Fotografii iconice: Sadie Pfeifer, simbolul exploatării copiilor

Raul Ștef

Redactor

Folosirea copiilor într-o activitate industrială a început să fie reglementată în Statele Unite în deceniul 1831-1840. De pildă, în statul Massachusetts, copiii sub 15 ani care lucrau în fabrici au fost obligați să meargă la școală cel puțin trei luni pe an.

Erau vremuri în care familii întregi lucrau în aceeași fabrică − bărbații se ocupau de muncile grele, iar femeile și copiii, de cele mai ușoare. Companiile le ofereau și cazare în apropierea fabricii, astfel că angajarea în astfel de locuri era convenabilă, deși se ajungea până la 70 de ore de muncă pe săptămână.

Familia Sousa, 1912, Massachusetts. Sursa foto: www.wikimedia.org

Protagonistul episodului din această săptămână, Lewis Hine, a studiat sociologia și a fost profesor. Fotograf a devenit din dorința de a ilustra și transmite mai ușor preocupările sale privind evoluția societății americane.

Primul său proiect i-a vizat pe imigranții care soseau pe insula Ellis în 1908. Curând după aceea, a renunțat la catedră, dedicându-se în totalitate fotografiei. Apoi, timp de 4 ani, până în 1912, a făcut fotografie de investigație, urmărind exploatarea copiilor ca forță de muncă.

Printre descoperirile care l-au îngrozit s-au numărat copii de 3 ani muncind în mine sau în fabrici. A găsit asemenea cazuri pe întreg teritoriul Statelor Unite.

Vera Hill, 5 ani, culegătoare de bumbac pe plantații din Oklahoma. Sursa foto: www.wikimedia.org

Fotografia cu Sadie Pfeifer supraveghind activitatea unui război de țesut industrial a devenit un simbol al exploatării copiilor. „Are puțin peste un metru și lucrează în manufacturile de bumbac din Lancaster”, nota Hine în jurnalul său.

Fotografiile din acest proiect arată copii de 10-12 ani care trudeau (de) ani de zile în cele mai mizere condiții, adesea de dimineața până seara.

Muncile pe care le îndeplineau erau dincolo de orice imaginație: vedem copii în mină, în fabrici de sticlă sau în țesătorii de bumbac, dar și vânzători de ziare sau pur și simplu cerșetori.

"Sadie Pfeifer are puțin peste un metru și lucrează în manufacturile de bumbac din Lancaster", nota Lewis Hine în jurnalul său, la începutul secolului 20. Sursa foto: wikimedia.org

Lewis Hine este considerat unul dintre pionierii fotografiei sociale. Imaginile sale înfățișând copii în haine rupte, cu ochi mari și triști, descriu prețul neștiut al „visului american”.

Galerie foto:

*

În ciuda miilor de imagini surprinse de Lewis Hine și a lobbyului făcut la Washington DC, a fost nevoie să mai treacă aproape 30 de ani pentru a se lua măsuri concrete împotriva exploatării copiilor.

Povestea Lay’s pe care nu o știai: drumul cartofului, din câmp la fabrică și la „Mica Unire în bucate” (P)

„Povestea Lay’s pe care nu o știai” este o serie realizată de Amintiri Gustoase, care creează punți gastronomice între generații și se află mereu în căutarea brandurilor ce vorbesc tinerilor prin gust. Provocați de PepsiCo, am pornit pe drumul cartofului pentru a descoperi lucruri mai puțin cunoscute despre chipsurile Lay’s: sunt făcute din cartofi crescuți sustenabil, în ferme atent selecționate, iar gustul lor ajunge astăzi în 18 țări din Europa.

Pe Via Danubiana la Gostinu: o plajă care încă mai poate rămâne sălbatică

La doar o oră de București, departe de haos și agitație, stă ascunsă o plajă sălbatică, la malul Dunării. Plaja Gostinu, poziționată la doar 20 de kilometri distanță de orașul Giurgiu, se află la capătul satului cu același nume, străjuită de o limbă lungă și răcoroasă de pădure prin care te poți aventura în zilele toride.

În 1938, Congresul american a adoptat legea de standardizare a muncii legale, în urma căreia copiii sub 14 ani au voie să muncească doar în afara orelor de școală, și nu în mine sau fabrici.

Tony (8 ani), Dan (9 ani), Joseph (10 ani) și John (11 ani) vând ziare pe treptele Congresului SUA. Sursa foto: www.wikimedia.org