"Sadie Pfeifer are puțin peste un metru și lucrează în manufacturile de bumbac din Lancaster", nota Lewis Hine în jurnalul său, la începutul secolului 20. Sursa foto: wikimedia.org

"Sadie Pfeifer are puțin peste un metru și lucrează în manufacturile de bumbac din Lancaster", nota Lewis Hine în jurnalul său, la începutul secolului 20. Sursa foto: wikimedia.org
24/04/2017
Fotografii iconice: Sadie Pfeifer, simbolul exploatării copiilor
Folosirea copiilor într-o activitate industrială a început să fie reglementată în Statele Unite în deceniul 1831-1840. De pildă, în statul Massachusetts, copiii sub 15 ani care lucrau în fabrici au fost obligați să meargă la școală cel puțin trei luni pe an.
Erau vremuri în care familii întregi lucrau în aceeași fabrică − bărbații se ocupau de muncile grele, iar femeile și copiii, de cele mai ușoare. Companiile le ofereau și cazare în apropierea fabricii, astfel că angajarea în astfel de locuri era convenabilă, deși se ajungea până la 70 de ore de muncă pe săptămână.
Protagonistul episodului din această săptămână, Lewis Hine, a studiat sociologia și a fost profesor. Fotograf a devenit din dorința de a ilustra și transmite mai ușor preocupările sale privind evoluția societății americane.
Primul său proiect i-a vizat pe imigranții care soseau pe insula Ellis în 1908. Curând după aceea, a renunțat la catedră, dedicându-se în totalitate fotografiei. Apoi, timp de 4 ani, până în 1912, a făcut fotografie de investigație, urmărind exploatarea copiilor ca forță de muncă.
Printre descoperirile care l-au îngrozit s-au numărat copii de 3 ani muncind în mine sau în fabrici. A găsit asemenea cazuri pe întreg teritoriul Statelor Unite.
Fotografia cu Sadie Pfeifer supraveghind activitatea unui război de țesut industrial a devenit un simbol al exploatării copiilor. „Are puțin peste un metru și lucrează în manufacturile de bumbac din Lancaster”, nota Hine în jurnalul său.
Fotografiile din acest proiect arată copii de 10-12 ani care trudeau (de) ani de zile în cele mai mizere condiții, adesea de dimineața până seara.
Muncile pe care le îndeplineau erau dincolo de orice imaginație: vedem copii în mină, în fabrici de sticlă sau în țesătorii de bumbac, dar și vânzători de ziare sau pur și simplu cerșetori.
Investigațiile și reportajele independente nu se fac din like-uri. Cititorii care le susțin financiar sunt cei care le fac posibile. Dacă prețuiești presa noastră, cu o sumă mică pe lună ne poți ajuta mai mult decât crezi. Poți face diferența chiar acum cu un singur click! Îți mulțumim!
"Sadie Pfeifer are puțin peste un metru și lucrează în manufacturile de bumbac din Lancaster", nota Lewis Hine în jurnalul său, la începutul secolului 20. Sursa foto: wikimedia.org
Lewis Hine este considerat unul dintre pionierii fotografiei sociale. Imaginile sale înfățișând copii în haine rupte, cu ochi mari și triști, descriu prețul neștiut al „visului american”.
Galerie foto:
*
În ciuda miilor de imagini surprinse de Lewis Hine și a lobbyului făcut la Washington DC, a fost nevoie să mai treacă aproape 30 de ani pentru a se lua măsuri concrete împotriva exploatării copiilor.
Lumea pe care Ștefan Câlția o îngrijește
Dincolo de pictură, Ștefan Câlția și cei din jurul lui au construit în Șona un ecosistem de restaurare a patrimoniului și de refacere a legăturilor comunitare.
„Nu merge așa”. Cum a ajuns România în criză energetică și ce trebuie să facă statul român până la vară, ca să evite o situație similară
Întărirea rețelei, grăbirea investițiilor în capacitățile de stocare, contorizarea inteligentă, dar mai ales curajul de a face loc rapid investițiilor în capacități noi de energie alternativă - doar câteva dintre soluțiile pe care statul român le ignoră. De ce?
În 1938, Congresul american a adoptat legea de standardizare a muncii legale, în urma căreia copiii sub 14 ani au voie să muncească doar în afara orelor de școală, și nu în mine sau fabrici.
Tony (8 ani), Dan (9 ani), Joseph (10 ani) și John (11 ani) vând ziare pe treptele Congresului SUA. Sursa foto: www.wikimedia.org
Ți-a fost util acest articol? Ajută-ne să facem mai multe.
Investigațiile și reportajele independente cer timp, documentare și bani. Nu depindem de partide sau interese ascunse, ci de cititori ca tine.
Susține jurnalismul independent cu minimum 5€/lună. Devino abonat acum și ne ajuți mai mult decât ai crede. Îți mulțumim!
Share this






