Fotografii iconice: Sadie Pfeifer, simbolul exploatării copiilor

Raul Ștef

Redactor

Folosirea copiilor într-o activitate industrială a început să fie reglementată în Statele Unite în deceniul 1831-1840. De pildă, în statul Massachusetts, copiii sub 15 ani care lucrau în fabrici au fost obligați să meargă la școală cel puțin trei luni pe an.

Erau vremuri în care familii întregi lucrau în aceeași fabrică − bărbații se ocupau de muncile grele, iar femeile și copiii, de cele mai ușoare. Companiile le ofereau și cazare în apropierea fabricii, astfel că angajarea în astfel de locuri era convenabilă, deși se ajungea până la 70 de ore de muncă pe săptămână.

Familia Sousa, 1912, Massachusetts. Sursa foto: www.wikimedia.org

Protagonistul episodului din această săptămână, Lewis Hine, a studiat sociologia și a fost profesor. Fotograf a devenit din dorința de a ilustra și transmite mai ușor preocupările sale privind evoluția societății americane.

Primul său proiect i-a vizat pe imigranții care soseau pe insula Ellis în 1908. Curând după aceea, a renunțat la catedră, dedicându-se în totalitate fotografiei. Apoi, timp de 4 ani, până în 1912, a făcut fotografie de investigație, urmărind exploatarea copiilor ca forță de muncă.

Printre descoperirile care l-au îngrozit s-au numărat copii de 3 ani muncind în mine sau în fabrici. A găsit asemenea cazuri pe întreg teritoriul Statelor Unite.

Vera Hill, 5 ani, culegătoare de bumbac pe plantații din Oklahoma. Sursa foto: www.wikimedia.org

Fotografia cu Sadie Pfeifer supraveghind activitatea unui război de țesut industrial a devenit un simbol al exploatării copiilor. „Are puțin peste un metru și lucrează în manufacturile de bumbac din Lancaster”, nota Hine în jurnalul său.

Fotografiile din acest proiect arată copii de 10-12 ani care trudeau (de) ani de zile în cele mai mizere condiții, adesea de dimineața până seara.

Muncile pe care le îndeplineau erau dincolo de orice imaginație: vedem copii în mină, în fabrici de sticlă sau în țesătorii de bumbac, dar și vânzători de ziare sau pur și simplu cerșetori.

"Sadie Pfeifer are puțin peste un metru și lucrează în manufacturile de bumbac din Lancaster", nota Lewis Hine în jurnalul său, la începutul secolului 20. Sursa foto: wikimedia.org

Lewis Hine este considerat unul dintre pionierii fotografiei sociale. Imaginile sale înfățișând copii în haine rupte, cu ochi mari și triști, descriu prețul neștiut al „visului american”.

Galerie foto:

*

În ciuda miilor de imagini surprinse de Lewis Hine și a lobbyului făcut la Washington DC, a fost nevoie să mai treacă aproape 30 de ani pentru a se lua măsuri concrete împotriva exploatării copiilor.

În 1938, Congresul american a adoptat legea de standardizare a muncii legale, în urma căreia copiii sub 14 ani au voie să muncească doar în afara orelor de școală, și nu în mine sau fabrici.

Tony (8 ani), Dan (9 ani), Joseph (10 ani) și John (11 ani) vând ziare pe treptele Congresului SUA. Sursa foto: www.wikimedia.org

„Acasă la Maya”, un nou episod Amintiri Gustoase. Ce se gătește în satul cu cel mai mare complex de mori de apă din sud-estul Europei

Seria de documentare video „Amintiri Gustoase” continuă cu episodul „Acasă la Maya”, dedicat bucătăriei și vieții de familie din comuna Eftimie Murgu, fosta Rudăria, din județul Caraș-Severin. Localitatea găzduiește cel mai mare complex de mori de apă din sud-estul Europei, un ansamblu de monumente istorice aflat de-a lungul pârâului Rudăria, afluent al Nerei.

Ce păstrăm și ce schimbăm în rețetele vechi? Gărâna, între amintirea gulașului de la primele ediții ale festivalui de jazz și mâncărurile gătite astăzi

La Gărâna, căutarea rețetei gulașului de la primele ediții ale festivalului de jazz deschide o discuție despre păstrarea gusturilor și a amintirilor locului. Aceste povești și demonstrații culinare pot fi urmărite în cele două părți ale documentarului „Amintiri Gustoase” dedicate Gărânei, pe canalul de YouTube al platformei.