Primarul Ovidiu Pungan a fost ales din partea UNPR, dar între timp a trecut la PSD. Foto: Facebook
Primarul Ovidiu Pungan a fost ales din partea UNPR, dar între timp a trecut la PSD. Foto: Facebook
10/01/2018
Edilul a cărui soție conducea mașina primăriei: "Nu e chiar așa, că, dacă ești primar, ești și hoț!"
Primarul comunei Bălănești din județul Gorj, Ovidiu Pungan (PSD), a devenit subiect de presă după ce soția sa a fost filmată conducând o mașină care aparține primăriei.
Ovidiu Pungan le-a spus ziariștilor de la Radio Omega, citați de site-ul adevarul.ro, că doamna Pungan se afla la volanul autoturismului „fiindcă este cetățean al comunei Bălănești și are dreptul oricine să conducă mașina instituției dacă este cetățean al comunei”.
Ne-am spus că, dacă lucrurile ar sta așa, Bălănești ar fi, probabil, cea mai democratică localitate din țară. Curioși să aflăm povestea primarului, i-am cerut un interviu.
Așa am aflat, de pildă, că a fost șofer, că e rudă cu ex-ministrul comunist Vasile Pungan, dar și că tatăl său a condus primăria la începutul anilor ’90.
„Nu e niciun investitor pe raza localității„
Ovidiu Pungan este un șofer convertit în edil. A fost ales primar în 2012, când a candidat din partea UNPR, partid înființat și condus pe atunci de Gabriel Oprea.
Tatăl său − primul primar postdecembrist al comunei Bălănești, în perioada 1990-1996 − a fost nepot al colonelului de Securitate Vasile Pungan, ministru pentru Comerț Exterior în regimul Ceaușescu.
Ovidiu Pungan spune că relația de rudenie cu unul dintre membrii nomenclaturii comuniste nu a influențat în niciun fel decizia sa de a lăsa șoferia pentru politică și administrație:
Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.
„A fost dorința mea de a face ceva în comună și respectul care cetățenii l-au avut față de mine. Este exclusă treaba”.
*
− Cum ați decis să candidați la primărie, în 2012? Ce făceați atunci?
Psihologii români nu sunt evaluați psihologic la intrarea în profesie. Verificarea periodică a sănătății lor mintale, doar o „obligație morală”
„Ce pârghii de monitorizare a bunelor practicii există după câștigarea dreptului de practică autonomă?”, s-a întrebat PressOne.
Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran
325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.
− Am fost un simplu conducător auto.
Oamenii, știind că tatăl meu a fost primar, ei au fost cei care m-au împins.
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
A fost un mandat greu, nelucrând niciodată în administrație. Nu pot să spun că mi-a fost ușor.
Ușor nu mi-e nici acum. Trebuie să ținem pasul pentru a face tot ce trebuie: infrastructura, care e pe primul plan, sistem de canalizare, care este în derulare pe o porțiune din localitate, activități culturale, educative, Zilele Comunei − care le-am reînființat din nou, aceste lucrări care dau o tentă frumoasă.
Din primul mandat, sunt lucrări în continuare în execuție și în mandatul doi: mă refer la sistemul de canalizare de 11 kilometri în comuna Bălănești, reabilitarea podului peste râul Amaradia, care este realizată în proporție de 85%.
Ca investiție pe care am reușit să o termin în primul mandat − de fapt, nu am reușit în primul, ci în al doilea −, reabilitarea căminului cultural din satul Voitești. Acum ne ocupăm de reabilitarea și modernizarea unui drum comunal din satul Blidari.
Acestea sunt proiectele de importanță și cu valoare mare.
De când sunt primar, am sărbătorit Ziua Copilului ducându-i în alte județe în excursie: Sibiu, Alba, Severin, cât și în județul Vâlcea. M-am gândit că o să țină minte copiii.
Din păcate, suntem o localitate de gradul trei, nu e niciun investitor pe raza localității și, ca atare, banii sunt foarte puțini pentru cofinanțări.
„Un lucru amar care este: când ai voință și n-ai putință”
− Anul trecut, presa scria că ați promis stimulente de 2500 de lei pentru tinerele familii care fac un copil, iar ca urmare a promisiunii, în comună s-au născut nouă copii (în anul anterior se născuseră doar doi − n.r.).
− Da, am dat o Hotărâre de Consiliu Local, dar, din păcate, forma legală nu se găsește la ora actuală și nu pot da acești bani legal pentru prima și a doua naștere.
Am făcut acest lucru pentru că scăderea demografică lasă de dorit nu doar în comuna Bălănești, ci și în alte comune, iar prăbușirea satului este o chestie foarte mare.
Eu am avut foarte multe idei în cap, dar, din păcate, Consiliul Local Bălănești nu deține terenuri sau alte surse de venit. Dacă dădeam terenuri tinerilor… Primăria nu deține niciun fel de teren.
− Nu s-au supărat oamenii că nu au primit banii?
− Nu s-au supărat, nu au avut de ce. Le-am explicat la fiecare și asta a fost.
− Care sunt cele mai dificile aspecte ale muncii de primar?
− Sunt multe. Aproape în fiecare zi mă uit la campania electorală care am avut-o și ce am promis. Din păcate, un lucru amar care este: când ai voință și nu ai putință.
În rest, oamenii sunt ca la țară. Nu sunt atât de pretențioși, înțeleg, sunt oameni pașnici care m-au înțeles și înțeleg.
Mai sunt oameni care cer imposibilul, dar și noi trebuie să respectăm o lege. Unii înțeleg, alții mai puțin.
− Dar presupun că există și aspecte mai plăcute ale muncii de edil.
− Când treci prin sat și lumea este mulțumită, iar eu șterg de pe lista de investiții câte o investiție finalizată ca la carte, te bucuri când se asfaltează un drum stradal sau comunal…
Aceste lucruri sunt extraordinar de bune pentru oameni. Le citești bucuria pe zâmbet, pe chip.
„Nu am cerut să mi se dea banii pe combustibil”
− Spuneați că și tatăl dumneavoastră a fost primar tot la Bălănești. Îi continuați proiectele?
− De continuat nu am avut cum, pentru că tatăl meu a fost în anii 1990-1996. Au mai fost două stagiaturi de primari, dar am reabilitat din nou proiectele implementate.
Dar, vedeți, lucrurile sunt într-o continuă dezvoltare. Ce a fost la vremea aceea, în 1990, se consideră depășite.
Asta e, nu ne-a obligat nimeni să fim primari!
− V-am găsit numele și într-o știre de dată recentă: soția dumneavoastră a fost filmată când conducea mașina primăriei. Spuneați că orice cetățean poate conduce mașina asta. Chiar așa e?
− Da, a fost această chestie. Le-am zis că nu e o chestie în care să fiu terfelit, dar, din păcate, ne place această mocirlă. Mașina primăriei a mers cu cetățeni din comună la spital.
Eu nu m-am lăudat și nu o să mă laud niciodată. Asta e o chestie nu a unor cetățeni, a unor ziariști.
Din punctul meu de vedere, presa înseamnă cu totul și cu totul altceva. Eu îmi cunosc calitățile mele. Cetățenii îmi cunosc calitățile mele. Vă voi demonstra că cetățenii nu se vor îndoi niciodată de acest lucru care a fost așa, de senzație, și hai să facem circ. Eu mi-am cerut scuze.
Pentru mine și publicitatea asta negativă va fi un plusvaloare, pentru că eu îmi cunosc foarte bine ideile.
Oricând veniți să întrebați despre mine ca primar, să se vadă lucrările care le-am făcut! Chiar am mers și am depus documentații în care în bugetul local nu am avut bani, pe banii mei. Nu am cerut să mi se dea banii pe combustibil.
Îmi pare rău pentru chestia asta. Eu le-am mai spus la o parte din ziariști: Băi, fraților, haideți să vorbim și despre lucruri bune! Eu m-am consolat cu ideea…
Am fost și sunt afectat de această mizerie, dar orice contracandidat care să vină în locul meu…
Eu am văzut ce înseamnă primar și, ca să fii un primar de comună, trebuie să chibzuiești orice bănuț. Am făcut lucruri mărețe în comuna mea!
Mie îmi place să muncesc, fiindcă sunt copil de la țară. Munca nu m-a speriat niciodată. Munca și sinceritatea.
Deci, iacătă, în patru ani de zile, consider că orice primar pentru comuna lui muncește, și nu e chiar așa, că dacă ești primar, ești și hoț!
Avem nevoie de ajutorul tău!
Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this