Elena Calistru (Factual): "Declarațiile politice false sunt mai dăunătoare decât teoriile conspirației sau propaganda"

Țineți minte când Liviu Dragnea a afirmat că guvernul Cioloș a lăsat „o gaură” de 10 miliarde în bugetul României? Sau când Traian Băsescu a spus că niciunde în Uniunea Europeană nu există sancțiune penală pentru abuz în serviciu?

Ambele declarații sunt false.

Dar n-am fi aflat asta dacă ele n-ar fi fost supuse unei verificări profesioniste − ceea ce numim fact-checking, oferită de singurul instrument de acest tip din România care analizează valoarea de adevăr a celor mai importante declarații făcute de politicieni.

Dezvoltat din 2014 de către Asociația Funky Citizens, Factual este finanțat din granturi și donații și beneficiază de expertiză din partea unor jurnaliști și specialiști în economie, finanțe publice, energie, sociologie sau relații internaționale.

Am rugat-o pe Elena Calistru, expert în administrație publică, să explice cum funcționează Factual.

*

− Cum ați ajuns la concluzia că e nevoie de un instrument care să evalueze declarațiile politicienilor? Care este criteriul după care selectați declarațiile pe care le verificați?

Elena Calistru: Cetățenii României consumă foarte multă informație politică, dar de multe ori, aceasta nu este verificată. Prin decembrie 2012 s-a născut ideea de a avea un proiect de fact-checking pe declarațiile politicienilor (pe modelul unor platforme din alte state, precum PolitiFact sau FullFact).

Ideea e simplă: viața cetățenilor obișnuiți este afectată de declarațiile decidenților mai mult decât ne imaginăm. Astfel, pentru că un premier ne spune că va fi creștere economică sau că s-au mărit pensiile, noi putem decide, pe baza acestei informații, să cheltuim mai mult sau să luăm un credit la bancă.

Dacă informația nu este corectă, atunci ea poate avea consecințe crunte pentru cetățeni. De aceea, unul dintre principalele criterii pe care le luăm în calcul la selectarea declarațiilor pe care le verificăm (evident, pe lângă cel al posibilității de a face o verificare factuală, pentru că nu verificăm opinii, de exemplu) este cel al relevanței subiectului pentru viața de zi cu zi a cetățenilor.

Din acest motiv, ne uităm destul de mult la declarații care au legătură cu finanțele publice sau cu economia.

− Cum faceți verificarea propriu-zisă?

− Pașii sunt destul de bine puși la punct (întreaga metodologie e disponibilă aici) și implică, pe scurt:

1. monitorizare zilnică a declarațiilor;

2. selecție de subiecte;

3. o primă verificare/cercetare a subiectului cu unul sau mai mulți experți pe tema respectivă și redactarea primului draft;

4. peer-review din partea altui expert pe subiect, ceea ce implică, de obicei, o completare a analizei;

5. redactare, accesibilizare a limbajului pentru publicul larg și editare;

6. publicare și partea de grafică.

− Din experiența voastră, care ar fi cele cinci sfaturi utile pentru a nu te lăsa păcălit de o declarație politică?

– Am încercat, de-a lungul timpului, să facem și câteva materiale educative pe tema aceasta (le găsiți aici), însă niște sfaturi punctuale ar fi:

1. ascultați cu atenție declarațiile și căutați în ele elementele factuale (cifre, referințe la legi sau afirmații de tipul „ne obligă UE”);

2. la fel cum un aliment poate conține E-uri sau substanțe dăunătoare, același lucru poate fi valabil și pentru declarațiile politice, așa că citiți cu atenție „eticheta”;

3. dacă nu vă pricepeți la un subiect, faceți un minim efort de informare (google it!);

4. în România există oameni care se pricep bine la anumite subiecte, îi puteți urmări pe Facebook sau în online, vă ajută măcar ca punct de pornire;

5. a fi cetățean nu înseamnă doar a merge la vot, așa că verificarea unei declarații politice poate fi un bun exercițiu de a evalua mai bine cum se comportă decidenții și în afara campaniilor.

*

− Care a fost cea mai „gogonată” declarație pe care ați demontat-o, până acum?

– Îmi amintesc cum Liviu Dragnea a afirmat cu foarte mare dezinvoltură că există o „gaură în buget” lăsată de guvernul tehnocrat.

Ceea ce lui i-a luat câteva secunde (să spună această gogomănie), pentru noi a însemnat vreo 30 de ore de analizat mii de pagini de bugete și execuții bugetare. Am demonstrat că nu aveam cum să fie posibil așa ceva, cu date și rapoarte oficiale.

O altă afirmație, deja de domeniul hilarului, este cea potrivit căreia nu ar fi corectă strigarea „Noaptea, ca hoții!”, pentru că în timpul verii ar fi fost încă zi. Nu ar fi fost, cel puțin nu pe datele astronomice. ?

− De ce credeți că majoritatea oamenilor au tendința să-i „creadă pe cuvânt” pe politicieni și nu le mai verifică spusele din alte surse?

− Mulți dintre cetățenii acestei țări se luptă cu supraviețuirea de pe o zi pe alta, cu grijile cotidiene. E destul de complicat pentru mulți dintre noi să găsim energia de a face și verificări, de a ne uita după date oficiale etc.

Apoi, desigur, avem o mare problemă, ca țară, cu educația media și cu prioritizarea gândirii critice în programele educaționale (există un studiu foarte interesant, realizat aproape anual la nivel european de către Media Pluralism Monitoring, care arată cam cât de rău stăm la acest capitol).

− Pentru că vorbim de un mediu online tot mai infestat de site-uri conspiraționiste și fake news, v-ați gândit să extindeți Factual și pe componenta asta, de demontare a știrilor și surselor care propagă informații false sau propagandistice?

− În primul rând, nu avem resursele de a ne duce și spre zona de fake news. Așa că a fost nevoie să prioritizăm. Credem că declarațiile politice false sunt mai dăunătoare decât teoriile conspirației sau propaganda de diverse feluri.

De ce?

Cetățenii ar trebui să poată avea încredere în ceea ce spun decidenții politici, iar decidenții politici ar trebui să fie responsabili cu ce le iese pe gură.

E un soi de contract social între alegător și ales, care, din păcate, nu e întotdeauna respectat. Așa că decizia noastră a fost să contribuim mai ales în a le oferi cetățenilor informația cu care îi pot ține responsabili pe cei care nu îi respectă.

− În alte țări din UE, statul a început să se implice activ în stoparea propagării informațiilor false (există state care pregătesc pachete legislative pe subiectul ăsta, altele care au creat structuri administrative pentru fact-checking). Ar avea și România nevoie de așa ceva? Care ar fi primul pas pe care ar trebui să-l facem în direcția asta?

− Nu, nu cred că statul are ce căuta în această zonă. Cel mult, cred că statul poate investi mai mult în a face din „media literacy” (educația media) un obiectiv pentru felul în care educăm generațiile tinere.

Dar cred că a avea un stat care reglementează felul în care se propagă informația poate deveni la fel de periculos din perspectiva manipulării și a propagandei.

După cum nu cred că e rolul partidelor sau al instituțiilor să facă fact-checking. Ca proces, din punctul meu de vedere, acesta trebuie să aibă câteva elemente esențiale, precum obiectivitatea, caracterul apolitic și neutralitatea.