Flagrant cu Justițiarul din Berceni. Cine e tânărul care prinde presupuși pedofili și îi transformă în virale

„Ești un prădător șmecher, care încearcă să câștige încrederea victimei. Nu ești un obsedat din ăla care dă mesaje și își trimite penisul din prima. Tu ești un prădător d-ăsta mai inteligent. Tu vrei să câștigi încrederea. Să profiți de fată. Și ar trebui să recunoști asta”, îi toarnă Justițiarul de Berceni unui presupus agresor sexual căruia i-a întins o cursă. 

Justițiarul, pe nume Alex Constandachi, are 31 de ani și în viața de zi cu zi lucrează la o corporație, în vânzări. În timpul liber organizează operațiuni de flagrant pentru presupuși prădători sexuali, alături de alți membri ai proiectului Justițiarul de Berceni, majoritatea voluntari pe care i-a cunoscut după ce i-a crescut notorietatea.  

„Eu am încercat mereu să promovez bunul simț. Nici nu știu cum să-ți explic cum am ajuns să prind prădători sexuali. M-am trezit într-o zi și am zis «vreau să prind prădători». Știam că e o problemă în România cu chestia asta. Știam că multe fete sunt agresate în online și fizic de astfel de oameni. Am avut norocul să-l prind pe cel de la Titan. După ce l-am prins, am simțit o adrenalină extraordinară și mi-am dat seama că asta vreau să fac mai departe, cât mai mult”, spune Alex.

După ani în care susține că a vrut să îndrepte societatea, prin diverse acțiuni de activism civic, astăzi Alex Constandachi a ajuns Justițiarul din Berceni, băiatul care, de două luni, prinde presupuși pedofili și prădători sexuali și-i postează pe internet. 

E viral în rândul adolescenților și nu numai, mai puțin popular însă în grupuri online de femei care, din contră, îl acuză că ar fi un hărțuitor. 

PressOne a vrut să afle cine este Justițiarul de Berceni, cum funcționează un grup de vigilantes (justițiari civici) și ce probleme etice și juridice ridică astfel de acțiuni în societatea din România. Așa că am participat la un flagrant.

Pregătirea operațiunii: „Nu-ți fie frică, stau cu ochii pe tine ca pe butelie”

E duminică după-amiază și mai e puțin până când C., un bărbat de 38 de ani, trebuie să se întâlnească într-un parc din București cu Andreea, despre care crede că e o minoră de 14 ani. 

C. e căsătorit și tată pentru doi copii. Cel mai mare are tot 14 ani, aceeași vârstă cu minora pe care vrea să o cunoască și căreia i-a promis și un masaj. 

Face un efort logistic: C. nu locuiește în București, stă undeva la 16 km de oraș, așa că are de condus pentru a se întâlni cu fata cu care vorbește pe Messenger de aproape o lună. 

Însă Andreea nu există propriu-zis. E o identitate fictivă, un cont de Facebook fals, creat de Alex și ai lui. În locul Andreei vine totuși cineva: o momeală. E o tânără care l-a văzut pe Justițiarul de Berceni pe YouTube și s-a oferit voluntară. 

Alex și ai lui sunt deja pe o bancă, pe trotuarul comun cu parcul. Pare că au ajuns de ceva vreme acolo: pe banca de lemn sunt înșirate mai multe obiecte personale sau sticle de apă băute. Sunt patru băieți, majoritatea cu tricouri negre. Alex are un tricou pe care sunt imprimate detaliile contului Justițiarului de Berceni, respectiv adresele unde poate fi găsit, dar și logo-ul special creat pentru contul online. 

Facem cunoștință și asta ne zăpăcește un pic. Se aude „Alex” de mai multe ori, așa că stabilim rapid că în afară de subsemnatul e vorba de Alex Justițiarul și de Alex cu Mușchi, un băiat destul de masiv, tatuat, a cărui menire pare destul de clară în „organigrama” grupului de justițiari sociali. 

Ceilalți doi se prezintă ca „George și atât” și „doar tipul cu tehnica”. Ultimului îi stau atârnate de mâini cabluri. La gât are o pereche mare de căști. 

– Acum o așteptăm pe Andreea, voluntara noastră. E pe drum, trebuie să ajungă, lămuresc cei patru situația. 

Nu trece mult și apare o fată îmbrăcată în blugi și într-un maiou de vară. Se întind mâini pe repede-nainte, se face cunoștință oficial, în timp ce „tipul cu tehnica” vociferează și gesticulează pe deasupra tuturor. E o problemă cu felul în care e îmbrăcată Andreea: are spatele gol și nu poate să-i monteze microfonul, fără să fie vizibil. 

Andreea are o soluție. Scoate din poșetă o eșarfă cu care își poate acoperi spatele și umerii. Îi este montat microfonul la spate. 

– O să vorbesc cu el pe Messenger? întreabă voluntara, ușor încordată.

– Pe Messenger, da. Probabil o să trebuiască să-l suni, dacă nu-l vezi. Probabil o să te vadă el.

– Ok. Nu, stai. Vreau să-mi repeți ceva: deci pe unde trebuie să o iau?

Din nou intervine băiatul responsabil cu sunetul. Aparent e o problemă, nu se aude foarte bine, mai ales microfonul lui Alex. Justițiarul și echipa lui decid rapid că va fi cablată doar Andreea. Sunetistul va asculta în permanență ce captează microfonul ei. 

– O cablăm doar pe ea. Ceva se întâmplă. 

– Ce?

– Nu știu, mi-e greu să zic. 

Un trecător îi recunoaște și le urează succes. Justițiarii se întrerup pentru o clipă și dau un „mulțumim” în cor. Peste câteva zile au oricum în program un fan meet, o întâlnire cu fanii convocată chiar de Justițiar. 

– Deci pe unde trebuie să o iau? întreabă din nou voluntara. 

– Intri în parc. Chiar jos, la intrare, te vei întâlni cu el. Vii apoi spre încoace, dar nu ajungi până aici. Fix mai în dreapta sunt niște scări pe care le vei urca cu el. Și noi o să fim acolo, încearcă să o liniștească Alex Justițiarul. 

– Deci voi o să fiți acolo. Am înțeles. Deci o iau în față, frumos…

– N-ai cum să le ratezi, sunt primele trepte pe dreapta, intervine și Alex cu mușchi.

– O să stai la 10 metri în spatele nostru când plecăm acuma și o să am grijă să vezi unde ne ducem, ca să știi unde să vii. 

– Recapitulare finală. Eu o iau pe aici. Zic „Hei, bună! Ce faci? Bine, tu ce faci? Bine, hai să o luăm pe scările alea” și acolo o să fiți voi și eu plec.

Fetei i se confirmă cu mișcări din cap că planul e corect. I se sugerează să preia inițiativa, să îi spună presupusului prădător sexual că ar fi bine să meargă pe la umbră și să îl convingă să meargă pe scări. Alex Justițiarul îi dă asigurări că „ C. o să fie speriat” pentru că se întâlnește cu o minoră și „că n-o să poată să ia el inițiativa”. 

Alex cu Mușchi simte nevoia să pună punctul pe „i”. Vorbește puțin și de fiecare dată când o face pare că spune ceva decisiv, un fel de citat de aur.

– Stai liniștită, că sunt cu ochii pe tine ca pe butelie, îi transmite locotenentul Justițiarului Andreei. 

Reacția aparent impasibilă a tinerei îl blochează, așa că de data asta se lansează în precizări.

– Nu știu dacă ești prea mică pentru expresia asta. Dar cândva butelia era scumpă, se pierde ușor Alex cu Mușchi, protectorul de ocazie. 

– Da, răspunde voluntara, aproape mecanic. 

O întreb dacă îi e frică. „De ce să-mi fie frică? De un prădător? Are copil de 14 ani și vine o minoră să îi facă masaj? Super, ce să zic”, răspunde voluntara și face un semn de dezgust cu mâna.

„Îi dăm drumul? Haide!” Echipa se pune în mișcare. Pe mine mă preia George, cu care fac un ocol (nu mi-e clar dacă voit sau nu). Sunetistul se ține în schimb ca o umbră de ceilalți. Alex Justițiarul și Alex cu Mușchi sunt pe urmele fetei. Totul decurge conform planului. Se regrupează toți la scări. 

Lui C. nu-i vine să creadă ce i se întâmplă. 

Flagrantul: „Vă rog frumos, iertați-mă. Nu se mai întâmplă”

După ce-și revine din șoc, presupusul prădător începe să coboare treptele și să grăbească  pasul. E flancat de Justițiar și de oamenii lui. Înțelege relativ repede cam ce se întâmplă și se uită descumpănit spre Andreea, care îi spune că de fapt nu e minoră, că ar avea 18 ani împliniți. Deznădejdea i se transformă în furie. Face un pas spre ea.

„Ți-am cerut eu vreo poză aiurea sau ceva?” o întreabă presupusul prădător sexual pe voluntară. 

Alex Justițiarul de Berceni preia rapid inițiativa și începe un fel de interogatoriu ad-hoc, din mers. Presupusul prădător spune aproape pe modul repeat „Doamne ferește! Deci nu, n-am nicio intenție.”

– Bine, atunci explicați-mi, vă rog foarte frumos, ce s-ar fi întâmplat astăzi. 

– Doar am fi băut o cafea. Sau o apă și atât. Și plecam fiecare pe drumul lui. Atât. Nimic altceva. Vă jur.

– Și dacă îți plăcea de fată? 

– Deci nu există așa ceva.

– Nu mai poate clar exista acum! intervine, în felul său caracteristic, Alex cu Mușchi. 

Vocea lui îl scoate pe C. din ritm. Realizează că e depășit net numeric. Chiar și așa, dă senzația că își caută în permanență, din ochi, o cale de scăpare. 

– Și-atunci de ce ascundeți chestia asta de soție, dacă nu era nimic rău? întreabă Justițiarul de Berceni.

– Nu, eu n-am absolut nicio intenție, asupra nimănui. 

– Bine. Atunci o să o anunțăm noi pe doamna M., continuă Justițiarul de Berceni sigur pe el. 

Doamna M. e soția celui prins, căreia echipa i-a dat add pe Facebook cu puțin timp înainte de a declanșa operațiunea. Când aude numele soției, presupusului agresor îi bate inima și mai tare. 

– Dar credeți-mă că nu am făcut nimic, imploră acum de-a binelea C.

– Doamna M. o cheamă pe soția dumneavoastră, da? O anunțăm că ați ieșit și dumneavoastră cu o minoră, la o cafea.

– Vă rog, vă rog eu, îmi stric căsnicia.

Alex, celălalt Alex și ai lor sunt tot mai siguri pe ei. Aducerea soției în discuție și senzația că tinerii îmbrăcați în negru știu toate aceste detalii îl fac pe cel suspectat să coboare garda tot mai jos. 

– Vă rog eu frumos, iertați-mă. Nu se mai întâmplă. 

– Nu pot să vă iert, reacționează Alex.

Justițiarul de Berceni îi explică presupusului racolator cum „nu dă doi bani pe el”, dar că-i pasă și îi e milă totuși de familie. E ca un rechizitoriu, făcut însă flamboaiant și înregistrat video de niște amatori. 

„Ești un prădător șmecher, care încearcă să câștige încrederea victimei. Nu ești un obsedat din ăla care dă mesaje și își trimite penisul din prima. Tu ești un prădător d-ăsta mai inteligent. Tu vrei să câștigi încrederea. Să profiți de fată. Și ar trebui să recunoști asta”, toarnă Justițiarul. 

– Da, eu…, abia îngână C. 

Am senzația că asist la un fel de probatoriu, bazat însă pe deducțiile lui Alex. 

„Veneai tu de lângă București doar pentru o cafea cu o minoră?” întreabă retoric și triumfător Justițiarul. E confortabil în rol, pare că are încredere în el, ba chiar dezvoltă un stil actoricesc. Aproape că îl îngână pe presupusul agresor: „Crezi că toți facem din astea? E sâmbătă seară sau duminică, vreau să ies cu o minoră. Hmm, mă duc la Ploiești.”

Alex Justițiarul e completat după fiecare calup de vorbe de Alex cu Mușchi. Tipul cu sunetul e discret. Stă undeva mai în lateral și nu intervine deloc. „George și atât”, cum ne-a rugat să-i spunem, are intervenții tehnice. Sunt pasaje de lege pe care le spune calm, dar rapid, turuite, în funcție de context. Are mai puține aprecieri personale, pentru că rolul ăsta e deja luat. 

– N-am mai ieșit cu o minoră de când aveam 15 ani. E clar, Alex cu Mușchi pare astăzi un izvor de citate de duh.

Pedeapsa: „Trebuie să suportați consecințe pentru acțiunile dvs.”

– Hai, luați loc pe bancă, dacă vreți. 

Presupusul agresor sexual se așază, „George și atât” pune doar un picior pe bancă și stă sprijinit în el, cumva amenințător, în dreapta lui C. Restul se poziționează frontal, cu brațele împreunate la piept. 

Între echipa Justițiarului de Berceni și presupusul agresor începe un fel de negociere. Alex și ai lui știu că astăzi nu vor chema Poliția, așa cum au făcut-o la alte acțiuni de acest fel. De data aceasta nu au un caz suficient de puternic, așa că joacă totul pe o carte: să-l determine pe C. să-și sune soția, de față cu toată lumea, și să-i spună ce a făcut. 

Dacă reușesc să-l convingă, atunci și materialul video va fi un succes, așa că justițiarii insistă și pun și mai multă presiune. „Trebuie să suportați niște consecințe pentru acțiunile dumneavoastră”, spune Justițiarul. C. se joacă nevrotic cu o sticlă de apă la 0,5.

„Dacă dumneavoastră considerați că nu ați făcut nimic greșit, nu cred că e nicio problemă ca soția să afle de acest incident. Deci, cum doriți? O anunțăm noi sau o anunțați dumneavoastră?” – așa e formulată sentința. 

Lui C. nu i se spune clar că va fi urcat pe internet după și că va deveni, cel mai probabil, un viral. Negocierea are însă o miză și mai mare pentru C.: să nu ajungă la Poliție. De altfel, i-au trebuit multe minute până să înțeleagă că Justițiarul de Berceni nu e el însuși un polițist sub acoperire. 

Presupusul agresor s-a săturat, nu mai poate. Se ridică brusc de pe bancă și întreabă, simultan, dacă e liber și poate pleca. Îi răspunde tot Alex Justițiarul.

„Evident că puteți să plecați. Dar așteptați o secundă. Vă spun acum ce o să se întâmple. Eu, după ce plecați, o să vă contactez soția, pentru că am detaliile dânsei. Sau puteți dumneavoastră, de față cu noi, să o anunțați și ați rezolvat situația.”

C. e interesat de ce se întâmplă după acest moment ipotetic, în care și-ar suna soția. 

– Și? Mai departe?

– Mai departe nu mergem la Poliție cu asta. Racolare de minori, art. 222 din Codul Penal. 

– O s-o anunț.

Bărbatul scoate telefonul din buzunar. „Nu pot”. Îl bagă la loc. Apoi scoate iar telefonul. 

– Îmi stric căsnicia.

– Secția e aici, aproape, i se pune prompt în vedere. 

C. îl întreabă pe Alex dacă are copii. N-are. Nu așteaptă însă răspunsul și îl pune să promită și să jure pe copiii lui că nu va fi sesizată Poliția, nici acum și nici într-o altă zi. C. stă iar pe bancă, unde s-a așezat și Andreea, voluntara. E o imagine ciudată, fiecare pe câte un colț, uitându-se unul la altul. 

Bărbatului i se spune că „doar soția îi poate băga mințile în cap”, că trebuie să o sune, să-i explice greșeala, să-și ceară scuze și apoi „să vorbească mai multe acasă.”

Cinic, e pus în fața unei alegeri. Într-un final dă semne că ar accepta să își sune partenera de viață. Se face o repetiție scurtă înainte de momentul de apogeu al Justițiarului, inițiată chiar de presupusul racolator. 

– Am o problemă și discutăm acasă, nu? Asta-i spun, da? Doar atât? încearcă naiv C.

– Da. Îi spuneți și vârsta fetei, ca să avem siguranța că nu ne păcăliți și îi spuneți altceva acasă.

– Și eu de unde am siguranța că nu mergeți la Poliție?

– Și eu de unde am siguranța că nu o să racolați și alte minore?

– Vă promit că nu se mai întâmplă. 

– Și eu vă promit. 

Intervine „George și atât”, într-un fel de pledoarie finală. „Până la proba contrarie suntem pe bancă cu un om care s-a întâlnit cu un copil de 14 ani. Promisiunea dumneavoastră în fața noastră poate fi egală cu zero sau zero e o valoare. Așa că dacă discutați cu propria soție și îi explicați faptul că ați comis o greșeală gravă, atunci poate avem garanția că vă puteți reabilita. Mergem cu acest risc de «poate», pentru că în țara asta nu există o lege a pedofiliei.”

După mai bine de 15 minute de negocieri, femeia e sunată. M. e confuză, nu înțelege ce vrea soțul ei să-i spună, presupune că e o glumă. Înțelege apoi vag că soțul ei are o problemă, că s-a întâlnit cu o fată să bea o cafea și că a fost prins. Îi spune că tânăra ar avea 14 ani. „Doamne!”, exclamă partenera. 

C. ne-a cerut să nu înregistrăm discuția cu M., soția sa. PressOne i-a respectat solicitarea și alege să nu publice alte detalii despre acel moment, pentru a-i proteja dreptul la viață privată. 

Presupusul agresor sexual dă să plece, epuizat. Băieții sunt binedispuși, le-a ieșit acțiunea și asta parcă i-a energizat. C. o ia în dreapta. I se spune că mașina sa, care fusese filată după model și numărul de înmatriculare, detalii pe care tot el le dăduse în discuțiile cu presupusa minoră, e în stânga, în partea opusă. 

Dă să o ia spre stânga, dar se răzgândește. „Am mutat-o”, își aduce aminte. Pleacă. 

Echipa Justițiarului: „Activismul este important pentru că suntem o țară fără cultură în acest sens”

Andreea, voluntara care astăzi a fost momeală vie pentru un presupus agresor sexual, racolator de minori sau pedofil, e felicitată de toată lumea pentru curaj. „Am avut o actriță desăvârșită, bravo”, o complimentează justițiarii. Andreea nu vrea să vorbească cu presa, nu vrea să apară nicăieri. Adaugă doar că a făcut totul din convingere și că e mândră de ce fac Alex și ai lui. 

„Nu scapă oricum așa ușor. O să-i trimit conversația soției. Conversația în care dorește să se întâlnească cu minora de 14 ani ca să-i facă un masaj. Noi i-am promis că nu-l ducem la Poliție, n-am spus că nu-i trimitem conversația soției”, râd cei patru băieți. 

Soarta lui C. era oricum decisă. Filmarea va apărea pe pagina Justitiarului de Berceni. „O să-l blurăm, pentru a-i proteja identitatea. Îi vom proteja dreptul la imagine, dar lumea trebuie să știe de astfel de prădători.” 

Îl întreb din nou pe George care e rolul lui în grup. „Să fiu purtător de cuvânt”. Râde și râd și ceilalți. „Expertiză. Eu mai mult am grijă ca ei să rămână cu picioarele pe pământ, după ce au devenit cunoscuți. Să rămână în limitele legii, pe care orice cetățean trebuie să le cunoască. Nu-ți trebuie vreo calitate oficială să cunoști drepturile și obligațiile pe care le ai ca cetățean în această țară.”

Nu vrea să dezvolte sau să dea alte detalii despre expertiza pe care o oferă grupului și nici despre ce face în viața privată. Spune însă că îl simpatizează pe Alexandru Constandachi de ceva vreme, de când apărea pe internet în videoclipuri în care se lua de șoferi care își parcau mașinile aiurea prin oraș. 

„Pentru mine activismul este important, pentru că suntem o țară fără cultură în acest sens. În acest proiect misiunea e mai importantă decât realizarea pe plan personal. Principiile pe care s-a pornit stau la baza unui proiect sănătos. Rolul meu este ca aceste principii să nu fie încălcate”, încheie „George și atât”.

Și Alex cu Mușchi a aflat de Justițiar tot din online. „La două săptămâni după ce a postat, a apărut cazul cu pedofilul din Titan. Și eu aveam în cap de câțiva ani chestia asta cu catch a predator. Mă uitam și îmi plăcea, dar tot ezitam. I-am scris pe Facebook că apreciez ce face și că mă ofer, dacă are vreodată nevoie de o mână de ajutor, cu cea mai mare plăcere.”

Cum ți-ai descrie rolul în grup? îl întreb. 

„Bombardierul”, răspunde amuzat, în locul lui, Alex Justițiarul. 

„Doamne Ferește, nu vreau să fiu așa. Sunt o persoană care susține bunul simț. Am niște pregătire, prefer să nu vorbesc de background-ul meu. În general sporturi de contact. Am 34 de ani. În timpul liber am o firmă de IT.  Dacă pot însă la un moment dat să mă susțin din asta, aș lăsa tot și aș merge până la capăt. Vedem până unde ne lasă”, încheie și celălalt Alex, locotenentul Justițiarului. 

La unele acțiuni participă și un polițist în timpul liber. Nu e astăzi aici, dar apare inclusiv cu figura, în majoritatea cazurilor. „Este în timpul liber. E un fan al acestui proiect și dorește să ne ajute, să nu pățim ceva”, explică Alex Justițiarul, fără a da alte detalii. 

Pentru Alex Constandachi, Justițiarul de Berceni, cei pe care îi prinde „și-o fac cu mâna lor”. Dacă presupușilor prădători li s-ar face rău, de exemplu, atunci justițiarii i-ar acorda primul ajutor (susțin că au aptitudini în acest sens) și ar suna la Salvare. 

Doar contul de Facebook al Justițiarului are, în opt săptămâni de activitate, peste 15 mii de urmăritori. Popularitatea sa e în continuă creștere, mai ales printre puștani. Îl întreb dacă se gândește la riscul apariției unor imitatori mai puțin experimentați, „copy cats” dornici de faimă și implicit de consecințe, dacă se întâmplă. 

„Noi îi sfătuim cu ardoare pe oameni să nu facă asta. Dacă vor să ne ajute, pot să ne trimită pe Instagram, pe Facebook sau pe email informații despre presupuși prădători. În primul rând minorilor le spunem să-și contacteze părinții, să nu încerce ei ceva”, susține Justițiarul de Berceni. 

Cine este Justițiarul de Berceni: „Într-un fel regret că am ieșit în față”

Dincolo de jobul din vânzări, Alex Constandachi își așteaptă repartizarea la Poliția Militară. Înainte de a fi Justițiar de Berceni se ocupa de cei care parchează ilegal, tot o formă de activism social online. Prinderea unui presupus pedofil i-a adus însă o faimă bruscă. E viral după doar opt săptămâni. 

Spune că l-a suprins „atâta mulțumire, din partea tuturor” și că e mult de muncă pentru o asemenea popularitate. „Timpul este foarte limitat. Mai ales când ai un job full time. În acest moment nu mai există viață socială pentru mine. Există doar jobul care îmi plătește facturile și acest hobby, cum îi spun eu.”

Peste tot e însă Alex Constandachi. Imaginea proiectului e de fapt a Justițiarului, el vorbește și apare în prim-plan cel mai mult. O face pe muzică trap și rap, iar videourile sunt alerte și concentrate pe acțiunile lui. 

Grupările de justițiari sociali din vest, în special din Marea Britanie, preferă de exemplu să-și păstreze secrete identitățile și să funcționeze cumva sub radar. Am încercat un dialog cu Scorpion Hunters UK încă din 2020, în contextul în care o parte dintre presupușii prădători sexuali prinși de cei de acolo erau cetățeni români. „We don’t speak to press, sorry.” (n.r. Ne pare rău, nu discutăm cu presa.) 

Justițiarul de Berceni e însă dornic de imagine. „Acum, într-un fel, regret că am ieșit în față. Nu mă așteptam să explodeze chestia asta. Mă așteptam să fie ceva de nișă”, explică Alex. 

Într-o oarecare măsură era obișnuit cu notorietatea, pentru că și înainte avea urmăritori, chiar dacă nu la fel de mulți. 

„Eu înainte de chestia asta adunam jaloane de pe stradă și mă luam de mașinile parcate aiurea. Aveam 2 mii de oameni care mă urmăreau, ăștia erau prietenii mei. Totul a explodat și am fost văzut. Nu mai avea sens să nu fiu văzut. Accept situația.”

Proiectul Justițiarul de Berceni e finanțat inclusiv cu bani din donații. Există un cont de Patreon, o platformă online unde creatorii de conținut pot implementa un serviciu tip abonament și prin care se pot astfel finanța. 

Fanii cotizanți ai Justițiarului, primesc, în funcție de sumele pe care le virează lunar (1 euro, 2, 5, 10 sau 20 de euro) unele beneficii, inclusiv poze cenzurate cu presupușii prădători sexuali sau pedofili. La început aceste poze nu erau blurate.

„Patreonul ăla exista de dinainte, fără ca oamenii să primească ceva. Apoi am vrut să arate mai profi. Poze cu presupuși prădători oricum postam, pentru că era câte un cadru din filmarea mea. Nu neapărat cadre cu fața lor necenzurată. Uneori încercam să aleg cadre în care abia îi vezi, când se putea. Săptămâna trecută am zis să fac cumva ca oamenii care deja îmi donează să se simtă speciali, să primească și ei ceva. Și primesc cu o zi, două înainte totul. De exemplu linkul către filmările de pe YouTube. Și pozele pe care le încarc oricum pe toate platformele le pun pe Patreon cu două zile mai devreme”, explică Alex Justițiarul. 

O confuzie, susține el, ar fi apărut din felul în care a formulat mesajul care descria beneficiile cotizanților: „Poze cu prădători”. 

„Din asta s-a înțeles că aș vinde poze cu prădători. Ba personale, ba nu știu ce. Am rectificat. Am cenzurat toate pozele, am încercat să evit orice neînțelegere.”

Finanțatorii proiectului, respectiv cei care plătesc 20 de euro lunar, beneficiază și de o discuție video de o jumătate de oră cu Justițiarul. 

„Primim sprijin financiar și ne ajută să mai cumpărăm echipament, să ne mai dezvoltăm. Vreau să deschid un ONG, să fim cât mai oficiali. Vreau să lucrăm cu diferite asociații, să lucrăm cu MAI, la un moment dat. Treaba asta vreau să meargă cât mai sus. Simt că sunt mic, dar când văd atâta ajutor, din partea tuturor, și susținere simt că poate ajunge departe” , își expune perspectiva Justițiarul de Berceni. 

În acest moment, contul de Patreon al proiectului are 87 de cotizanți care îi virează în fiecare lună puțin peste 200 euro. Contul crește însă în popularitate. 

Moralitatea Justițiarului 

Într-un video postat de Justițiar după o acțiune, presupusul racolator face pe el, de frică. La o altă acțiune un suspect e aproape să fie linșat de o mulțime furioasă care a aflat ce se întâmplă. Și imaginea bărbatului care își sună soția pentru că nu are de ales e dură. 

Îl întreb în context pe Alex Constandachi dacă simte în vreun fel empatie pentru persoane care totuși nu au fost condamnate în vreo instanță sau dacă are vreo problemă de moralitate. „Respect viața, respect ființa umană. Nu simt însă empatie pentru un prădător. Și nici nu am de gând să-i provoc un rău deliberat. Dacă răul se produce, o să mă asigur că persoana este în siguranță. În unul din ultimele videoclipuri individul pe care l-am prins, sesizare de la un băiat de 15 ani pe care încerca să-l racoleze, a fugit în parc, unde erau mulți părinți. Acolo a început să exprime faptul că băiatul este de vină că a acceptat să vorbească cu el. Evident că în acel moment toți părinții au vrut să-l bată. Noi am intervenit. Am stat acolo și l-am protejat.”

Alex Constandachi insistă că nu el sau oamenii lui îi ademenesc pe presupușii agresori sexuali. 

„Ei ne contactează pe noi. Pe Facebook, pe Instagram. Sunt conturi false de minori. De cele mai multe ori ei sunt foarte agresivi în conversație, foarte direcți. Ne trimit materiale pornografice, insistă să ne vedem. Insistă să facă chestii cu minorul sau minora.”

Sunt trei conturi false de minori create până acum. În primele 7 săptămâni, fiecare cont al unui presupus minor ar fi primit peste o mie de cereri de prietenie de la adulți străini, susține Justițiarul. 

„Scopul nu este nici să ajungă la închisoare. Noi vrem doar să facem o expunere a acestei probleme și vrem ca acești indivizi să primească ajutorul psihiatric de care au nevoie. Nu consider că închisoarea este soluția pentru ei. Au nevoie de un ajutor de specialitate. Dacă i-aș fi instigat în vreun fel, mă trezeam eu cu amenzi sau dosare penale.”

„Nu este absolut nimeni privat de libertate. Când ne întreabă dacă e reținut îi spunem că nu, poți să pleci când vrei tu. Dacă pleacă, mergem după el în limita bunului simț, să nu se simtă hărțuit, și continuăm conversația.”

L-am întrebat pe Justițiarul de Berceni care crede că e riscul cel mai mare al proiectului de dreptate cetățenească, așa cum încearcă el să-l promoveze. „Ca efectiv cineva din cei prinși să-mi facă o plângere penală și să se soluționeze cu începerea urmării penale”, apucă să răspundă, înainte de a fi oprit de George, care până acum s-a descris pe sine drept gardian al proiectului, consultant sau purtător de cuvânt. 

„Riscul cel mai mare este să fie înțeles greșit. Până la urmă nu suntem organe de anchetă să condamnăm. Nu suntem noi cei care pun ștampila asupra persoanelor. Noi nu facem decât să întâlnim niște persoane care ne-au contactat, care au încercat să ne oblige într-un fel sau altul să facem lucruri împotriva voinței noastre.”

„Lumea vede pe Youtube doar momentul în care se pleacă spre acțiune și se acționează propriu-zis. În spate este însă o întreagă muncă, de zile sau săptămâni. La toate cazurile am trecut printr-o procedură de triere. O sită, așa îi spunem noi. De aceea și numărul de persoane care lucrează în acest proiect este confidențial, pentru că ne-am putea periclita siguranța.”

Epilogul Justițiarului: Când justiția online se întâlnește cu justiția online. Alex, acuzat de hărțuire 

Între timp însă, Justițiarul de Berceni se confruntă cu o acuzație gravă: hărțuire. Acuzațiile circulă pe un grup de Facebook creat de femei care se consiliază reciproc și se avertizează asupra unor bărbați care le-au abuzat, sub orice formă, fie ei foști parteneri sau simpli cunoscuți. 

„Cu cine să nu ieși la date” e un grup de Facebook închis, feminist, a cărui existență e justificată inclusiv de lacunele din lege, așa cum explică chiar inițiatoarele.

„(…) Activitatea grupului este de a numi persoanele în cauză pentru a evita viitoare abuzuri și traumele aferente. Totodată, sunt bine venite inițiativele de a discuta liber despre ce înseamnă pentru fiecare consimțământ, abuz, respect, boundaries, recuperare, și așa mai departe. Din moment ce legea nu ne ajută în astfel de situații, suntem nevoite să luăm inițiativă pe cont propriu. Dacă ați întâlnit persoane potrivite descrierii, vă rugăm să anunțați grupul. Invitați prietene și cunoștințe.”

În esență, un grup de justițiare sociale reacționează așadar și demască un alt justițiar social. 

Acuzațiile nu sunt noi: pe același grup s-a făcut referire la Alexandru Constandachi încă de acum doi ani. Subiectul a revenit, pentru că și popularitatea Justițiarului a explodat. 

Una dintre fostele iubite ale lui Alexandru Constandachi a mărturisit, în grupul privat de Facebook, că a depus o plângere la Poliție pe numele său, iar el ar fi recunoscut, la secție, toate faptele de care a fost acuzat. Ulterior o altă fostă iubită l-a acuzat pe Justițiarul de Berceni că ar fi abuzat-o. 

Informațiile au fost oferite redacției PressOne de una din membrele grupului. În replică, Justițiarul de Berceni a publicat un video pe YouTube, intitulat „Răspuns la acuzele că Justițiarul de Berceni ar fi hărțuitor”. Alex susține că, după ce a fost acuzat că și-ar fi înșelat iubita, ar fi încercat să o asigure „că n-ar face ce au făcut alți oameni din viața ei: să o rănească.” 

Concret, e acuzat că a sunat-o repetitiv, că i-a trimis emailuri, că a mers la ea la ușă. Sunt fapte pe care le recunoaște. E acuzat și că și-a amenințat fosta iubită verbal, că a înjurat-o, că a urmărit-o și că ar fi șantajat-o. 

PressOne l-a contactat ulterior telefonic, pentru o reacție oficială. „Chiar e necesar? Deja devine can-can. Așa mi se pare, sincer”, sugerează Alexandru Constandachi. 

Apoi acceptă să aducă unele precizări. În esență, Justițiarul de Berceni acuză un witch hunt (vânătoare de vrăjitoare) și reclamă că ar fi, la rândul său, hărțuit online. Tânăra care l-a acuzat de hărțuire a depus inițial o petiție la Poliție, pentru că nu a știut concret cum să facă plângerea, mărturisește chiar Alex. 

„M-au chemat la Poliție în calitate de martor. Mi-au explicat că fosta mea iubită a făcut această petiție care s-a transformat în plângere. Inițial ea nu a știut cum să facă plângere. Ei au înțeles că petiția ei ar fi o posibilă infracțiune de hărțuire. M-au întrebat dacă am căutat-o. Am zis că da, că e fosta mea iubită și că am încercat să mă împac cu ea. Când m-au chemat eu nu mai luasem legătura cu ea de luni de zile. Le-am explicat că e o poveste încheiată și cam aia a fost.”

PressOne a insistat. 

– Sunt două fete care te acuză, Alex.

– A doua fată nu are nicio legătură. 

– În ce sens?

– E doar răutate din partea acelei fete. Ea mi-a contactat prima fostă. 

„Legal vorbind nu avem pârghiile necesare să-i trimitem la închisoare imediat pe acești indivizi”. Ce urmărește Justițiarul de Berceni 

Peste tot în lume justiția socială sau așa numitele grupări de „vigilantes” sunt într-o zonă gri, în cel mai bun caz. Asta pentru că justiția cetățenească implică impunerea respectării legii, investigarea unor cazuri și acțiunea de a-i pedepsi pe făptași, fără a deține în vreun fel autoritatea legală în acest sens. 

În România „impunerea legii”, chiar și de către un grup precum cel al Justițiarului de Berceni devine problematică în sine, pentru că legislația în vigoare nu acoperă cazuri de acest fel. 

Concret, legea nu are ce să-i facă lui C., bărbatul care a vorbit o lună cu o persoană fictivă, despre care credea că e o minoră de 14 ani. Victima nu există propriu zis, din moment ce contul e fals, iar tentativa de racolare de acest fel nu e reglementată clar de noul Cod Penal. 

Așa că Alex Constandachi susține că „legal vorbind nu avem pârghiile necesare să-i trimitem la închisoare imediat pe acești indivizi, pentru că obiectul infracțiunii nu există.”

PressOne a contactat un procuror, care a confirmat cele spuse. „Nu avem o faptă penală. Dar poate fi o informație utilă pentru a demara o anchetă. Și pot fi date utile în legătură, de exemplu, cu modul de operare, în măsura în care se identifică și fapte cu victime reale”, spune procurorul, care însă adaugă că „sunt multe discuții legate și de o eventuală provocare.”

Procurorul admite că noile tehnologii și platforme de socializare creează zone și situații cu care legea nu poate ține pasul. Iar concluzia sa e simplă: „Cred că este o zonă care ar putea fi reglementată mai bine. Ar trebui să vedem cum e reglementată în lumea civilizată.”

PressOne a vorbit și cu mai mulți polițiști, unii din structuri centrale specializate pe infracțiuni sexuale și abuzuri împotriva minorilor. Redacția le-a oferit anonimatul, însă oamenii legii au evitat sau refuzat să abordeze subiectul, „pentru că e o zonă gri și complicată.”

„Avem o problemă, pentru că nu este menționată nicăieri «tentativa de». Foarte multe dintre cazuri probabil că vor avea ca răspuns clasare și neînceperea urmăririi penale. Importanța canalului Justițiarului este de a arăta tuturor cât de necesară este această lege împotriva pedofililor”, spun în context Alex Justițiarul de Berceni și ai lui. 

Mai mult, ei susțin că ar fi fost deja contactați de diferiți parlamentari sau că unii deputați și senatori ar încerca să promoveze modificări legislative, după ce i-au văzut în acțiune. Alex Constandachi nu precizează despre ce parlamentari e vorba. Adaugă în schimb că în proiectul său ar fi fost deja cooptați oameni din umbră, foști polițiști sau că i s-au alăturat voluntari, victime ale unor prădători sexuali. 

„Sunt unii oameni care ne ajută off camera și care nu doresc să se afle vreodată că au fost implicați. Marea majoritate sunt foste victime. Sunt și mulți ofițeri de Poliție trecuți în rezervă care ne ajută, prin experiența pe care o au. Doi foști ofițeri cu peste 27 de ani de muncă operativă. S-au confruntat cu această lege nescrisă a pedofililor. Ei ne-au împins de la spate să facem acest demers, în baza legii.”

Justițiarii susțin că nu predau dovezile direct Poliției în vederea unui eventual flagrant tocmai pentru că nu există un cadru legal și pentru că polițiștii nu ar avea ce să facă. Altfel, sunt mulțumiți de relația pe care o au cu Poliția Română. De altfel, polițiștii tineri care ajung la acțiunile Justițiarului de Berceni deja îl cunosc, iar asta se vede din reacțiile pe care unii dintre ei le au. 

„Ideea nu este să ne promovăm pe termen scurt și în mediul online pe YouTube. Ideea este să mergem mai departe, prin înființarea unui ONG. Să putem angaja persoane calificate care au trecut prin abuzuri și să oferim suport victimelor. În România nu există niciun fel de organizație care să atace nișa asta. Să faci ceva direct către persoana care a comis infracțiunea și să oferi suportul de care persoanele abuzate au nevoie – ăsta este principalul nostru scop. 

Publicăm pe YouTube doar pentru a avea o sursă de expunere mult mai mare decât dacă am povesti noi ce facem. Dacă Poliția ar aduce argumente rezonabile în vederea opririi acestei acțiuni și dacă noi am face orice care contravine normelor pe care trebuie să le respectăm în România, atunci cu siguranță ne-am conforma”, concluzionează și George, autointitulatul purtător de cuvânt al grupării românești de vigilantes. 

Un raport britanic din 2018 avertizează însă că motivațiile grupărilor de „vânători de pedofili” sau justițiari sociali pot fi puse la îndoială, „din moment ce nu aduc un avantaj muncii polițiștilor”. Raportul, făcut după consultările pe care le-au avut comisarii șefi din poliția britanică, susține că fenomenul vigilantes nu e nou, dar că Internetul l-a popularizat masiv. 

Oamenii legii din Marea Britanie atrag atenția, printre altele, că dovezile pe care astfel de grupări le furnizează au, de multe ori lacune și că ar putea astfel periclita actul de justiție în sine. Victimele ar putea fi puse într-un pericol și mai mare – mai spun autorii, care descriu „o lipsă de eficiență” și un parteneriat pe care, generic, nu-l agreează. 

„Nu-mi place că sunt in the spotlight. Dar dacă lumea vede acum această mișcare cu fața mea, atunci am de gând să exploatez chestia asta cât mai mult”, spune însă, pentru PressOne, Alex Justițiarul de Berceni.

O parte din numele reale au fost schimbate pentru a proteja fie identitatea celor implicați, fie dreptul lor la imagine. 

PressOne a ales să nu includă linkuri către conținutul contului Justițiarul de Berceni, iar demersul vizează doar o informare cât mai fidelă a cititorilor și publicului PressOne.