Fotografii iconice: Sadie Pfeifer, simbolul exploatării copiilor

Raul Ștef

Redactor

Folosirea copiilor într-o activitate industrială a început să fie reglementată în Statele Unite în deceniul 1831-1840. De pildă, în statul Massachusetts, copiii sub 15 ani care lucrau în fabrici au fost obligați să meargă la școală cel puțin trei luni pe an.

Erau vremuri în care familii întregi lucrau în aceeași fabrică − bărbații se ocupau de muncile grele, iar femeile și copiii, de cele mai ușoare. Companiile le ofereau și cazare în apropierea fabricii, astfel că angajarea în astfel de locuri era convenabilă, deși se ajungea până la 70 de ore de muncă pe săptămână.

Familia Sousa, 1912, Massachusetts. Sursa foto: www.wikimedia.org

Protagonistul episodului din această săptămână, Lewis Hine, a studiat sociologia și a fost profesor. Fotograf a devenit din dorința de a ilustra și transmite mai ușor preocupările sale privind evoluția societății americane.

Primul său proiect i-a vizat pe imigranții care soseau pe insula Ellis în 1908. Curând după aceea, a renunțat la catedră, dedicându-se în totalitate fotografiei. Apoi, timp de 4 ani, până în 1912, a făcut fotografie de investigație, urmărind exploatarea copiilor ca forță de muncă.

Printre descoperirile care l-au îngrozit s-au numărat copii de 3 ani muncind în mine sau în fabrici. A găsit asemenea cazuri pe întreg teritoriul Statelor Unite.

Vera Hill, 5 ani, culegătoare de bumbac pe plantații din Oklahoma. Sursa foto: www.wikimedia.org

Fotografia cu Sadie Pfeifer supraveghind activitatea unui război de țesut industrial a devenit un simbol al exploatării copiilor. „Are puțin peste un metru și lucrează în manufacturile de bumbac din Lancaster”, nota Hine în jurnalul său.

Fotografiile din acest proiect arată copii de 10-12 ani care trudeau (de) ani de zile în cele mai mizere condiții, adesea de dimineața până seara.

Muncile pe care le îndeplineau erau dincolo de orice imaginație: vedem copii în mină, în fabrici de sticlă sau în țesătorii de bumbac, dar și vânzători de ziare sau pur și simplu cerșetori.

"Sadie Pfeifer are puțin peste un metru și lucrează în manufacturile de bumbac din Lancaster", nota Lewis Hine în jurnalul său, la începutul secolului 20. Sursa foto: wikimedia.org

VIDEO. Unirea Principatelor române. Povestea generației care a făcut România - Colecționarul de istorie

Generația aceasta excepțională a făcut absolut orice a fost nevoie pentru a-și atinge țelul. Mulți au intrat în masonerie. Au bombardat cancelariile occidentale cu petiții, au umplut ziarele cu articole în care pledau cauza românilor. Au negociat în culise, au arătat ce avantaje ar fi pentru Occident dacă Moldova și Țara Românească s-ar uni. Și, în final, când s-a ivit o mică-mică șansă, au acționat.

Experiment PressOne. Poate inteligența artificială să țină loc de psiholog? Cum se descurcă ChatGPT cu anxietatea, singurătatea și conflictele

Am testat ChatGPT 4 ca alternativă la terapie, discutând cu el despre singurătate, anxietate și pierderea unei persoane dragi. ChatGPT poate fi util ca instrument complementar terapiei, oferind suport imediat pentru probleme minore, soluții pragmatice și un spațiu de exprimare emoțională.

Lewis Hine este considerat unul dintre pionierii fotografiei sociale. Imaginile sale înfățișând copii în haine rupte, cu ochi mari și triști, descriu prețul neștiut al „visului american”.

Galerie foto:

*

În ciuda miilor de imagini surprinse de Lewis Hine și a lobbyului făcut la Washington DC, a fost nevoie să mai treacă aproape 30 de ani pentru a se lua măsuri concrete împotriva exploatării copiilor.

În 1938, Congresul american a adoptat legea de standardizare a muncii legale, în urma căreia copiii sub 14 ani au voie să muncească doar în afara orelor de școală, și nu în mine sau fabrici.

Tony (8 ani), Dan (9 ani), Joseph (10 ani) și John (11 ani) vând ziare pe treptele Congresului SUA. Sursa foto: www.wikimedia.org

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€