarele la București, mobilizați de liderii lor sindicali și s-au adunat mai întâi în fața Guvernului. Au plecat apoi în marș până la Palatul Cotroceni.

Pe o căldură destul de greu suportabilă, unii profesori se opresc să-și cumpere o apă și să-și tragă puțin sufletul. Alții și-au adus sandvișuri de acasă, învelite în șervețel și le mânâncă din mers.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Geoană, banii din Bulgaria și de la Nelu Varga. Finanțare de la o rețea de evazioniști: „Eu i-am băgat 50 de mii de euro, din păcate mi i-a băgat înapoi. Îi dădeam și un milion”

ONG-ul care îl vrea pe Mircea Geoană președinte a primit, în luna mai, 50.000 de euro de la o firmă fantomă din Bulgaria, controlată de un om de afaceri condamnat pentru înșelăciune care a fost pe lista fugarilor și a reușit să scape de pușcărie.

Adrian Gulie este profesor de engleză la o școală gimnazială din sectorul 2 al Capitalei. E cadru didactic de 14 ani și, dacă ar putea schimba ceva, ar fi „totul”. Ar începe cu legislația, spune, și ar oferi mai multe drepturi profesorilor și mai puține obligații.

„Dreptul de a avea autoritate în fața elevului, în fața părintelui și în fața oricărei persoane publice care poate să-și dea cu părerea atât de ușor referitor la munca profesorilor din România.”

Are, în medie, în jur de 30 de elevi la clasă. „Cred că se poate lucra optim cu maximum 25 de copii. Ca să nu zic mai puțin.” Mesajul său către președintele Iohannis? 

Iohannis a uitat ce e dincolo de zidurile Palatului

Și M.P. ar vrea să schimbe „totul” în sistemul românesc de Educație. Spune că își dorește în primul rând coerență. „Să nu se mai schimbe de azi pe mâine curriculum-ul, să fie mai multă stabilitate.”

Este educatoare și lucrează în învățământul preșcolar „de o viață”, de 42 de ani. L-ar ruga pe președintele Iohannis, dacă ar putea vorbi cu el, „să-și amintească că e profesor.”

Profesorii spun că și-au pierdut demnitatea 

Mariana O. predă limba franceză de 21 de ani, la Râmnicu Vâlcea. Ar schimba în primul rând regulamentul școlar, care „le dă prea multe drepturi elevilor.”

„Noi, ca profesori, nu prea mai avem demnitate în fața lor. În al doilea rând, problema salarizării. Este o problemă destul de gravă. Nu dorim decât salarii decente, din care să putem trăi. Atât.” Nu vrea să indice o sumă anume, cu care s-ar putea trăi decent în România. „Avem familii, avem și noi copii. Nu spun să ne lăfăim, să avem lux.”

O întrebăm ce înseamnă atunci o viață decentă, pentru ea. „Hrană adecvată, casă. Să ne putem plăti ratele la bancă. Eu am copil la liceu și vreau să-l pot întreține.” 

„Lui Iohannis ce să-i mai transmit?”, se întreabă retoric

E zgomot de vuvuzele și fluiere. Zgomotul pare că nu se oprește niciodată. Când obosesc unii, preiau alții. „Nu cedăm!”, se strigă din când în când. Pe bulevardul Titulescu, în drum spre Cotroceni, ies la geamurile blocurilor turn localnici care îi aplaudă pe profesori sau flutură steagul României.

Peste 10 mii de profesori au ieșit vineri în stradă. Foto: PressOne

Dezamăgiți de sistem, unii profesori au ajuns să ducă lupte grele cu „globalismul”

A.T. predă chimie de peste 27 de ani, la gimnaziu, la o școală din județul Galați. Crede că ar trebui în primul rând să se revină la ce a fost bun în sistem, „să zicem acum 10-15 ani, poate și mai mult.”

„În primul rând, era o educație unitară. Prin anii '90 erau manuale unice, așa cum ar trebui.” 

Spune că a trecut prin nenumărate situații în care politicul s-a implicat în sistemul de învățământ și că a obosit. De câțiva ani își tot face calculele: cum să iasă mai repede la pensie, „cu mintea întreagă, dacă se poate.” 

România nu alocă 6% din PIB Educației, așa cum scrie în lege. Foto: PressOne

E în stradă și pentru că, susține profesoara de chimie, România ar fi sub un asalt ideologic și ar trebui apărată. „Vedem cum propaganda globalistă s-a infiltrat până la ultima școală din cel mai îndepărtat sătuc al țării”, explică. 

Susține mai departe că examenele sunt un simulacru și că funcțiile din sistem „se dau cu dedicație.” Admite că Uniunea Europeană a îmbunătățit condițiile în multe școli din România și că fondurile comunitare au finanțat proiecte. „Dar practic în finanțările astea europene se regăsesc tot banii noștri, pe care îi dăm UE”, adaugă imediat.  

A.T. merge la braț cu o altă profesoară, care predă istorie la aceeași școală din județul Galați. Aceasta intervine în conversație și precizează:. „Știu mai bine ce se întâmplă din punct de vedere istoric, politic și social. Dar mai ales cultural.”

Pe pancarta pe care a adus-o la protest scrie „1917- 2023. Ieri luptam la Mărășești, azi luptăm la București”. Bunicul ei a fost prizonier de război. Profesoara susține că, la un moment dat, a lucrat cu un „director de școală pus cu acte false” și că ar fi încercat degeaba să reclame fraude pe care le-ar fi constatat în sistemul de educație. 

România alocă, oficial, Educației, puțin peste 3% din produsul său intern brut. În 2023, Guvernul a amânat, pentru al 12-lea an, aplicarea legii care prevede alocarea a 6% din PIB acestui domeniu esențial. 

Unii profesori susțin că fac „educație patriotică”

Un profesor de istorie din Mureș spune că guvernanții ar trebui să înțeleagă că „pe lângă faptul că e o prioritate, educația este o investiție. Nu o cheltuială. Dacă n-o să înțelegem asta, țara nu are niciun viitor. Așa cred eu.”

Predă la același liceu de 18 ani și susține că nu s-a gândit niciodată să renunțe la meseria lui. „Îmi place ceea ce fac. Îmi place să lucrez cu copiii, să-i învăț să fie demni, să-și iubească țara. Până la urmă eu fac educație patriotică înainte de a face, știu eu, pregătire pentru Academia de Poliție sau alte școli și facultăți.”

Nu-i vede pe politicieni capabili să-și schimbe mentalitatea, așa că e de părere că reformarea sistemului trebuie să plece tot de la profesori, de jos în sus. „De sus în jos n-am nicio speranță. Nu mai cred.”

Ministerul Educației a primit în 2023 cel mai mic procent din PIB din ultimii 10 ani.

Lipsesc resurse elementare 

„Investiții majore în infrastructura școlară. Nu trebuie să mai avem situații în care profesorii n-au lucrurile necesare pentru a-și desfășura activitatea, de la hârtie la markere”, spune Ovidiu, un profesor de istorie, la catedră de 17 ani. 

Ar vrea un mediu decent pentru copii, părinți și pentru el, ca dascăl. „Nu cerem bani doar pentru noi, pentru salarii. Cerem bani pentru școli. Pentru condiții de muncă decente. Vrem să ne fie tuturor drag să venim la școală”, adaugă. 

Mărturisește că s-a gândit de mai multe ori, de-a lungul timpului, să părăsească învățământul. „M-am gândit să plec din sistem în primul rând din cauză că meseria noastră este disprețuită la nivelul societății. Nimeni nu dă efectiv doi bani pe noi. Se vede, e evident peste tot în jur. Nu am plecat din sistem pentru că cred totuși că pot face ceva mai mult decât să mă plâng.”

I.P. e prea supărată să vorbească. Insistăm și într-un final spune că a ieșit în stradă alături de colegi în primul rând pentru a-și „lua înapoi demnitatea” de la „domnul președinte.”

„Poate îl găsim acasă. Credeți că suntem fericite să întindem mâna mereu pentru hârtie de xerox, pentru toner la imprimantă, pentru orice fel de material didactic? Asta ne deranjează cel mai tare, să știți. Părinții sunt înțelegători și aduc materiale pentru copiii lor. Dar, totuși, până când?!”

La protestul de vineri au participat și educatoare sau alți reprezentanți ai învățământului preuniversitar. Foto: PressOne.

I.P. este educatoare în județul Constanța de 27 de ani. Spune că iubește prea mult copiii pentru a putea pleca vreodată din sistem. 

Din nou, „duhul rău occidental”

Mihai N. ar schimba la rându-i sistemul, cu totul, „din rădăcini.” Crede că în educația din România nu mai există respect și bun simț „Te duci la oră și încerci să faci ceva cu copiii, în condițiile în care ei sunt de fapt agățați de telefoane și de gânduri care sunt în afara procesului didactic.”

Și el spune că lucrează de multe ori cu câte 30 de elevi la clasă, în condițiile în care numărul optim, în evaluarea sa, ar trebui să fie la jumătate: „în jur de 15” elevi, cel mult. 

Predă Religie și consideră că disciplina pe care o reprezintă nu primește suficient respect din partea elevilor. Se ajunge din nou la ideologie. „Religia este în spate de tot, undeva la coadă.” La coada mitingului suntem și noi, acum. De acolo, profesorul de religie vede duhurile rele care amenință România.

„Se vede și în societate, nu? Se simte globalizarea, se simte secularizarea. Se simte duhul ăsta occidental, care le lovește zilnic, din plin.”

Președintelui îi transmite să asculte vocile profesorilor ieșiți în stradă.

Mihai N. e la catedră din 2007. Predă la Câmpulung Muscel și vrea „să reconstruim o Românie pe temei moral și spiritual.”

Personalul auxiliar, muncă multă și grea 

„Eu sunt la mătură” - râde o femeie de serviciu, undeva la mijlocul Podului Basarab. E binedispusă, mai ales că în jur toată lumea face poze, se urcă pe garduri și pe trotuarul înălțat. Toți se miră de „cât de mulți suntem.”

Printre miile de demonstranți chemați de sindicate în stradă sunt și cei care reprezintă personalul auxiliar din Educație. Doamna Viorica reclamă condițiile de muncă, în special volumul. „Munca este exagerat de multă și de grea. Sunt fel și fel de copii. La 300 de copii, noi suntem trei persoane. Două lucrează de la 06.00 la 14.00 și una singură după masă, de la 14.00 la 22.00.”

Lucrează în sistemul de învățământ de 5 ani. „Am putea să plecăm poate în altă parte, dar ni-s dragi copiii.” Și vârsta este o problemă, crede doamna Viorica. Are 56 de ani. „Tânără și nu prea”, râde din nou. 

Ce i-ar spune doamna Viorica președintelui Iohannis, dacă l-ar avea în față?

E supărată și pe Carmen Iohannis, Prima Doamnă a României, pentru că făcut reclamă unei case de bijuterii. „Cu diamantele alea. Să ne dea și nouă. Măcar câte puțin.”

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€