Florin Piersic. Omagiu actorului iubit

Bianca Felseghi

Senior Editor

Un actor, un mitropolit și un primar intră într-un teatru. Actorul împlinește 80 de ani, mitropolitul a căzut – cum se zice – invitat la sărbătoare, iar primarul a pus la dispoziție, din buzunarul larg al municipiului, 15.000 de lei, artificii și 250 de invitații pentru cluburile pensionarilor.

Miercuri, 27 ianuarie 2016, la Opera Română din Cluj-Napoca s-a jucat spectacolul „Nu-ntreba câți ani am!”. Amfitrion, protagonist și sărbătorit, Florin Piersic.

Urmează o relatare consemnată la lumina telefonului, dintr-un colț al sălii în care nu mai era loc să arunci un ac.

"Vă mulțumim că ați ales să trăiți și să simțiți alături de noi"

Tot Clujul este pe jar de câteva zile. Și nu doar Clujul, așa cum avea să ni se arate în seara zilei în care Florin Piersic, actorul, a împlinit 80 de ani.

Cinematograful care îi poartă numele i-a dedicat o aniversară și două zile de proiecții speciale. Cei care, dintr-un motiv sau altul, nu văzuseră până acum De-aș fi Harap Alb, Haiducii lui Șaptecai sau Colierul de turcoaze au avut ocazia să-și repare acest neajuns cultural.

Miercuri seară, cine n-a mai încăput în sala de 900 de locuri a Teatrului Național a putut vedea show-ul pe ecranul de la cinema „Florin Piersic”. 300 de oameni au urmărit transmisiunea în direct a postului local de stat, TVR Cluj.

Dar să ne întoarcem la Teatru.

*

Puțin după ora 18, mulțimea de căciuli și blănițe pe tocuri a început să se scurgă în sală. A durat mai bine de 40 de minute până ce doamnele în compleuri cu paiete, cu fuste la o palmă deasupra gleznei, s-au acomodat cu garderoba și cu scaunele, iar domnii în costume lucioase au tușit și și-au aranjat frizurile.

Vârsta medie, peste 60 de ani.

Rușii sunt foarte aproape de spargerea frontului și, în același timp, încă departe. Ce ar însemna un colaps al armatei ucrainene în regiunea Donbas

Cade frontul ucrainean? Sau a căzut deja? Din primăvara acestui an vin cu o frecvență aproape zilnică vești tot mai alarmante legate de situația din ce în ce mai precară a trupelor Kievului de pe linia frontului din Donbas, care înglobează greu încercatele regiuni Donețk și Lugansk din sud-estul Ucrainei. Cele două regiuni au reprezentat, de altfel, pretextul principal al invaziei ordonate de Vladimir Putin în februarie 2022, iar acum reprezintă principalul obiectiv strategic al Kremlinului.

Psihologii români nu sunt evaluați psihologic la intrarea în profesie. Verificarea periodică a sănătății lor mintale, doar o „obligație morală”

„Ce pârghii de monitorizare a bunelor practicii există după câștigarea dreptului de practică autonomă?”, s-a întrebat PressOne. 

Printre toți acești spectatori confuzi, se strecoară, cu un zâmbet condescendent, Emil Boc și soția sa, Oana, îmbrăcată în hăinuță albă.

În lojele centrale se cuibăresc rectorii de la „Babeș-Bolyai” și de la Agronomie, actorul Dorel Vișan și deputata PSD Aurelia Cristea.

Lumina scade în intensitate după al treilea gong, dar zumzetul din sală pare mai viu.

O voce gravă din off atenționează spectatorii să-și închidă telefoanele mobile și le mulțumește că au ales „să trăiască și să simtă” alături de Opera Română.

Apoi, din dreapta apare sărbătoritul. Face câțiva pași timizi, așteptând să îi fie remarcată prezența. Aplauzele explodează.

"Vă felicit că aveți ocazia să cântați cu Florin Piersic!"

În foaierul operei, o spectatoare privește cu admirație un tablou tras în țiplă, în care Florin Piersic îmbrățișează doi copii. Foto: Raul Ștef

Înaintea reprezentației cu Peer Gynt, Florin Piersic îi atenționează pe spectatori: să aplaude când le va spune el. Foto: Raul Ștef

Directorul Operei Române din Cluj-Napoca, Florin Estefan, și fostul director al Teatrului Național din Cluj-Napoca, actorul Dorel Vișan. Acesta a fost invitat special la gala dedicată lui Florin Piersic. Foto: Raul Ștef

Florin Piersic potolește avalanșa de entuziasm ridicând mâinile cu o umilință studiată. Apoi încearcă o plecăciune. E stângaci și pare să aibă o problemă la șold.

80 de ani nu trec chiar fără urmări, cu toate că actorul se complimentează pentru tinerețea fără bătrânețe.

În sfârșit, reușește să vorbească. În mijlocul sălii – in the spotlight, cum se spune -, cu zeci de ochi care-l sorb, Piersic declară că el a dorit să nu fie sărbătorit.

„Dacă ați înțeles asta, ați înțeles tot”, declamă el, cu subînțeles.

Urmează un monolog menit să introducă prima parte a spectacolului omagial. Formula convenită de organizatori este ca actorul să recite din poemul Peer Gynt, iar orchestra Operei să asigure fundalul sonor, interpretând, concomitent, suita omonimă scrisă de romanticul Edvard Grieg.

Sala aplaudă și hohotește în răspăr. Random – cum ar spune un coleg de-al nostru IT-ist. Parcă ar fi banda cu râsete a unui sitcom.

„Toată lumea mi-a adus bomboane” – râsete.

„Să mai trăiesc 80 de ani, să pot citi toate cărțile pe care le-am primit” – râsete.

Piersic își evocă partenerii de scenă, dintre care „opt din zece nu mai sunt”. Se emoționează și, cu un gest de deznădejde, își trage fularul alb de la gât.

Apoi întrerupe momentul: „Nu mai aplaudați, că vă fac eu semn când”. Din nou, râsete și aplauze.

Introducerea se lungește: se fac glume pe seama numelui de scenă al directorului Operei clujene, Florin Estefan, se rememorează momentul debutului scenic al lui Piersic, tot cu Peer Gynt, la București.

Spre deliciul audienței, toată-toată ca un burete de absorbit piersicuțe, maestrul lasă deoparte autobiografia, atenționând un domn din public: „Uitați-vă la mine, lăsați-o pe partenera!”

Revine la spectacol: cineva ar fi plâns asistând la repetiția din ziua anterioară, atât de impresionant a fost momentul în care mama eroului moare. „Și nici măcar nu m-am strofocat”, spune Piersic.

Cu toții suntem deja conștienți că vom asista la un eveniment unic. Momentul muzical se mai amână însă, dar nimeni nu se supără, știută fiind calitatea de vorbitor a celui omagiat.

De la abatorul unde tatăl lui Piersic era șef și-și îndestula familia cu carne, ajungem la freza dirijorului Gabriel Bebeșelea și la silueta sopranei Oana Trîmbițaș, care e chemată în scenă, apoi îndepărtată („Ieși, acuma”), că, oricum, o vom vedea mai încolo.

„M-am gândit ce căcănari sunt oamenii, cum vor ei să fie în frunte”, vine un panseu cu totul neașteptat.

NORVEGIA!, strigă artistul. Și povestea lui Peer Gynt începe.

Petrecerea continuă

Muzica și poezia se suprapun ca atunci când două taburi deschise pe Youtube rulează în același timp.

Vocea actorului tremură, gesturile sale largi umplu sala, iar când pumnul i se strânge într-o furie neputincioasă, parcă și reflectoarele suferă.

Fularul se odihnește pe tija microfonului. Epopeea s-a terminat. Doamnele sunt înlăcrimate. Toată sala e în picioare. Orchestra intonează La mulți ani!, de această dată în armonie cu spectatorii.

Se dă pauză, căci urmează partea a doua a show-ului. Un fel de Florin Piersic și invitații săi, dar fără niciun desfășurător.

„Acuma mai umblăm la spectacole. Până am fost tinere, n-am putut, c-am avut copii. Am lucrat de dimineața până noaptea. Așa era viața”, ne povestește la pauză Viorica Hirițczko. Ea și prietena ei, Elisabeta Mora, sunt de la Clubul Pensionarilor din cartierul Zorilor.

Doamna Mora îl știe pe Florin Piersic de când era tânăr, că dădea spectacole, împreună cu Anna Széles, la abatorul unde lucra tatăl lui. Ambele sunt rușinoase și stinghere în decorul purpuriu suflat cu aur al Teatrului. Cât a durat pauza, au stat cuminți pe scaunele lor.

Iată câteva reacții ale spectatorilor care au asistat la spectacolul omagial „Nu-ntreba câți ani am!”:

Nașul

Fondul scenei e de un albastru infinit. Începe principala temă muzicală din Nașul, dar într-o variantă stilizată, care aduce cu un nai. Intră Florin Piersic înarmat cu microfon.

Oftează și spune numele lui Marlon Brando. Idolul lui. Complimentează o spectatoare pentru inele și brățări, dar și pe Maia Morgenstern, pentru că „are gusturi bune”, pentru că îl iubește.

Apoi își salută cunoștințele prezente: domnul doctor cutare, șeful Poliției din Oradea, un alt doctor din Blaj, pe taragotistul Mitru Fărcaș, care se uită la el „ca la o minune”, apoi pe Radu Moraru, alt Naș, de la Nasul TV.

Între două saluturi demonstrative, își mai face câte-o urare deocheată: „Să trăiești, ca capra în fund să albești!”.

Din sală, un spectator îl laudă pentru virilitate. Subtextul ar fi că de aceea arată actorul atât de bine la 80 de ani, că „îl țin femeile”. Cu această ocazie, maestrul ne împărtășește un presupus dialog purtat cu Radu Beligan, în care se întrebau unul pe altul „dacă mai împing vagoane”.

Sala, mai să leșine de râs.

Un entuziast îi întinde la scenă un trandafir roșu. După ce schimbă două cuvinte cu el și-l atenționează să-și scoată pălăria în fața sa, artistul îi spune: Taci dracului din gură, ce, ești Florin Piersic numărul 2?

De câteva momente bune, în scenă a apărut directorul Operei, Florin Estefan. Încă nu spune nimic. Doar așteaptă și se uită la ceas.

Fără alte introduceri, apare și Mitropolitul Andrei, al Clujului, Maramureșului și Sălajului. Se strâng mâini, iar mitropolitul spune un verset, apoi o poezie.

Între timp, Florin Piersic îl mângâie pe barbă și-l sărută pe potcap. Nu e doar un gest de tandrețe. E un joc mut cu degetele prin barba ierarhului, iar oamenii râd în pumni de rușine.

Mitropolitul însuși are un zâmbet rușinat și se lasă mângâiat. „Am cunoscut preoți care au niște moace de ți-i frică de ei, dar ăsta-i blând, parcă-i Dumnezeu”, conchide Piersic.

De aici se lansează într-o poveste cu ierarhiile bisericești, la care își spune, ca pentru sine, dar provocând isterie generală: „Dacă l-aș fi întrebat pe Preasfinția Sa dacă a împins vagoane vreodată?”

Ștefan Popa Popas i-a trimis lui Florin Piersic un tablou.

O fostă profesoară de biologie, în vârstă de 85 de ani, a fost ținta complimentelor lui Piersic. „După cum arătați, ați fost o poamă bună”, i-a spus actorul.

Sala e la picioarele sale. Florin Piersic vorbește despre de toate, în fața a 900 de spectatori.

La spectacolul omagial s-a aplaudat la fel de mult pe cât s-a vorbit.

Urmează vreo 30 de minute în care Florin Piersic își declară disponibilitatea de a ieși cu oricine din sală la o țuică. Nu însă și la cafea: „După ce beau cafea, fac pipi”.

Le spune tuturor – pentru că el nu are secrete – cum și-a cucerit partenerele: „Am mințit de nu-i adevărat. Și proastele au crezut!”. De altfel, amorul e cel care-l ține bine, așa cum remarcase și spectatorul dezinhibat.

„Eu nu fac sport! Cu cât te mușchiulești, se face tot mai mică, mai mică. Ce, io-s bulangiu, să umblu cu băieții?”

În scenă se ivește din nou directorul Operei, Florin Estefan: de data asta pare hotărât să ducă spectacolul mai departe. Îi înmânează lui Florin Piersic un răvășel din partea președintelui Klaus Iohannis.

Actorul e anunțat că, pe 1 februarie, i se va decerna Ordinul „Steaua României” în grad de Ofițer.

Scrisorica de la Dacian Cioloș e însoțită de un coș mare cu trandafiri albi. „Mă, nu trimite niciunul niciun plic”, comentează Piersic, în timp ce Estefan îi citește felicitările.

Ministerul Culturii i-a trimis o Diplomă de Excelență. Estefan citește scrisoarea de decernare.

„Scrisoarea este semnată de…”

„Ion Caramitru”, îl întrerupe Piersic.

„Nu, de Vlad Alexandrescu.”

„Nu-l cunosc”, conchide sărbătoritul.

Vin însă și urările de la Caramitru, în calitate de director al Naționalului din București. Prima scenă a țării plânge după Florin Piersic, care e lăudat pentru „de ce să n-o spunem, frumusețea olimpiană”.

Cu admirație de la Aurelia Cristea, deputata PSD aflată în sală, Florin Piersic primește într-un coș o sticlă de șampanie, garnisită cu castraveți.

E o ocazie unică pentru interpretul lui Marius Chicoș Rostogan: se apucă să arunce castraveți, în stânga și-n dreapta, bărbaților mai în vârstă. Unu, doi, trei, patru… Vreo șapte castraveți aruncați în public.

Apoi, ca într-o pauză publicitară, Florin Piersic își ia avânt spre loja centrală, să vadă dacă primarul Clujului este acolo.

„Sunteți aici? Și Oana e aicea? Ce faceți, măi copii? Ați venit din America și în loc să vă odihniți… Vă mulțumesc, excelență, domnule primar”, rostește el, cu evlavie.

Prin 2013, Oana Boc și-a lansat cu ajutorul lui Piersic volumul de poezii Scara. El i-a recitat din poeme la Casinoul din Parcul Central al Clujului.

Fără să dea semne că s-ar încheia, seara mai suferă o onoare: Florin Piersic este încoronat „Artist al poporului” din partea Republicii Moldova.

Încă mai trebuie să vorbească Dorel Vișan. Ca să poată ajunge repede pe scenă, la pauză a fost mutat din lojă în primul rând.

În sfârșit, în jurul orei 23, după cinci ore și jumătate, artificierii dau drumul la scântei peste Cluj.

Județul îi va acorda lui Piersic titlul de „Cetățean de Onoare”. Gheorghe Funar a furat startul și l-a făcut Cetățean de Onoare al municipiului în 1995.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€