Germania, țara în care peste 27 de milioane de oameni fac sport: „Fiecare sătuc, oricât de mic ar fi, are un club sportiv”

Vara aceasta, după performanțele lui David Popovici de la campionatul mondial de natație de la Budapesta, românii au vorbit serios, chiar dacă doar pentru câteva clipe și pe un ton deseori contradictoriu, despre sport și necesitatea unor politici publice coerente în acest sens.

Iar la o lună după ce David ne făcea să ne certăm între noi despre prioritățile sportului autohton, PressOne se întâlnea la București cu parlamentarul german Philipp Hartewig, purtător de cuvânt pe politici sportive al grupului parlamentar FDP (n.r. Partidul Liber Democrat, formațiune care astăzi face parte din coaliția de guvernare aflată la putere în Germania).

La 27 de ani, Philipp este unul dintre cei mai tineri politicieni din partid. Activează în politică de la 15 ani, când s-a alăturat organizației de tineret a formațiunii liberale din care face parte și astăzi, între 2013 și 2018 a studiat dreptul în Leipzig și Praga, iar din 2022 se poate lăuda că este și avocat cu drept de practică. În cadrul unei conversații despre sportul german care a durat puțin peste 40 de minute, PressOne a căutat niște modele sau surse de inspirație care să ajute România în rezolvarea noilor sale dileme sportive.

PressOne: Tu ești licențiat în drept. Cum ai ajuns ca-n Parlament să te ocupi de politici sportive?

Philipp Hartewig: E un domeniu care m-a fascinat dintotdeauna, mereu mi-a plăcut să merg pe stadion și să mă uit la fotbal, de exemplu. Îmi place că este un domeniu inclusiv, că aduce oameni de toate felurile împreună. Vezi copii care se bucură cot la cot cu bunicii lor sau muncitori susținându-și echipa preferată alături de profesori.

Mai târziu, când eram la studii în Leipzig și Praga, am făcut niște cursuri despre dreptul sportului și din 2019 încoace sunt vicepreședintele Asociației Sportive din Saxonia Centrală, deci mereu a existat o legătură între mine și lumea asta.

Ca să înțelegi puțin cât de popular e sportul în districtul în care am crescut și pe care-l reprezint astăzi în Parlament, Saxonia Centrală, gândește-te că în regiune trăiesc undeva pe la 350 de mii de oameni, iar dintre ei vreo 47 de mii aparțin unui club sportiv. Ceea ce mi se pare foarte ok.

Povestește-mi puțin despre cum gestionează statul german politicile publice privind sportul.

E un sistem complicat. Suntem stat federal, deci există competențe și responsabilități diferite. Statele și municipalitățile sunt responsabile de sportul de masă și infrastructura locală, iar la nivel profesionist responsabilitatea este a guvernului federal, care plătește pentru bazele olimpice din fiecare land german.

Poliția și Armata sunt implicate la rândul lor în sportul de performanță. Apoi există instituții care ajută sportivii profesioniști cu chiria și alte cheltuieli. Altele asigură integritatea în sport prin politici anti-doping și pro-diversitate, dar sunt și instituții care fac cercetare în sport.

Există și un minister federal în acest sens?

Nu, de politicile sportive se ocupă un departament special din cadrul ministerului de Interne. La nivel local, în unele state e tot așa: un departament care face parte din ministerul de Interne, iar în altele se ocupă ministerul Educației. Depinde, de la stat la stat. 

Cum funcționează sportul în școli?

Se pune preț foarte mare pe lecțiile de sport. În Saxonia avem 2-3 ore de sport pe săptămână, de exemplu. Dar cred că ar trebui să se insiste și mai mult, pentru că, după acești doi ani de pandemie a existat o scădere a mobilității elevilor. Uneori școlile au fost închise, iar când au fost deschise din nou, n-a fost posibilă folosirea sălilor și echipamentelor sportive din ele. Însă, per total, cred că infrastructura sportivă din școli este ok. Există, de asemenea, școli sportive în fiecare stat, cu regim special de studiu, unde tinerii pot merge dacă vor să devină sportivi de performanță. 

Și câți germani practică activități sportive? Nu neapărat la nivel profesionist.

Dintr-o populație generală de 82 de milioane de germani, vreo 27 de milioane fac parte dintr-un club sportiv. Sunt undeva pe la 90 de mii de cluburi sportive în toată Germania. Din păcate, multe facilități sportive au fost inaccesibile în ultimii doi ani, din cauza măsurilor anti-COVID. Am simțit pe propria piele cât de dificil era să faci sport: deși mă testam zilnic, mi-era imposibil să intru pe un teren de tenis, de exemplu. Nu înțeleg de ce a fost nevoie de așa ceva.

Dar cum a reușit Germania să ajungă în punctul în care peste 27 de milioane de oameni practică un sport?

Există o întreagă cultură în sensul ăsta. Fiecare sătuc, oricât de mic ar fi, are un club sportiv. E foarte normalizat mersul la cluburile locale de sport, care sunt ajutate inclusiv de autoritățile locale, chiar dacă majoritatea banilor vin de la membri.

De regulă, nu costă mult să aparții de un club sportiv. Dacă vrei să-ți dai copilul la fotbal, de exemplu, te costă mai puțin de 100 de euro pe an.

Costă atât de puțin pentru că antrenorii care îi pregătesc pe copii o fac de obicei din pasiune, de dragul sportului, nu pentru bani.

Așadar, aproape fiecare copil german se poate apuca de un sport, nu există un impediment financiar în sensul ăsta. Iar dacă familia unui copil nu-și permite totuși înscrierea sa într-un club, costurile pot fi acoperite de autoritățile locale. Cred că Germania stă ok la capitolul ăsta, mai ales când vine vorba de sporturi populare precum fotbalul. Poate o fi mai scump să faci echitație, dar sporturile populare sunt în general accesibile pentru orice buzunar. 

În România s-a vorbit foarte mult despre înot în ultimele luni, după ce un puști de 17 ani a devenit campion mondial. Esența poveștii lui este că n-ar fi reușit niciodată să facă performanță dacă nu beneficia de suport financiar și moral din partea familiei, statul român jucând un rol minor în toată ecuația. Practic, senzația multora este că în România poți face performanță sau sport în general doar dacă te naști privilegiat. Cum e în Germania?

La început, când copiii sunt foarte mici, depinde într-adevăr foarte mult de părinți, dacă decid să-i înscrie sau nu într-un club sportiv. Dar de la un punct încolo, statul german joacă un rol important. În cadrul Poliției, Armatei sau altor instituții există posturi speciale pentru sportivii de performanță, de exemplu. Practic, li se oferă niște joburi și salarii, dar nu trebuie să muncească efectiv în instituțiile respective, își pot vedea liniștiți de carierele lor sportive.

Am vorbit chiar luna trecută cu mai mulți sportivi profesioniști din Germania, medaliați la campionate mondiale sau olimpiade, iar mulți mi-au spus că le-ar fi fost imposibil să se țină de sport fără susținerea statului. De asemenea, trebuie amintit că unele universități le oferă sportivilor șansa să studieze într-un regim special sau chiar exclusiv online, astfel încât aceștia să poată îmbina sportul cu studiile fără stresul că vor fi exmatriculați pentru că n-au putut participa la toate cursurile. Asta le oferă șansa ca mai târziu, când se retrag din activtitate, să poată avea o carieră și în afara sportului. Sistemul nu e perfect, dar cred că e mai ok decât în multe alte țări.

Cum rămâne cu persoanele vârstnice? Cum sunt încurajați germanii să rămână activi și mai târziu în viață?

Cred că e un subiect despre care politicienii ar trebui să vorbească mai mult. Impactul sportului asupra calității vieții e mai mare în cazul persoanelor în vârstă. Poate ar trebui să căutăm o soluție prin care cluburile sportive și sălile de fitness să colaboreze cu asiguratorii din domeniul sănătății, pentru că activitatea fizică poate preveni o serie de boli, iar prevenția e mai ieftină decât tratamentul.

Unii asiguratori și-au dat deja seama de asta, dar poate ar trebui ca noi, politicienii, să insistăm mai mult din punctul ăsta de vedere. Ar trebui să fie o prioritate pentru noi, mai ales după doi ani de pandemie. Pentru tineri va fi ușor să revină la ritmul de mișcare pe care-l aveau înainte, dar pentru persoanele mai în vârstă va fi complicat să se întoarcă la sport după doi ani în care n-au putut face mai nimic.

Depinde foarte mult și de felul în care politicienii aleg să vorbească despre asta. De exemplu, când a venit pandemia, guvernul ne-a spus să stăm în case, pe canapele și să mâncăm pizza, pentru că n-avem voie să întâlnim alți oameni. Eu cred că autoritățile le puteau spune oamenilor că e important să evite COVID-ul, dar să-i încurajeze în același timp să iasă la o plimbare sau niște jogging prin parc sau să facă exerciții fizice în propriile apartamente.

Cât de populare sunt sălile de fitness în Germania?

Cam vreo 8 milioane de germani merg la sală în momentul de față, cred că mergeau mai mulți înainte de pandemie. Prețurile abonamentelor diferă de la sală la sală, sunt lanțuri care oferă servicii mai ieftine, chit că unele au trebuit să crească prețurile din cauza pandemiei.

Există categorii diferite de prețuri, studenții au opțiunea de a plăti doar 25-30 de euro pe lună, unele săli sunt accesibile și pentru germanii cu venituri reduse, chit că banii ăia nu le asigură și un antrenor personal.

Ideea e că în orașele mari vei găsi inevitabil o alternativă ieftină. În plus, observ că antrenorii de fitness de astăzi sunt foarte la curent cu literatura academică din domeniu și promovează tot mai mult un sport bazat pe dovezi, lucru care mă bucură.