Fructele mândriei

Bianca Felseghi

Senior Editor

Parlamentul European (PE) deschide dezbaterea publică despre colectarea datelor personale, precum și despre posibilele încălcări ale drepturilor individuale în utilizarea acestor date.

Pe 30 martie, pagina de Facebook a PE găzduiește o discuție cu europarlamentarul Ana Gomez, inițiatoarea unei rezoluții non-legislative, adoptată de plen în urmă cu două săptămâni, în care se propune ca, pe viitor, UE să instituie obligația unei mai mari transparențe a algoritmilor care indexează date personale. (Puteți asculta aici un rezumat de 3 minute al situației legislative din Europa.)

*

Discuția se poartă, așadar, în jurul necesității de a proteja acele informații despre noi care, independent de voia noastră, ajung în posesia unor terți, de obicei entități comerciale.

Există două ancore folosite de publicitari pentru a ne „agăța”: una este un instrument informatic, care se numește cookies, cealaltă e o metodă de marketing care se cheamă behavioral targeting – sau targetare în funcție de comportament.

Să zicem că „scrolați” cu un deget leneș ecranul „zidului” de Facebook și că descoperiți, printre articolele sponsorizate, o pereche de bocanci sau de sandale care sunt tocmai pe stilul vostru.

„Descoperirea” vine la țanc, căci tocmai zilele trecute căutați pe site-uri dedicate ce reduceri au la corturi sau la echipament montan.

Cum a ajuns internetul să vă cunoască atât de bine nevoile și pasiunile?

Cât de etică este această procedură – voyeuristă, în definitiv – e un subiect care abia ce începe să fie discutat temeinic.

Ca să își comunice mai eficient mesajele, firmele de advertising fac așa-numita targetare, adică întocmesc profiluri ale consumatorilor, dar mai fac și un tablou psihografic – care aproximează stilul de viață, tipul de personalitate, interesele, atitudinile, valorile sau motivațiile care îl ghidează pe consumator în viața de zi cu zi.

Cum știe un publicitar, de la distanță și fără vreun contact direct, care este stilul de viață al unui utilizator? Datorită faptului că site-urile pe care navigăm, fie că citim presa, fie că facem shopping online sau cumpărăm un bilet de avion, folosesc acele „prăjiturele” – cookie-uri.

Apă și talpă. Să alergi toată Via Transilvanica. Și să rămâi în viață.

Aceasta este povestea unui documentar de lung metraj care tocmai a intrat în cinematografe. Filmul e un must see, nu doar de către pasionații de alergare sau fanii Via Transilvanica. Este pur și simplu un film onest, dinamic, care conține fascinante felii de viață. E genul de film care pare prea scurt. Când se termină simți că ai fi vrut să mai vezi.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

Când intri pe un site nou, ești anunțat că folosește cookies.

Cookie-urile sunt fișiere minuscule care se instalează pe hard-drive-ul calculatorului tău și care țin un inventar al paginilor pe care le vizitezi. Acționează ca niște roboței cu o misiune încifrată, care adună un anume tip de informație despre un utilizator – de pildă, unele colectează numele, altele stochează timpul petrecut pe site, traseul de navigare șamd.

Și cum, cu rare excepții, ne stocăm datele personale în văzul lumii, informațiile obținute de cookie-uri duc la targetarea precisă a fiecăruia dintre noi.

Acești spioni minusculi pontează în tabele prestabilite cât timp și unde ne plimbăm pe internet, la ce reacționăm când dăm click sau cum interacționăm pe rețelele de socializare.

Istoria navigării pe internet – browsing history – evoluează, mai apoi, ca un puzzle: niște algoritmi vor pune cap la cap o imagine de ansamblu, personalizată, a oricărui utilizator.

În 2015, o statistică europeană arăta că 94% dintre site-urile din Marea Britanie anunțau că folosesc cookie-uri, media europeană fiind de 74%. La o primă vizită pe un site din UK, media de cookie-uri care ți se instalează pe calculator este de 44.

Cu toate că poate părea o problemă minoră în protejarea datelor, în epoca post-Snowden utilizatorii de internet folosesc tot mai des softuri, cum este cel oferit de Ghostery, pentru a bloca instalarea cookie-urilor.

Dar și browser-ele de internet oferă posibilitatea de a-ți gestiona istoricul căutărilor. De pildă, la meniul de Google Chrome se accesează Settings, iar apoi, la capătul documentului, click pe Show advanced settings. După care apare conformația de mai jos:

Revenind la mecanisme psihologice, un articol bazat pe studiile a trei profesori de la Ohio State University (da, cercetătorii americani!), publicat în 2016 în Journal of Consumer Research, ne spune că acest gen de reclamă online, targetarea comportamentală, nu doar că ne influențează decizia de cumpărare, dar ne schimbă și percepția de sine.

Fiindcă vom tinde să ne adaptăm la matrița reclamei care a fost gândită special pentru fiecare dintre noi.

„Utilizatorului nu îi sunt arătate reclame doar pe baza unor variabile de tip demografic sau psihografic ; și nici nu îi sunt arătate (numai) reclamele acelorași produse pe care le-a căutat online și a dat click pe ele (așa cum se întâmplă cu re-targetarea).

În schimb, site-urile ne arată reclame care reflectă deducțiile marketerilor despre ce fel de persoane suntem, bazate pe comportamentul anterior al fiecăruia.

De exemplu, un algoritm de targetare marketing va identifica un consumator care cumpără online becuri economice ca fiind o persoană interesată de sustenabilitatea mediului înconjutător, astfel că îi va fi servit un produs sau un serviciu diferit, eco-friendly.” (Fragment din studiul celor trei profesori de la Ohio State University)

Autorii studiului au realizat patru experimente, la care au participat câteva zeci de persoane. La final a reieșit că etichetarea socială i-a făcut să-și ajusteze comportamentul pentru a se potrivi cadrului creat.

Spre exemplu, unui grup de studenți i s-a cerut să planifice o excursie în Atlanta, să-și aleagă un itinerariu, să-și rezerve zborurile, hotelul sau restaurantul. Altui grup i s-a cerut să întocmească o listă de dorințe (wishlist), să caute online încălțăminte, cărți și îmbrăcăminte pe care și-ar dori să le aibă.

Apoi, în funcție de istoricul căutării fiecăruia, consumatorii au primit o informație despre cum îi văd ceilalți (în speță, marketerii, pe baza observării deciziilor anterioare), arătându-li-se că sunt persoane sofisticate, care ar merita să cumpere cutare serviciu sau cutare obiect.

Apoi, subiecților, care știau că mesajele sunt targetate în funcție de comportament, li s-a pus această întrebare: Cum și de ce marketerii au ajuns la această concluzie despre mine?

Răspunsul a fost: „Mi s-a livrat această reclamă fiindcă un advertiser a dedus că am gusturi sofisticate și a presupus ce fel de persoană sunt”.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€