Femeile rezistenței din Făgăraș

Raul Ștef

Redactor

După mai bine de 60 de ani de la uciderea de către Securitate a partizanului Gheorghe Hașu, nepoata sa, jurnalista Ioana Hașu-Georgiev (RFI România), a reușit să adune într-o expoziție fotografii și documente referitoare la femeile care au sprijinit gruparea de rezistență din zona Făgăraș.

Expoziția prezintă poveștile câtorva mame, soții și surori de partizani, dar și ale altor femei care i-au ajutat pe luptătorii conduși de Ion Gavrilă Ogoranu să supraviețuiască în ascunzătorile din munți.

Sunt doar o parte dintre cele aproximativ o sută de făgărășence despre care se știe că i-au ajutat pe „bandiți”, unele prin simplul fapt că au refuzat să-i toarne la Securitate.

Expoziția „Femeile rezistenței făgăreșene, actori invizibili ai luptei anticomuniste” va fi deschisă în 9 martie, la ora 13, la Muzeul Țării Făgărașului din orașul Făgăraș.

Jurnalista Ioana Hașu-Georgiev a avut generozitatea de a ne pune la dispoziție, în premieră, fotografii ale femeilor pe care le omagiază.

Rândurile care urmează îi aparțin.

*

Cea mai activă sprijinitoare a grupului din munți a fost Victoria Hașu (căsătorită Trâmbițaș), sora partizanilor Andrei și Gheorghe Hașu.

Ea a fost singura femeie care a reușit să păstreze legătura directă cu partizanii din 1950 până în 1956, când ultimul membru al grupului a fost arestat. Ea a fost legătura dintre bărbații din munți și familiile rămase acasă.

După anihilarea grupării, Securitatea a dispus ca Victoria Hașu să fie supravegheată în continuare. Un raport din august 1958 (la un an după executarea ultimilor luptători) îi face portretul, cu propunerea de a fi recrutată:

Air Boc-Bruxelles. O zi la primărie, 6 în delegație: unde își petrece timpul Emil Boc, în timp ce Primăria Cluj pierde proiecte pe bandă rulantă

Emil Boc, primarul orașului Cluj-Napoca, își petrece o mare parte a timpului în delegații la Bruxelles în calitate de președinte al Comisiei pentru Politica de Coeziune Teritorială și Buget al UE din cadrul Comitetului European al Regiunilor (CoR). În ciuda funcției sale locale, Boc este criticat pentru lipsa de transparență și absența frecventă din Primăria Clujului, ceea ce ridică întrebări privind eficiența sa administrativă în oraș. Totodată, legăturile sale la nivel european sunt văzute ca oportunități de networking politic, dar și de obținere a fondurilor europene pentru Cluj-Napoca.

Naționalismul extremist care acaparează și istoria: exemplul Slovaciei

În timp ce Slovacia comemorează cea de-a 80-a aniversare a revoltei naționale slovace, moștenirea acesteia este rescrisă pentru a servi agendei naționaliste de astăzi.

„E o femeie inteligentă și capabilă, are putere de convingere și este autoritară. Toți membrii bandei au avut încredere în ea și este apreciată în familia ei”.

Raportul se încheie cu propunerea ca Victoria Hașu să fie șantajată sau forțată să colaboreze cu Securitatea. Note ulterioare consemnează că, în ciuda eforturilor, „nu a putut fi recrutată”.

După 1989, Victoria Hașu a mers în audiență la ministrul Justiției, cerând desecretizarea arhivelor comunismului. Despre partizani, spunea oricui voia să îi asculte povestea: „Intram și-n foc pentru ei!”

Cornelia Năftănăilă, fiica partizanului Ioan Pop, s-a născut la puțin timp după ce tatăl ei se alăturase grupului din munți. A aflat despre tatăl ei când agenții Securității s-au mutat în casa lor pentru a-i supraveghea mama.

Și-a trăit copilăria și adolescența tracasată de securiști și informatori. Cele mai vechi amintiri ale ei sunt cele din arestul la domiciliu.

Eugenia Gavrilă (căsătorită Petrișor) este sora mai mică a lui Ion Gavrilă Ogoranu, care a fost liderul Grupului Carpatin Făgărășean.

Avea 9 ani când fratele ei a ales clandestinitatea. După vârsta de 14 ani, a fost arestată și torturată de mai multe ori.

La bătrânețe, Eugenia Gavrilă (în imagine, alături de jurnalista Ioana Hașu-Georgiev− n.r.) își deapănă amintirile răsfoind albume cu poze salvate de la perchezițiile Securității.

Povestește cu umor:

„Pe mine m-a crescut Securitatea. Au avut grijă de mine de la 9 ani și până spre 60. Nu m-au lăsat singură niciodată și nu s-au zgârcit când a venit vorba de urmărirea mea. La 14 ani am făcut cunoștință prima oară cu șocurile electrice”.

La fel ca alte supraviețuitoare ale rezistenței din munți, ea a păstrat memoria rudelor dispărute dispărute într-o vreme în care a ascunde fotografii și documente era un act de mare curaj.

Ana Gavrilă (născută Lazea), mama lui Ion Gavrilă Ogoranu, a fost poate cea mai chinuită dintre mamele partizanilor din Făgăraș. Pentru că fiul ei nu a fost capturat și a reușit să se ascundă până în 1976, a fost urmărită și arestată de mai multe ori într-un interval de peste 30 de ani.

Văduvă, și-a petrecut viața alături de fiicele ei, încercând să evite capcanele Securității.

Eugenia Hașu, soția partizanului Gheorghe Hașu, a împlinit 89 de ani. A fost forțată de Securitate să divorțeze după ce soțul ei a luat calea rezistenței, sentința pronunțându-se în lipsa lor.

Rămasă văduvă la 28 de ani, și-a crescut cei doi copii cu ajutorul părinților ei.

Arestată repetat alături de părinții ei și de fratele minor, a continuat să fie tratată până la căderea comunismului ca „nevasta banditului Hașu”.

Această fotografie, ascunsă de Gheorghe Hașu în podul casei sale, înainte de a pleca în munți, a fost găsită întâmplător, 60 de ani mai târziu, de fiul lui, Ioan Hașu. Acesta era deja bunic când a văzut pentru prima oară o poză cu părinții lui.

Eugenia Comănici și Gheorghe Hașu s-au căsătorit în februarie 1947. El avea 26 de ani, iar ea nu împlinise 18.

În iarna următoare li s-a născut primul copil, iar în 1950, la câteva luni după ce Gheorghe plecase în munți de teama arestării, s-a născut al doilea.

Viața lor împeună a durat doi ani, urmați de 40 de ani de prigoană.

Poze confiscate de Securitate și arhivate într-un dosar legat de rezistența din Munții Făgăraș. Numele apar incomplet sau deloc. Unele femei sunt rude ale partizanilor, altele, cunoștințe sau presupuse sprijinitoare.

Violeta și Ioan Hașu, copiii partizanului Gheorghe Hașu, au fost considerați, din naștere, „dușmani ai regimului”. Fotografia e făcută pe furiș de un informator al Securității, la începutul anilor ’50, când tatăl lor era membru al grupului Ogoranu.

Imaginea e arhivată în dosarul politic al Grupului Făgărașean și se află în arhiva CNSAS. Este singura fotografie din copilărie a celor doi frați, care au văzut-o pentru prima oară acum câțiva ani.

Copiii și nepoții partizanilor au moștenit traume dificil de digerat și vindecat.

Maria Hașu, „soră a banditului”, așa cum apare în dosarele Securității. A fost stigmatizată întreaga viață pentru că a refuzat să devină informatoare. Deși fratele ei Laurean Hașu a fost executat în 1957, Miliția mai făcea percheziții la domiciliul femeii și în 1977.

Arestată repetat și anchetată cu violență, Maria Hașu (căsătorită Stanciu) nu a avut dosar personal. Fotografii confiscate și rapoarte legate de urmărirea ei apar în dosarul informativ cu zeci de volume despre activitatea grupului Ogoranu.

Fotografia de nuntă a mirilor Maria Șerban și Ioan Pop − sau, mai curând, ce a rămas din ea − poate fi privită ca o imagine a comunităților făgărășene la puțin timp după instalarea comunismului.

Fotografia a fost ruptă de un ofițer de Securitate în timpul percheziției la domiciliul partizanului Ioan Pop. A rămas doar jumătatea cu mireasa. În partea de jos se disting pantofii mirelui.

Corpul și chipul lui au dispărut din imagine, așa cum au dispărut din familie și din lume, odată cu începutul rezistenței.

Maria Pop a păstrat bucata rămasă, ca dovadă a intervenției violente a regimului în viața privată. Ea le-a vorbit copiilor, nepoților și jurnaliștilor despre absență, despre trauma separării și vindecarea prin memorie.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€