Ferma viitorului. De la gospodăria tradițională la agricultură regenerativă

Mălina Gîndu

Viața

24/05/2022

La dreapta, curtea lui Alexandru e delimitată de un grajd imens, susținut de stâlpi de lemn, făcut să găzduiască câteva zeci de animale pe timpul iernii. E gol acum, pentru că Alexandru și-a dus de vreo două săptămâni vacile mature la pășune. Are aproape 40 de ani și crește animale de când se știe, în același loc în care au făcut-o și părinții lui.

„Așa l-am găsit”, spune glumeț soția lui, Mariana. Împreună au reușit, prin muncă și investiții de ani de zile, să transforme mica gospodărie părintească într-un adevărat business de familie, în care produc lapte la standard european, îmbinând practicile tradiționale cu noile tehnologii.

Fără să fie cu totul conștienți de asta, câteva sute de gospodari din Zimnicea au ajuns să fie pionieri, în România, ai schimbării modului în care oamenii folosesc resursele naturale. 

Ei practică un tip de agricultură care e benefic atât pentru bovinele pe care le cresc, cât și pentru mediul înconjurător, pentru ei ca fermieri dar și pentru consumatorul la care ajung produsele din laptele colectat din fermele lor. Un tip de agricultură care nu e ușor, pentru că presupune o investiție inițială mare și înseamnă respectarea unor reguli stricte, dar care în timp aduce și rezultate.

Alexandru se duce să lege cele două cățele care ne latră preventiv, iar Mariana ne conduce spre o curte mai mică, de unde a început totul. În spate de tot se distinge și casa celor doi, minusculă în comparație cu tot terenul gospodăriei. Mariana ne arată mândră către mica ogradă cu găini și rațe.

Alexandru vine din spate și se apleacă peste poarta unui grajd mic și întunecat. Înăuntru se distinge silueta unui mânz negru, cu pielea lucioasă, care privește blajin către stăpân, ușor speriat de prezența unor străini. 

„- E din semigrosu’ sânzian, e de rasă, spune Alexandru, privind cu satisfacție iapa, care are în jur de nouă luni.

- Și ce faceți cu ea?

- Ce facem cu ea? Nimic! O creștem s-o punem la șaretă, să plimbăm copiii. E foarte cuminte, să facă un an jumate și o dăm la călărie.”

Nici păsările ei, nici iapa cu care se mândrește el nu servesc vreun scop anume. În modul în care ni le prezintă se citește plăcerea simplă de a fi înconjurați de vietăți pe care le cresc chiar ei. De la această satisfacție a pornit și mica lor afacere cu lapte. Alexandru ne arată un adăpost de vaci mic, părăsit, care arată ca o casă de păpuși în comparație cu cel mare, pe care l-am văzut în față:

„Noi aici le-am avut când eram eu mic. Nouă-zece câte am avut, ăsta e grajdul unde le țineam.  Acum, cu tineret cu tot, avem vreo nouăzeci. Vreo șaizeci mari. Coincidența a fost că terenul ăsta (n.r. unde se află noul grajd) a corespuns cu curtea noastră și l-am cumpărat, că altfel n-aveam unde să ținem atâtea”, explică el. 

Cum s-au împrietenit gospodăria și tehnologia

Pasul decisiv pentru dezvoltarea lor ca mici fermieri l-au făcut în 2012, când s-au înscris în programul „O șansă pentru familia ta”, dezvoltat de Danone România în parteneriat ONG-ul Open Fields și Polaris Group.

Prin intermediul acestuia, peste 220 de familii de gospodari din Zimnicea, printre care și Alexandru și Mariana, au primit văcuțe de rasă, aduse din Irlanda, și-au putut cumpăra teren unde să poată cultiva propriile culturi pentru hrana animalelor și astfel să-și reducă din cheltuieli, și au obținut certificare profesională de producători. 

Însă mai multe animale înseamnă mai multă muncă, iar producerea laptelui la nivel comercial înseamnă mai multă responsabilitate. Acest lucru a presupus, spune Iulian Brinzoi, coordonatorul local al gospodarilor din Zimnicea, un proces lung și complex de transformare:

„Majoritatea erau oameni cu una-două vaci. S-au dezvoltat, și-au făcut societăți, PFA-uri. Au ajuns de la fermă de familie cu puține vaci la fermă comercială, una de proporții mici, dar totuși comercială. Au plecat de la un adăpost mic, improvizat la o fermă cu un adăpost modern, cu dotare.”

Încet, încet, tehnologia și-a făcut loc în activitățile zilnice ale gospodarilor. Să mulgă manual, de două ori pe zi, cele peste 50 de vaci pe care le au acum ar fi însemnat o muncă imposibilă pentru Mariana și Alexandru. Pentru asta li s-a pus la dispoziție o stație de muls mobilă, plasată chiar pe pășunea unde bovinele se află vara.

Dacă înainte le duceau să bea apă direct din Dunăre, lucru care le putea pune în pericol sănătatea, acum au la dispoziție câteva oaze mobile, amplasate tot acolo. Deși la început le-a fost dificil să se învețe cu noile utilaje și cu volumul de muncă mai mare, Alexandru spune că acum a ajuns într-un punct în care afacerea sa e sustenabilă și se bucură de independență:

„E mai profitabil pentru că am ajuns la utilajele astea. Nu mai depind de alții. Sunt pe picioarele mele. Bine, ne ajută și domnul Iulian mult.”

Față de cei doi gospodari, Iulian Brinzoi are o atitudine protectivă, aproape parentală. Îi privește cu mândrie reținută atunci când ne arată cum au reușit să-și ridice gospodăria. Din când în când, îl ia deoparte pe Alexandru, să-i mai dea niște indicații: „Îți arăt eu cum am făcut la mine, tragi pe lângă gard. Vii la mine și-ți explic.”

Chiar dacă a ajuns la nivelul unei mici ferme comerciale, gospodăria lui Alexandru și a Marianei funcționează tot ca o gospodărie de familie, în care fiecare își cunoaște rolul.

„- Suntem eu cu soția și fratele, el se ocupă mai mult de partea mecanică. Cu zootehnia, eu și cu soția. Copiii s-au mărit acuma. Cel mic e a VI-a, cel mare a XII-a, o să meargă la facultate.

- Nu v-ați gândit să-i învățați și pe ei ce faceți voi?

- Ba da, vine ăla mic și mă ajută, are o înclinație așa. Zice că se duce pe la veterinară. Eu știu ce o face când se face mare?

- Și cel mare?

- Cel mare vine și mă ajută, dar nu prea-i place. El are 18 ani… când era mic mergea cu noi, căram laptele cu căruța și zicea că atunci când se face mare, se face primar ca să facă aici o șosea.”

Știința fermei. De la nutriție la drepturile omului

Șosea încă nu e, însă acum Alexandru a renunțat la căruță în favoarea unei mașini, cu ajutorul căreia transportă laptele în bidoane de inox până la centrul de colectare Polaris. Aici, laptele trece prin mai multe procese de testare înainte să plece spre București, la fabrica Danone.

„Odată cu intrarea în comunitatea europeană ni s-au impus niște standarde. Astfel încât laptele pe care îl colectăm să aibă o anume calitate. Ori ei înainte nu produceau lapte la calitate europeană. Înainte existau bidoane de aluminiu, de plastic, nu se putea vorbi de lapte conform”, ne spune Iulian Brinzoi. 

Îl rugăm să ne explice mai precis ce înseamnă aceste standarde europene:

Pentru a asigura această temperatură, laptele e depozitat în tancuri de răcire pe care Iulian Brinzoi le operează cu lejeritatea cu care un puști butonează un smartphone.

În calitate de coordonator al gospodarilor din Zimnicea, el reprezintă liantul între viața tradițională și lumea afacerilor, a tehnologiei, în care îi ghidează protectiv pe micii fermieri.

Tranziția gospodarilor din Zimnicea prin programul „O șansă pentru familia ta” a inclus și un proces de învățare a unor reguli ale activității în fermă, povestește el. Din acest motiv, când intri în clădirea centrului de colectare Polaris, prima cameră de care dai este o sală de curs. Pe pereți sunt planșe cu reguli de igienă sau de mulgere a vacilor, există o tablă cu markere iar pe masă se află o mică machetă a unei ferme. 

Aici gospodarii au avut parte de sesiuni de instruire în care au învățat cum să hrănească o vacă din primele zile de viață până la maturitate, care este momentul optim pentru reproducție sau cum se organizează o fermă astfel încât fluxul să fie optim. Au lucrat cu specialiști în lapte, nutriție, reproducție, bunăstarea animalelor și chiar și drepturile omului, astfel încât fermierii să înțeleagă importanța respectării unui program de muncă sau a unui contract. 

Însă, ne explică Iulian Brinzoi, în viața unui fermier nu prea există conceptul de vacanță, pentru că „vaca trebuie hrănită și îngrijită și de Crăciun și de Paște”. Dar pentru Mariana și Alexandru, acest aspect intră în firescul vieții și nu i-a făcut vreodată să se gândească să renunțe:

„Să renunț aici? Muncesc aici de când mă știu, de când am lăsat școala, toți banii de i-am strâns, aici i-am investit. Niciodată n-am fost în vacanță, pe undeva. Numai copilul l-am trimis la mare astă-vară, pe cel mare”, ne spune Alexandru.

Ferma ca ecosistem. Întoarcerea la natură prin agricultură regenerativă

Prin programul „O șansă pentru familia ta”, Danone și-a propus să construiască un model de afacere în care fiecare parte implicată să aibă parte de cele mai bune condiții: Proprietarii să fie susţinuţi să fie independenţi, animalele să aibă cele mai bune condiţii, compania să obţină lapte de calitate produs local.

Cătălin Andreica, coordonatorul proiectului din partea Danone, povestește pentru PressOne că inițiativa a pornit din dorința de a reduce decalajul între fermele mici, de familie, și cele industriale:

„Atunci la vremea aia, în 2012, discrepanţa între puţinii fermieri mari şi miile de fermieri mici era imensă. În fermele mici exista multă muncă manuală: cu coasa, cu roaba.

Am zis să facem ceva pentru comunitatea locală. Am luat fermele astea mici, care practicau agricultură tradițională, și am vrut să le aducem în zilele noastre. Să îi ajutăm să-și dezvolte un business sustenabil prin folosirea tehnologiilor, producerea furajului, ameliorarea rasei.”

Danone a investit aproximativ 7 milioane de euro pentru a pune la dispoziție juninci de rasă, echipament și instructaj pentru gospodarii din zona Zimnicei. Scopul a fost să-i sprijine pentru a-și construi afaceri sustenabile, care să funcționeze ca un ecosistem care să se poată susține odată ce compania își retrăgea fondurile. Însă una din marile probleme cu care s-au confruntat la începutul proiectului a fost faptul că gospodarii nu dețineau teren agricol, esențial pentru creșterea animalelor.

„Pentru o vacă ai nevoie de aproximativ un hectar. Ei erau în competiție cu agricultorii mari, care în zonă aveau și 5000 de hectare și ei nu mai aveau acces pe piața terenurilor agricole. Asta e una dintre problemele foarte serioase cu care ne-am confruntat inițial.

Și atunci am căutat soluții. Una a fost să găsim subproduse din industria alimentară, borhot de la fabricile de bere, tăiței de sfeclă, tărâțe de grâu”, spune Iulian Brinzoi.

Însă varianta optimă era ca gospodarii să obțină propriile terenuri unde să producă hrana pentru animale. În acest sens, povestește Iulian Brinzoi, au găsit înțelegere la autoritățile locale:

„Ne-au închiriat la prețuri foarte bune teren agricol. În primul rând, pentru pășune.  Apoi, am primit teren agricol în câmp pe care am putut pune lucernă, o plantă care fixează foarte bine azotul în sol, are o contribuție la menținerea calității solului. Tot acolo am pus culturi care au făcut să crească foarte mult producția de lapte: porumb siloz, ovăz.”

Un nou element și-a făcut loc în viețile micilor fermieri: agricultura regenerativă. Deși termenul sună aproape futuristic, el presupune de fapt un lucru destul de simplu: să lucrezi, ca fermier, în favoarea solului pe care îl folosești, nu împotriva lui.

Iar asta înseamnă să urmezi cinci principii simple: minimizarea perturbării solului, maximizarea diversității culturilor, menținerea solului acoperit în permanență, întreținerea vieții în sol pe tot parcursul anului și integrarea animalelor în procesul de cultivare.

Pe pășunea primită de la autorități, gospodarii din Zimnicea au menținut pajiști permanente, pe care nu s-a mai intervenit cu pesticide sau îngrășăminte chimice, în favoarea compostului. În jurul ei au fost plantați aproximativ 31 de mii de puieți de plop, nuc și salcie, care opresc vântul și servesc drept umbrar natural pentru animale pe timpul verii. Iar cele aproape 420 de hectare de teren agricol pe care fermierii l-au închiriat sunt prelucrate noninvaziv: prin rotația culturilor și scarificare, fără întoarcerea brazdei, astfel încât apa din sol să nu se evapore și apariția vieții să fie încurajată.

Agricultura la nivel industrial este în același timp cauză și victimă a schimbărilor climatice: Pe de o parte, activitățile agricole contribuie cu aproximativ 30% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră, în principal datorită utilizării îngrășămintelor chimice, pesticidelor și deșeurilor animale. Astfel, agricultura contribuie la încălzirea globală, care în schimb are un impact profund asupra sustenabilității sistemelor de producție agricolă.  

În aceste condiții, practica regenerativă se prefigurează ca fiind o soluție pentru agricultura viitorului:

„Va avea o pondere mare, pentru că e un termen relativ nou. Solul e cea mai importantă resursă pe care noi oamenii o putem folosi pentru a maximiza eficient utilizarea lui  și a  crește productivitatea în mod sustenabil. Numai prin aceste elemente fundamentale putem hrăni populația care va ajunge pe la 10 miliarde în 2050. Iar agricultura regenerativă este cea mai eficientă soluție în combaterea eroziunii solului. Principalul ei avantaj este creșterea fertilității solului în mod natural”, spune Cătălin Andreica.

Soția lui apare de nicăieri cu o pungă cu 30 de ouă pe care insistă să le luăm. 

„Stai dragă, liniștită! Că am, am… Aaa, am uitat să vă dau leuștean!”

Cățelele continuă să ne latre, iar în fața curții se formează un vârtej de praf. Mariana și Alexandru rămân unul lângă altul în fața porții, privind cum ne urcăm în mașină.

„Puteți veni oricând la noi, ușa e deschisă!”

Programul socio-economic „O șansă pentru familia ta”, dezvoltat de Danone România, împreună cu partenerii săi, fondul internațional Ecosysteme al companiei Danone, Organizația Non-Guvernamentală Open Fields și Polaris Group, reprezintă un model de afacere sustenabil pe termen lung, ce urmărește îmbunătățirea nivelului de trai al micilor fermieri, precum și creșterea volumului și calității laptelui obținut de aceștia.

Din 2019, programul include o componentă care vizează inițiative în zona de mediu. Principalele obiectivele sunt reducerea amprentei de carbon cu până la 30% în cadrul programului și implementarea practicilor de agricultură regenerativă în rândul fermierilor.

Acest material este susținut de Danone, care prin programul „O șansă pentru familia ta” a ajutat peste 220 de familii din zona Zimnicea să practice un nivel avansat de agricultură și să se dezvolte ca producători de lapte.