EXCLUSIV. Probele care demonstrează că ministrul de Interne Lucian Bode a plagiat cel puțin 18,5% din teza sa de doctorat, și nu doar 2,95%

Emilia Şercan

Știri

24/11/2022

Ministrul de Interne Lucian Bode, doctor în relații internaționale și studii de securitate, a plagiat în teza de doctorat mult peste procentul de 2,95% stabilit recent de Universitatea „Babeș-Bolyai” (UBB), instituția care în urmă cu patru ani i-a conferit titlul academic. 

În urma analizării întregii lucrări, am descoperit text plagiat în nu mai puțin de 65 dintre cele 194 pagini ale tezei, reprezentând 10.139 cuvinte, ceea ce ridică procentul de conținut plagiat la 18,5%. 

În plus, Lucian Bode a plagiat, fără nicio trimitere la sursa originală, 6 ilustrații dintr-un total de 58, alte 30 fiind citate incorect. Cele 6 ilustrații plagiate ocupă, la rândul lor, 2,7 pagini.

O precizare importantă pentru risipirea unei posibile confuzii: înainte de susținere, teza lui Bode a fost verificată de UBB cu un soft care a semnalat un procent de similitudine de 18% cu alte lucrări disponibile online. 

Procentul de 18,5% conținut plagiat probat în premieră în acest articol, pe care l-am calculat după ce am analizat teza ministrului de Interne, nu are nimic de-a face cu procentul de 18% similitudine indicat încă din 2018 prin analiza softului UBB, fiind vorba despre o simplă coincidență. 

De altfel, plagiatul și similitudinea sunt două lucruri diferite: în vreme ce plagiatul înseamnă copierea și însușirea unor pasaje redactate anterior de o altă persoană, similitudinea desemnează porțiuni identice ale unei lucrări cu texte citate corect sau cu formulări ori denumiri uzuale (de legi, de instituții etc.).

În plus, nu este exclus ca o analiză suplimentară să scoată la iveală că teza lui lui Lucian Bode include - pe lângă cele 10.139 de cuvinte pe care le-am descoperit până la publicarea acestui material - și alte porțiuni plagiate.

***

Lucian Bode a susținut teza de doctorat în 2018, la șapte ani după ce a început studiile doctorale. 

Absolvent de Electromecanică în 1998, fostul șef de sindicat de la Electrica Zalău a început să-și completeze palmaresul academic după 2008, anul în care a devenit deputat PNL de Sălaj.

În 2009 a urmat un program de perfecționare în domeniul relațiilor internaționale la Institutul Diplomatic Român din cadrul Ministerul Afacerilor Externe și s-a înscris la masterat la Universitatea „Babeș-Bolyai”, la programul Managementul Securității în Societatea Contemporană, derulat în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie, Departamentul de Studii Internaţionale şi Istorie Contemporană. 

În 2011, când a terminat masteratul, Bode a urmat două cursuri „de nivel înalt” la Colegiul Național de Apărare și la Institutul Național de Administrație și s-a înscris la doctorat la UBB, la Școala doctorală de Relații Internaționale și Studii de Securitate din cadrul aceleiași facultăți și a aceluiași departament unde a urmat și masteratul. 

Îndrumătorul său de doctorat a fost prof. univ. Adrian Ivan, care în 2016 a devenit coordonatorul Școlii doctorale a Academiei Naționale de Informații din cadrul Serviciului Român de Informații (SRI), iar un an mai târziu, în 2017, rector-comandant al Academiei SRI. 

Lucian Bode a susținut teza cu titlul „Securitatea energetică și managementul resurselor la începutul Secolului XXI. România în context european actual” în 2018, la trei ani după ce o serie de dezvăluiri de presă despre plagiatele unor înalți demnitari a zguduit clasa politică și după ce universitățile au fost obligate prin lege să verifice cu softuri anti-plagiat, înainte de susținere, toate tezele de doctorat.  

În cazul tezei lui Lucian Bode, raportul softului a semnalat un procent de similitudine de 18%. 

La 29 septembrie 2018, Bode și-a susținut teza în relații internaționale și studii de securitate, obținând titlul de doctor cu calificativul „Foarte bine”. 

Din comisia care i-a acordat distincția academică au făcut parte îndrumătorul său de doctorat, prof. univ. Adrian Ivan (UBB), și trei referenți: prof. univ. Radu Carp (Universitatea din București), conf. univ. Adrian Basarabă (Universitatea de Vest) și prof. univ. Dan Lazăr (UBB). 

***

Teza ministrului de Interne a intrat în atenția publică prima dată anul trecut, după ce G4Media a scris că Lucian Bode și-a secretizat lucrarea cu o zi înainte de termenul limită până la care teza trebuia publicată pe platforma REI, administrată de Ministerul Educației, alegând să publice lucrarea, într-un tiraj de 100 de exemplare, la editura la care fusese asociat îndrumătorul său de doctorat, Adrian Ivan. 

La începutul lui octombrie 2022, după ce Lucian Bode a afirmat că va da în judecată orice persoană care va mai spune că teza sa este secretizată, am explicat public că teoretic teza nu era secretă, însă accesul la ea era limitat și că teza publicată sub formă de carte nu era disponibilă la nicio bibliotecă din țară. 

USR a anunțat imediat că va transcrie teza lui Lucian Bode la Biblioteca Națională, iar ulterior a depus la UBB o sesizare de plagiat. 

După ce la Comisia de etică a UBB a prezentat la începutul lunii noiembrie hotărârea care a concluzionat, cu o inexplicabilă indulgență științifică, faptul că teza ministrului de Interne Lucian Bode are doar 2,95% conținut plagiat, UBB a transmis public că e gata să analizeze din nou lucrarea, dacă apar probe noi. 

Iată probele noi. 

Cum se camuflează un plagiat: patru tehnici de mascare a imposturii academice

Teza de doctorat a ministrului de Interne Lucian Bode are, fără bibliografie, 194 de pagini și este împărțită în introducere, 5 capitole și concluzii. 

Bibliografia lucrării, care are 22 de pagini, nu a fost analizată. În mod uzual, aceasta este eliminată dintr-o analiză care vizează încălcarea integrității academice, fie că este sau nu făcută cu un soft de detectare a similitudinilor. 

Spre deosebire de numeroși politicieni care și-au obținut titlurile prin copy-paste masiv, Lucian Bode urcă plagiatul doctoral pe nivelul următor. 

Ministrul de Interne folosește, în lucrarea sa, o combinație de tehnici - printre care se numără plagiatul prin traducere - menită să  fenteze verificarea cu softul, introdusă în 2016 ca instrument obligatoriu de verificare a tezelor înainte de susținere.

Definiția dată plagiatului de Universitatea Oxford este una dintre cele mai simple, dar în același timp clare și complete definiții: „Plagiatul este prezentarea muncii sau a ideilor altcuiva ca fiind ale tale, cu sau fără consimțământul acestuia, prin încorporarea lor în lucrarea ta fără o recunoaștere completă”. 

„Recunoașterea completă” se referă (1) la marcarea cu ghilimelele a unui pasaj de text preluat și (2) la atribuirea acestuia. Simpla atribuire printr-o notă de subsol a unui text preluat, dar care nu este pus între ghilimele, este considerată plagiat. 

De ce sunt esențiale ghilimelele, iar atribuirea prin notă de subsol nu e suficientă? 

„Ghilimelele reprezintă gardul prin care se delimitează o proprietate de o altă proprietate”, a explicat avocatul Gabriel Turcu, specializat în proprietate intelectuală, la un modul de formare în integritate academică care a avut loc luni, 21 noiembrie, la Universitatea din București. 

În absența ghilimelelor, cititorul nu poate ști unde anume începe sau se termină un text care aparține altor autori, la fel cum în lipsa „gardului” - a unei delimitări explicite - nu ai cum ști unde începe și unde se termină proprietatea unei persoane. 

În teza ministrului de Interne Lucian Bode am identificat patru mari tipuri de plagiat: 

Pe parcursul tezei, cele patru tipuri de plagiat sunt combinate între ele. De exemplu, există situații în care o porțiune plagiată din engleză, prin traducere, este parțial parafrazată, Bode adăugând câteva completări sau schimbând unele cuvinte cu sinonime ale lor.

Toate aceste tipuri de plagiat sunt acoperite de definiția generală a plagiatului dată de Oxford University, deși fiecare tipologie are o definiție și caracteristici proprii. 

Capitolul I

Primele indicii de plagiat în teza de doctorat a ministrului Lucian Bode se află la paginile 10 - 13.

Conținutul din aceste patru pagini combină plagiatul prin traducere cu cel de tip „sacrificarea pionului” și cu plagiatul prin parafrazare. 

***

Plagiatul prin parafrazare se produce atunci când într-o frază a unui autor sunt schimbate câteva cuvinte sau când se adaugă conținut nou. 

Potrivit Universității Cambridge, parafrazarea se face corect atunci când conținutul scris de un alt autor este reformulat cu propriile cuvinte, fiind însă păstrat sensul original. 

În teza lui Lucian Bode plagiatul prin parafrazare este frecvent, modificările aduse în respectivele secvențe originale de text fiind minimale. 

***

La pagina 12 se regăsesc patru întrebări traduse cuvânt cu cuvânt din cartea lui Barry Buzan și Lene Hansen, The Evolution of International Security Studies. 

Înaintea acestor întrebări există o propoziție introductivă care lasă senzația că ele au fost elaborate de doctorandul Lucian Bode: „Astfel, se conturează patru întrebări sau problematici care structurează studiile de securitate”. La finalul lor, este pusă o notă de subsol care face trimitere către Buzan și Hansen.

Cele patru întrebări, care reprezintă problematizarea unor chestiuni ce țin de studiile de securitate, gândite și elaborate de Buzan și Hansen, trebuiau marcate cu ghilimele. 

Trimiterea de la finalul lor printr-o notă de subsol către lucrarea celor doi nu este suficientă, deoarece cei care citesc lucrarea lui Bode ar putea crede că respectivele întrebări au fost formulate de doctorandul Bode și nu de reputații oameni de știință Buzan și Hansen.

***

Lucrarea ministrului de Interne include multiple situații în care porțiuni mari de text au fost traduse fără să fi fost marcate cu ghilimelele, fiind plagiate până și notele de subsol ale autorilor originali. 

Un astfel de exemplu se regăsește în porțiunile plagiate prin traducere de la Lukáš Tichý. Autorul plagiat de Bode nu este menționat nici în notele de subsol, nici în bibliografia de la finalul tezei, ceea ce indică o încercare de mascare a plagiatului.

În literatura de specialitate, există mai multe definiții ale plagiatului prin traducere. 

Profesorul de filosofie Mike Dougherty, de la Ohio Dominican University, scrie în cartea Disguised Academic Plagiarism: A Typology and Case Studies for Researchers and Editors (Plagiatul academic deghizat. O tipologie și studii de caz pentru cercetători și editori), apărută în 2020, că plagiatul prin traducere reprezintă „conversia unui text dintr-o limbă în alta cu intenția de a-i ascunde originea” (apud Bela Gipp, 2014). 

Astfel, plagiatul prin traducere se produce când o frază, un paragraf sau un text sunt traduse dintr-o limbă străină, fără ca autorul și opera originală să fie citate în mod corespunzător prin atribuire și prin marcarea cu ghilimele, iar conținutul tradus este prezentat ca fiind creația originală a „traducătorului”.

***

La paginile 17 - 19 se regăsesc 12 definiții, scrise direct în engleză, marcate cu ghilimele, însoțite de traducerea în română și atribuite autorilor lor. 

Deși aparent nu e nicio problemă, aceste definiții sunt totuși copiate, zece dintre ele fiind citate incorect. 

Indiciul că ele au fost copiate și nu au fost studiate de Lucian Bode, definiție cu definiție, în lucrările autorilor originali, se regăsește în notele de subsol nr. 24 și 25 unde se menționează „Jegen apud Benjamin Sovacool” și „Kessles et al. [apud] Benjamin Sovacool”.  

Plecând de la acel apud, care înseamnă „după” - adică autorul tezei nu i-a citit în mod direct pe Jegen și pe Kessles et al., ci a găsit acele definiții în cartea lui Sovacool, de unde le-a preluat -, am descoperit că alte patru definiții din totalul de 12 se regăsesc în cartea lui Sovacool, iar restul de șase în lucrarea „Conceptualizing Energy Security”, a lui Christian Winzer, pe care de altfel Bode o citează în pagina imediat următoare acestui calup de definiții. 

Rigoarea și onestitatea academică cer ca atunci când un autor nu a fost studiat în original, ci o definiție sau un citat al său au fost găsite într-o altă lucrare, acesta să fie citat prin particula apud urmată de menționarea autorului în care a fost descoperit. De exemplu, Jegen apud Benjamin Sovacool.

O altă problemă este că aceste 12 definiții sunt scrise în teza lui Bode în engleză, lucru nepermis într-o lucrare scrisă și susținută în română. 

Dacă voia să păstreze și formularea originală, Bode putea să includă versiunea în engleză în note de subsol. 

Capitolul II

În acest capitol se regăsesc toate cele patru tipuri de plagiat pe care le-am identificat în teza lui Lucian Bode. 

De exemplu, la paginile 57 și 58 sunt mai multe paragrafe plagiate prin traducere din lucrarea „Principles of environmental management from authoritarian to communal”, de Floor Anthoni (2001), care nu au fost marcate cu ghilimele și care nu au niciun fel de referință către autor. 

La paginile 69 - 71 se află mai multe paragrafe plagiate, tot prin traducere, din lucrarea Sustainable Development: Definition, Background, Issues and Objectives. 

Nici aceste paragrafe nu sunt marcate cu ghilimele. 

Un alt exemplu de text plagiat prin traducere se află la paginile 73 și 74, copiate aproape integral din lucrarea „Education for Sustainable Development Toolkit” de Rosalyn McKeown (2002). 

La finalul unui șir de 46 de rânduri consecutive, nemarcate cu ghilimele, în teza lui Lucian Bode se află o notă de subsol, nr. 123, care face trimitere către autoarea originală.  

Aceste 46 de rânduri au fost plagiate prin traducere, iar indicarea autorului original printr-o notă pusă la finalul lor nu poate acoperi întreg conținutul în lipsa ghilimelelor. 

***

În opinia specialiștilor, plagiatul de tip „sacrificarea pionului” („pawn sacrifice”, descris drept „a ceda puțin pentru a masca mult”) se produce atunci când autorul lasă senzația că citează indirect într-o frază, paragraf sau text, în condițiile în care el plagiază cuvânt cu cuvânt. 

De asemenea, deși conținutul este copiat textual, acesta nu este marcat cu ghilimele, însă sursa originală este atribuită în text sau prin notă de subsol. 

O altă caracteristică a acestei tipologii este că plagiatul se poate extinde dincolo de locul în care se face atribuirea, la frazele sau paragrafele de dinainte sau de după. 

Acest tip de plagiat este răspândit în întreaga lucrare de doctorat a ministrului Lucian Bode. 

O cantitate importantă din conținutul tezei lui Bode este tradusă ad litteram sau cu modificări minore de formulare, fără ghilimele și fără o delimitare riguroasă a începutului și finalului pasajului care aparține altui autor, dar cu trimitere la sursa originală prin note de subsol. 

În absența ghilimelelor, cititorul nu are posibilitatea să știe ce paragrafe au fost scrise de Lucian Bode și care au fost preluate din alți autori. 

În teza lui Lucian Bode se face trimitere către lucrarea originală la finalul unor paragrafe care nu sunt însă și marcate cu ghilimele. 

În analiza sa, Comisia de etică a UBB a considerat că paragrafele cu trimitere către autorul original nu sunt plagiate, deși acestea nu erau marcate cu ghilimele. 

A considerat plagiate doar textele anterioare sau ulterioare paragrafului în care exista o trimitere către autorul original printr-o notă de subsol, afirmând, de-a dreptul ridicol, faptul că nu rezultă „cu certitudine dacă plagiatul pe fragmentele identificate a fost intenționat sau a derivat din necunoașterea/neaplicarea tehnicilor de citare”.

În plus, este neverosimil - chiar ilogic - să prezumi că plagiatul unui doctorand care și-a făcut studiile în șapte ani are drept cauză necunoașterea „tehnicilor de citare”, cu atât mai mult cu cât în teză există paragrafe citate corect, cu ghilimele, preluate de la alți autori.

Literatura de specialitate și practica în materia analizei plagiatului califică și aceste porțiuni de text, parțial citate, ca fiind plagiat. 

Debora Weber-Wulff, profesoară la University of Applied Sciences în Berlin, a făcut parte din echipa de voluntari care a dezvăluit zeci de cazuri de plagiat, inclusiv ale unor politicieni germani de top, precum fostul ministru al Apărării Karl-Theodor zu Guttenberg. 

În lucrarea False Feathers (Pene false), apărută în 2014, scrie despre importanța demarcației în cazul citării unui text: „Pentru a fi evident care parte a unui text este a unui autor și care parte este a altuia, este important să se marcheze cu precizie începutul și sfârșitul materialului preluat de la alții”. 

Marcarea se referă, evident, la utilizarea ghilimelelor. 

***

O altă secțiune de plagiat masiv în teza ministrului de Interne Lucian Bode se află de la pagina 78 la 81.  

Acest conținut, cu excepția câtorva rânduri, este plagiat prin traducere din lucrarea „Resource policies in the context of sustainable development: Current trends and challenges ahead”, semnată de Nisida Gjoksi & Michal Sedlacko (2011). 

În aceste trei pagini și jumătate există 11 note de subsol, însă una singură - care acoperă un paragraf de trei rânduri și jumătate, neindividualizate prin ghilimele -, face trimitere către autorii originali. Referințele din celelalte zece note de subsol sunt plagiate din Gjoksi și Sedlacko. 

Mai mult, ministrul de Interne plagiază conștiincios în teza lui și un citat care în original este marcat cu ghilimele și atribuit corect. 

Deși aparent acel paragraf a fost citat corect de Bode, în realitate este și el plagiat. 

Capitolul III

În acest capitol, Lucian Bode plagiază nu numai din diverși autori, ci și din documente oficiale, emise în special de Comisia Europeană. 

Ministrul de Interne se aliniază unei practici răspândite în rândul politicienilor sau demnitarilor care au plagiat în tezele de doctorat, aceea de a copia din propriii conducători de doctorat. 

Așadar, Lucian Bode a plagiat din Adrian Ivan, îndrumătorul său doctoral. 

La pagina 91 am identificat 10 rânduri plagiate, fără ghilimele, dintr-un suport de curs al lui Ivan, Istoria integrării europene, aferent anului universitar 2008 - 2009.

În două note de subsol distincte, nr. 169 și 170, Bode face trimitere la o altă lucrare a lui Ivan, Sub zodia „Statelor Unite ale Europei”. De la ideea europeană la Comunitățile Economice Europene, (2009) apărută la editura CA Publishing. 

În lista de lucrări a prof. Adrian Ivan figurează un manual cu titlul Istoria integrării europene, publicat împreună cu Vasile Vese în 2001.

Mai figurează, de asemenea, două cărți cu un titlu aproape identic, Sub zodia „Statelor Unite ale Europei”, apărută în 2006 la Editura ECCO, și Sub zodia „Statelor Unite ale Europei”. De la ideea europeană la Comunitățile Economice Europene, apărută în 2009 la Editura CA Publishing, care a fost fondată și i-a aparținut lui Ivan. 

La această editură și-a publicat Bode anul trecut, într-un tiraj de 100 exemplare, teza de doctorat. Site-ul Editurii CA Publishing a intrat în mentenanță imediat după ce pe Facebook a început să circule o captură de ecran care arăta că prețul afișat pentru cartea sa era de 0,00 lei.

Capitolul IV

Penultimul capitol are în total 22 de pagini, dintre care jumătate (11) sunt plagiate. Aproape toate paginile plagiate din acest capitol sunt blocuri mari de texte, unele de câte trei pagini consecutive. 

De la paginile 130 la 132, conținutul este plagiat din articolul „Energy: The Dominant Element of the National Instruments of Power”, apărut în 2017 în jurnalul digital Over the Horizon și semnat de Mike Benitez, Prichard Keely și Mark Nexon. 

Conținutul celor aproape trei pagini este o traducere fidelă a textului original, nemarcată cu ghilimele. Inclusiv referințele bibliografice sunt plagiate din Benitez, Keely și Nexon, acestea regăsindu-se în notele nr. 249 și 250. 

În articolul original, există un scurt pasaj - „[...] derivată din utilizarea resurselor fizice sau chimice, cu precădere pentru a furniza lumină și căldură sau pentru a pune în mișcare utilaje” - pus între ghilimele. Acest text nu este însă marcat cu semnele citării în teza lui Lucian Bode. 

Tot din acest articol, Bode plagiază și un citat inclus de autorii originali în lucrarea lor, care este încadrat de ghilimele. 

Citatul este atribuit de Lucian Bode într-o notă de subsol lui Charles P. Schleicher, ministrul de Interne lăsând senzația că l-a citit pe acest autor în mod direct. El maschează astfel faptul că a copiat acest citat din articolul semnat din Benitez, Keely și Nexon, articol care nu se regăsește în bibliografia finală a lucrării. 

***

Singura porțiune consistentă de plagiat descoperită de Comisia de etică a UBB în teza de doctorat a lui Lucian Bode, la verificarea făcută la finalul lunii octombrie, se regăsește la paginile 138 - 141. 

Paginile au fost semnalate la verificarea tezei din 2018, făcută cu softul de identificare a similitudinilor iThenticate, însă conducătorul de doctorat al lui Lucian Bode, prof. Adrian Ivan, nu a cerut refacerea respectivei porțiuni. 

Două posibile explicații: (1) din moment ce nu a cerut refacerea paginilor, Ivan nici nu a verificat să vadă dacă este vorba despre similitudine sau plagiat; (2) Ivan a constatat că aproape patru pagini sunt plagiate, dar nu a cerut refacerea lor. 

În hotărârea UBB emisă după analizarea recentă a tezei de doctorat a ministrului de Interne se precizează că „Comisia a solicitat domnului Lucian Bode să explice paragrafele identificate ca problematice”. 

În mod normal, Comisia de etică ar fi trebui să îi ceară un punct de vedere și îndrumătorului lui Bode, prof. Adrian Ivan, acesta fiind responsabil de faptul că a permis susținerea unei teze care avea conținut plagiat identificat, în mod indubitabil, cu softul iThenticate. 

Despre conținutul plagiat de la aceste pagini, Comisia de etică a UBB precizează faptul că la notele nr.  274 și 279 sunt citate doar două paragrafe din lucrarea „Despre politica de energie a Uniunii Europene” (2003) „și acestea în mod incorect, fără ghilimele sau bloc de text separat de textul principal al tezei, deși sunt preluate cuvânt cu cuvânt, chiar și cu formatarea din textul respectiv din limba română”. 

Comisia de etică a concluzionat că citarea nu s-a făcut „în mod corespunzător” și că „preluarea fără ghilimele/bloc de text a unui text de asemenea dimensiuni, chiar cu citarea la subsol a lucrării, este fragment plagiat”. 

Cu alte cuvinte, pentru situații similare - plagierea unor porțiuni de text fără folosirea ghilimelelor, dar cu trimitere în notele de subsol - Comisia de etică a UBB a tras două concluzii diferite: la unele pagini a calificat abaterea de la norme drept plagiat, la altele nu.

Explicația acestui dublu standard al Comisiei de etică a UBB poate fi legată de limba în care au fost scrise respectivele texte: pentru textele în limba română nemarcate cu ghilimele a decis ca e vorba de plagiat, chiar și atunci când există trimitere către autorul original, însă nu a făcut același lucru în cazul textelor originale scrise în engleză și traduse de Bode în lucrarea lui. 

***

O altă secțiune plagiată din acest capitol se află la paginile 149 - 151, conținutul fiind preluat fără încadrare între ghilimele și fără citarea autorului, din lucrarea "Controversial Issues in the EU-Russia Energy Relations", de Lukáš Tichý (2017). 

Și acest plagiat este unul prin traducere, iar notele de subsol nr. 287, 288, 289, 290 și 291 reprezintă sursele citate de autorul original, inclusiv cu link-urile oferite de acesta. 

Capitolul V

În ultimul capitol, intitulat „România. Trecut, prezent și viitor din perspectiva securității energetice și a dezvoltării durabile” - în care se presupune că este inclusă cercetarea originală a autorului tezei - Lucian Bode plagiază cu precădere din documente, strategii sau rapoarte, cum ar fi Programul de Guvernare 2017 - 2020 al PSD-ALDE,  Strategia Energetică a României 2016 – 2030, cu perspectiva anului 2050, elaborată de Ministerul Energiei (2016), sau Pactul pentru energie (2013). 

Pasajele preluate din aceste documente sunt copiate ad litteram, fără să fi fost marcate cu ghilimele, încadrându-se la categoria de plagiat de tip copy-paste. 

Această formă de plagiat este cea mai rudimentară, dar și cea mai ușor de descoperit. 

Plagiatul copy-paste se produce atunci când fraze, paragrafe sau pagini întregi de text, apărute sau publicate anterior, sunt copiate textual și prezentate ca fiind conținut original al unei alte persoane. 

***

Lucian Bode respectă tradiția citării politicienilor de rang înalt în lucrări științifice. Astfel, Bode include în teză, la pagina 190, o declarație pe care fostul premier social-democrat Victor Ponta o făcea cu cinci ani înainte, în 2013. 

Citatul nu are nicio valoare în sine, nu are vreo relevanță științifică, nu a fost analizat și nu a fost pus în context în lucrarea lui Bode. 

În mod similar, premierul Nicolae Ciucă, a simțit nevoia să îi citeze în teză, cu ghilimele și atribuire, pe președintele Ion Iliescu și premierul Adrian Năstase, ambii în funcție când Ciucă a susținut teza în 2003.

***

Și în Concluziile tezei de doctorat a ministrului de Interne Lucian Bode am identificat câteva paragrafe plagiate care provin din Programul de Guvernare - Reclădirea Națională al Partidul Național Liberal (2015). 

Alte probleme majore ale lucrării

Dincolo de porțiunile plagiate, teza de doctorat a ministrului de Interne are nenumărate probleme, fapt care ar putea explica de ce acesta nu a dorit ca lucrarea să îi fie publicată pe platforma REI a Ministerului Educației, pe care se regăsesc lucrările susținute după 2016, și a ales să publice teza la fosta editură a îndrumătorului să de doctorat, CA Publishing, într-un număr de 100 de exemplare, care nu au fost însă scoase la vânzare. 

Problematic este faptul că această teză a fost susținută și a primit calificativul „Foarte bine” cu ani buni după momentul în care a început dezbaterea în spațiul public despre plagiatul din tezele de doctorat ale unor politicieni, când statul și universitățile începuseră să ia o serie de măsuri pentru a preveni încălcarea normelor de integritate academică. 

Iată câteva dintre problemele majore ale tezei, dincolo procentul de 18,5% de conținut plagiat.

a. Valoarea științifică a tezei de doctorat

Problematic e că teza - „Securitatea energetică și managementul resurselor la începutul Secolului XXI. România în context european actual” - nu are nicio valoare științifică. 

Deși e plină de grafice, hărți, tabele - care în mod normal ar trebui să sintetizeze vizual rezultatele cercetării științifice și să arate contribuția originală a doctorandului - lucrul acesta nu se întâmplă în cazul tezei lui Lucian Bode. 

Așa cum a arătat profesorul Cristian Preda într-o analiză a conținutului științific al tezei lui Lucian Bode, lucrarea nu are o ipoteză de lucru, nu are un corpus de cercetare clar și nicio metodologie convingătoare. În plus, nu are o parte de cercetare propriu-zisă. 

Capitolul V, cel referitor la România, e o compilație de documente oficiale, care nu sunt însă analizate critic - cu date vechi sau neactualizate, dacă e să ne raportăm la anul susținerii tezei, 2018 -, despre sectorul energetic românesc și securitatea energetică. 

De exemplu, la pag. 142 - 143 prezintă pe larg date din 2005 - vechi de 13 ani - privind privind situația rezervelor de țiței, gaze naturale și cărbune ale României.

Dincolo de porțiunile în care trece în revistă literatura de specialitate, singura parte a tezei în care există o încercare de contribuție originală, de cercetare proprie a lui Lucian Bode, se rezumă la patru paragrafe de la pagina 174. 

Aici, Bode afirmă că a realizat „o simulare a unui consumator casnic, din județul Cluj, la un nivel mediu de tensiune și un consum între 1000 și 2500 kWh lunar, o simulare ne arată prețuri finale la energia electrică pornind de la 0.3926 lei cu TVA, până la 0.9544 lei cu TVA, oferta pentru luna august 2018”. 

De asemenea, Bode spune că „am realizat o simulare a prețului motorinei standard în județul Cluj. La data de 13 august 2018, prețurile variau de la 5.63 lei/litru până la 5.94 lei/litru”, și o altă „simulare” pentru prețul gazului, care „variază de la 138.49 lei/MWh până la 215.03 lei/MWh. Aceasta este oferta în vigoare pentru luna august 2018”. 

Deși afirmă că a făcut „simulări” pentru prețurile la electricitate, motorină și gaz, Bode nu explică și care a fost metodologia de realizare a „simulării” sau ce date au stat la baza realizării acesteia. 

Apoi, aceasta „simulare” nu are nicio valoare dacă nu este comparată cu alte date, nu este analizată și interpretată. Simpla mențiune a unor prețuri la utilități în județul Cluj, într-o teză de doctorat, este ridicolă. 

Cum a fost posibil ca îndrumătorul de doctorat, cei trei referenți care au evaluat lucrarea și comisia CNATDCU să valideze această teză, care efectiv nu are o parte proprie de cercetare? 

Greu de înțeles. 

b. Conținutul în limba engleză 

O altă problemă majoră a tezei de doctorat a ministrului Lucian Bode este dată de faptul că porțiuni din teză sunt scrise în limba engleză. 

De asemenea, un număr de 43 grafice, hărți sau tabele din totalul de 58 sunt tot în limba engleză. 

Aceasta este o problemă suplimentară a tezei, pe lângă aceea că ilustrațiile în limba engleză sunt plagiate sau citate incorect. 

Tezele de doctorat trebuie realizate într-o singură limbă - română sau o altă limbă de circulație internațională. 

De altfel, în Codul Studiilor Universitare de Doctorat la art. 23, lit. f, se precizează că în contractul de studii încheiat între universitate și doctorand se menționează „limba în care se redactează şi se susţine teza de doctorat”. 

În cazul în care Bode voia cu tot dinadinsul să păstreze în teză și conținutul original, în limba engleză, putea să îl insereze în notele de subsol sau în anexe. 

Acest lucru arată o altă neglijență majoră a conducătorului de doctorat, prof. Adrian Ivan.

c. Ilustrațiile

Teza ministrului de Interne are 58 de ilustrații, însă doar una a fost realizată de doctorandul Lucian Bode, restul fiind copiate din diverse surse.

În privința atribuirii, 6 ilustrații sunt plagiate total.

Alte 30 de imagini au serioase probleme de citare. În multe situații, Bode menționează doar sursa datelor pe baza cărora au fost întocmite graficele și tabelele - Eurostat, de exemplu - nu și autorul care le-a realizat sau lucrarea în care au fost publicate.

Câteva exemple de imagini în care Bode citează sursa, în aparență, dar în realitate induce în eroare publicul privind proveniența imaginii:

La pagina 20, Bode atribuie o ilustrație, în nota de subsol, lui Bob Tippee. În realitate, figura a fost publicată de Gelengül Koçaslan în 2014, autoarea menționând că pentru realizarea diagramei s-a bazat pe informații provenite de la International Energy Agency și din lucrarea lui Bob Tippee. Lucian Bode a decupat însă din imaginea copiată de la Kocaslan atât titlul lucrării, ”Factors of energy security”, cât și sursa datelor. 

La pagina 43, Lucian Bode include o diagramă pe care o atribuie, în corpul textului, autorilor „Prambudia și Nakano”, care sunt menționați doar cu numele de familie. Numele complete ale celor doi autori nu apar nicăieri în corpul tezei și nici în bibliografie. Lucrarea celor doi se regăsește aici.

La pagina 145, Lucian Bode indică Eurostat drept sursă a hărții copiate în teză. În realitate, harta a fost realizată de Financial Times în baza datelor colectate din trei surse: International Energy Agency, Eurostat și US Energy Information Administration. Toate aceste informații apar, de altfel, chiar pe imagine: în colțul din dreapta jos este vizibilă mențiunea "FT graphic", iar în colțul din stânga jos sunt vizibile sursele datelor folosite de Financial Times. Imaginea a fost utilizată, dar cu precizarea sursei, și de alți autori - de exemplu de Rafael Leal-Arcas de la Stanford University. 

La paginile 182 și 183 este publicat, sub două titluri diferite, același grafic. Ilustrațiile sunt atribuite la p. 183 prin notele de subsol nr. 327 și nr. 328, care fac trimitere la grafice cu titluri diferite de pe site-ul Comisiei Europene: "Renewable Energy Statistics" respectiv "Gross Inland Consumption of Renewables". Link-urile indicate în notele de subsol nu sunt funcționale.

d. Greșeli și neglijențe de redactare

Dincolo de plagiat și calitatea slabă, care trece de orice limită a acceptabilității, o altă problemă a tezei lui Lucian Bode este legată de redactarea tezei, care are nenumărate erori de scriere. 

Cea mai flagrantă dintre ele este confundarea omului de știință american Francis Fukuyama cu centrala nucleară de la Fukushima (pagina 101), lucru pe care nu l-au sesizat nici conducătorul de doctorat, nici cei trei referenți din comisia de acordare a titlului de doctor.

Greșeala Fukuyama/Fukushima ar putea fi privită drept un accident, dar nu este. Versiunea originală a tezei lui Bode, furnizată de UBB, este înțesată de denumiri greșit ortografiate. 

Scrie greșit, de exemplu, numele celui de-al doilea oleoduct, ca mărime, de pe teritoriul fostei URSS (Baku-Tbilisi-Cayhan, în loc de Ceyhan). 

Greșește numele părinților managementului modern: scrie Federic Taylor, în loc de Frederick, și Henry Fayol, în loc de Henri.

Ortografiază greșit, în plus, numele unuia dintre cele mai influente think tank-uri europene din zona relațiilor internaționale și a studiilor de securitate (scrie Stiftund Wissenschaft und Politik, în loc de Stiftung); al unei cunoscute edituri (Springer-Varlag, în loc de Verlag); al unui oraș austriac (Laxemburd, în loc de Laxenburg). 

Ortografiază incorect, de asemenea, multe dintre numele autorilor citați sau menționați în bibliografie (de exemplu Sylbie Cornot Gandolphe, în loc de Sylvie, sau Nisida Gjonski, în loc de Gjoksi). 

În varianta originală a tezei am descoperit mai multe cacofonii sau formularea „ca și” utilizată în mod greșit, dar și cuvântul „parametri” scris greșit de șapte ori.

De exemplu, „anumiți parametrii se materializează”, „celor legate de parametrii și dimensiuni economice”, „în raport cu alți parametrii economici” etc. 

O altă neglijență este includerea în teză a unei liste cu zeci de numere și titluri de legi, hotărâri de guvern, ordonanțe de urgență etc. înșirate pe șase pagini. Aceste liste ar fi trebuit transformate în anexe ale lucrării. 

Cum am lucrat 

Analiza tezei ministrului de Interne Lucian Bode am făcut-o parțial la Biblioteca Națională, parțial pe o copie a lucrării originale, pe care am primit-o de la UBB în urma unei solicitări oficiale. Această copie a tezei, furnizată de UBB, este încorporată în raportul de similitudine realizat în 2018 cu softul iThenticate.

Marcarea porțiunilor plagiate am făcut-o pe o copie a tezei reconstituită pornind de la varianta lucrării copiate la Biblioteca Națională de mai mulți membri USR, pe care am confruntat-o cu versiunea originală pentru a mă asigura de corectitudinea conținutului.  

Mai departe, pentru transpunerea tezei în format Word și completarea acesteia cu grafice, hărți și tabele, dar și pentru aranjarea acesteia în pagină astfel încât să fie identică cu teza originală, am fost ajutată de un student de la o facultate tehnică, care însă a dorit să îi fie protejată identitatea. 

Această copie rezultată din convertirea .pdf - Word a fost corectată manual, deoarece unele porțiuni din teză nu aveau diacritice sau chiar au fost sărite la momentul transcrierii. Greșeli de literă, rezultate din convertirea automată, este posibil să mai existe. Toate fragmentele indicate drept plagiate sau incorect citate în acest articol au fost confruntate cu originalul.

Puteți consulta toate porțiunile identificate ca plagiate în teza lui Lucian Bode în acest document:

Pentru verificarea corectitudinii analizei de plagiat pe care am făcut-o tezei de doctorat a ministrului Lucian Bode, am solicitat „o a doua opinie” unei cercetătoare străine specializată în integritate academică și cu lucrări publicate în domeniu, vorbitoare de limba română și o bună cunoscătoare a situației referitoare la integritatea academică din România. Cercetătoarea a dorit, de asemenea, să îi fie păstrat anonimatul. 

***

Cum a calculat UBB greșit procentul de 2,95%

Comisia de etică a UBB a anunțat, la începutul lui noiembrie, că a identificat 1.923 de cuvinte din 65.000 cuvinte ale tezei „ca având o problemă de tip plagiat”, ceea ce reprezintă 2,95% din totalul conținutului. 

Însă baza de calcul - cele 65.000 cuvinte - este incorectă. UBB a folosit, pentru stabilirea numărului de cuvinte, documentul furnizat de softul TurnitIn - care include pe lângă teza propriu-zisă atât paginile de bibliografie, cât și pe cele ale raportului final al verificării. 

Un calcul pe care l-am făcut cu contorul Word arată că teza - paginile de titlu, cuprinsul și conținutul capitolelor - numără doar 54.590 de cuvinte. 

Am eliminat din calcul bibliografia tezei deoarece, în mod uzual, aceasta nu intră în analiza conținutului, deci nici în raportarea referitoare la numărul de cuvinte și nici în baza de referință pentru calculul procentului de similitudine sau plagiat. 

În aceste condiții, cele 1.923 de cuvinte identificate ca plagiate de Comisia de etică a UBB reprezintă 3,5% din lucrare, nu doar 2,95%.

Ce a ignorat UBB în 2018

Lucian Bode a susținut doctoratul în 2018, la doi ani după ce în 2016 a început o firavă reformă în privința integrității academice în România, prin reînființarea Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și certificatelor Universitare (CNATDCU), desființat în vara 2012 chiar în timpul ședinței în care se analiza acuzația de plagiat adusă premierului de atunci, Victor Ponta. 

Una dintre măsurile luate pentru a preveni apariția plagiatului în tezele de doctorat a fost verificarea obligatorie a tuturor lucrărilor înainte de susținerea lor publică cu un soft de identificare a similitudinilor. 

Teza de doctorat a deputatului de la acel moment Lucian Bode a fost analizată, așa cum cerea legislația cu un astfel de soft. 

Procentul de similitudine descoperit de programul iThenticate a fost de 18%, potrivit unui document făcut public de ministrul de Interne, la data de 1 noiembrie, pe pagina sa de Facebook

În respectivul document, semnat de conducătorul de doctorat al lui Bode, prof. univ. Adrian Ivan și datat 2018, se precizează că „teza de doctorat nu conține preluări neautorizate”, iar procentul de 18% „provine din dimensiunea aparatului critic. După evaluarea tezei de doctorat, poate fi admisă pentru susținerea publică”.

Printr-o solicitare în baza legii liberului acces la informațiile de interes public am obținut de la UBB o copie din 2018 a raportului iThenticate a tezei lui Lucian Bode. 

Astfel, am putut constata că cele 1.923 de cuvinte certificate de Comisia de etică a UBB în 2022 ca fiind plagiate, au fost identificate de iThenticate și semnalate ca similitudine încă din 22 august 2018.

Pe lângă porțiunile de conținut certificate ca fiind plagiate, softul a identificat încă din 2018 și alte pasaje pe care le-am putut determina, în baza analizei proprii, ca fiind plagiate. 

Totuși, aceste pasaje au fost ignorate de UBB și atunci, dar și acum. 

În ciuda suspiciunilor evidente, existente încă din 2018, teza de doctorat a fost acceptată pentru susținerea publică, care a avut loc pe 29 septembrie 2018.  

***

Cum a fost posibil ca îndrumătorul de doctorat, prof. univ. Adrian Ivan, care avea obligația să îi ceară imediat doctorandului corectarea conținutului problematic, să accepte susținerea publică?  

Există câteva explicații. Unele, de exemplu, țin de proceduri. 

În 29 iunie 2016, printr-o hotărâre a Consiliului Studiilor Universitare de Doctorat a UBB au fost votați coeficienții de similitudine acceptați într-o teză de doctorat: coeficientul de similitudine 1 - 30%, iar coeficientului de similitudine 2 - „sub 3% în cazul în care lungimea fragmentului este de 25 de cuvinte”.

Raportul iThenticate arăta că teza lui Lucian Bode se afla, formal, sub procentul de similitudine de 30% permis de UBB. Cu toate acestea, o partea parte din descoperirile softului indicau conținut plagiat, o altă parte semnalând simple similitudini. 

O posibilă explicație ar putea ține de o înțelegere deficitară la nivelul școlii doctorale a diferenței dintre similitudine și plagiat, motiv pentru care procentul de 18% raportat de iThenticate a fost   considerat sub cel de 30% similitudine stabilit oficial la nivelul UBB.

Alte explicații, însă, pot avea legătură cu rigoarea cu care a fost concepută și realizată teza, iar mai apoi evaluată de conducătorul de doctorat, de referenții care au propus acordarea titlului de doctor, dar și de membrii CNATDCU care au validat acordarea acestuia.