Drepturile femeilor din România, sub asediul extremiștilor. „Îmi doresc ca fetița mea să fie în siguranță, să crească fără să i se taie aripile, să poată deveni orice își dorește”

Luiza Popovici

Reporter

Pe fondul campaniei pentru alegerile prezidențiale și parlamentare, discursurile misogine s-au intensificat în România. Cei mai vocali au fost Călin Georgescu, contracandidatul Elenei Lasconi pentru funcția de președinte, și partidele POT și AUR, care și-au arătat public susținerea pentru candidatul extremist și simpatizant al mișcării legionare.

Într-un interviu acordat PressOne, Andreea Bragă, activistă feministă și coordonatoare advocacy la Centrul FILIA, a analizat tendințele discursurilor extremiste din spațiul public îndreptate asupra femeilor și a explicat cum poate arăta viitorul drepturilor femeilor într-un context politic tot mai polarizat.

PressOne: România are pentru a doua oară o candidată femeie pentru funcția de președinte. Cum evaluați discursul public din campania electorală în privința asta?

Andreea Bragă: Cred că este un dublu standard atunci când ne uităm la femei și bărbați care candidează pentru o funcție politică, iar acum vorbim de cea mai înaltă funcție în stat. Sunt sondajele care măsoară atitudini și percepții legate de dezirabilitate sau de câți oameni ar fi de acord ca o femeie să fie aleasă în funcția de parlamentar, președinte sau primar. Ele arată că încrederea în femei scade pe măsură ce funcția este mai înaltă. Suntem încă într-o societate care are prejudecăți referitoare la femei. 

Dacă pe de-o parte suntem de acord că femeile sunt bune în gospodărie, pot ocupa funcția de director de școală, de președinte de consiliu de administrație și așa mai departe, odată ce această funcție crește, încrederea în femei scade.

Cu toate acestea, există o evoluție la nivel de societate. O bună parte din societate are deschiderea să voteze o femeie. Însă există o polarizare foarte puternică. Pe măsură ce anumite grupuri sociale devin mai progresiste, sunt și alte grupuri care se întorc cumva la valori conservatoare. Și vedem asta până la urmă și în rezultatul voturilor. Vedem cum o bună parte din societate s-a regăsit în mesajele partidelor extremiste, în timp ce altele încearcă să se ducă către partide progresiste sau partide care sunt măcar pro-europene.

În timpul campaniei electorale pentru primul tur al alegerilor prezidențiale, cum evaluați că s-au raportat contracandidații, de la partidele mainstream la cele extremiste, la ideea unei președinte?

Nu am identificat afirmații din partea candidaților care să o sancționeze, de exemplu, pe Elena Lasconi pentru că este femeie. Însă au existat în rândul publicului atitudini discriminatorii sau bazate pe prejudecăți.

Foarte multe critici au fost legate de pregătirea Elena Lasconi sau lipsa ei de pregătire în ceea ce privesc relațiile externe sau nivelul de pregătire referitor la responsabilitățile pe care ar trebui să le aibă un președinte. Însă chiar dacă ar fi să evaluăm obiectiv nivelul de pregătire al Elenei Lasconi, tot există un dublu standard raportat la ceilalți candidați, pentru că nu este aplicată aceeași grilă de evaluare tuturor candidaților. 

În același timp, vedem deja că există parlamentari, cum este domnul Becali, care a explicat foarte clar că el nu va sta niciodată cu o femeie la masă. Este un reprezentant vizibil AUR care reiterează ideea că femeile nu sunt egale cu bărbații, deși Constituția ne garantează asta. 

Pericolul extremist, „pacea lui Putin” și un secret încă bine păstrat: câți „suveraniști” avem, de fapt, în serviciile de informații? Expert în securitate: „Există acest trend în instituțiile de forță”

Cum ar arăta scenariul unei „Românii suveraniste” și ce riscuri pentru securitate ar însemna cocoțarea în fruntea statului român a unui personaj „suveranist” (ca să nu zicem extremist, de-a dreptul)? PressOne l-a întrebat pe la Claudiu Degeratu, expert în securitate națională, apărare și studii strategice.

Exclusiv. Legăturile secrete ale lui Călin Georgescu cu extrema dreaptă din Germania

Călin Georgescu menționează în CV-ul lui o personalitate extremistă din Germania, Michael Friedrich Vogt. Legăturile dintre Vogt și dreapta neonazistă au fost documentate pe larg de presa germană.

Am fi spus, totuși, că suntem într-o democrație care ne oferă, din punct de vedere legislativ și normativ, măcar atât, egalitate în fața legii. Și cu toate acestea, au început deja să răsară aceste atitudini discriminatorii și misogine, fără nicio jenă. Sunt expuse fără niciun filtru în spațiul public.

Cum vedeți asocierea dintre tendința de a idealiza „rolurile tradiționale ale femeii” sau „energia feminină” și discursurile politice care perpetuează stereotipuri de gen?

Vedem că a prins în ultimul timp și acest discurs de tip New Age sau care se duce către energii feminine și masculine și care, de fapt, ascunde o reîntoarcere la rolurile tradiționaliste, patriarhale ale femeilor și bărbaților. De exemplu că trebuie să-ți îmbrățișezi rolul tău de femeie și să nu fi foarte vocală, să nu avansezi în spațiu public, să nu intri în competiție cu bărbații, să lași puterea de decizie, să lași leadership-ul acolo, ca să fii în armonie cu tine. 

Este un amestec între credințele conservatoare și credințele mai noi care prind foarte bine inclusiv la un public educat, cu studii superioare, cu un statut social foarte bun. Nu mai vorbim doar de tradiționalismul clasic, care se naște și din credința religioasă și cumva din ceea ce am văzut acasă, în familia tradițională, în spațiu rural românesc. Este mai mult de atât. Este o reîntoarcere inclusiv în rândul celor care sunt educați și care au un statut socio-economic foarte ridicat.

Marșul „Împreună pentru siguranța femeilor" organizat de mai multe organizații feministe pentru a atrage atenția asupra violenței îndreptată asupra femeilor, 2022. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

În contextul în care drepturile femeilor și reprezentarea lor în politică și în forurile de decizie par a fi uitate uneori, cum influențează ascensiunea acestor discursurilor New Age despre „energie feminină care vine din pământ și care trece prin fustă”, venite chiar din partea unei femei, posibil viitoare primă doamnă, Cristela Georgescu, percepția asupra rolului femeii în societate?

Că rolul femeii este determinat și că trebuie să-și îmbrățișeze acest rol tradițional de a rămâne în spațiul domestic, de a nu se duce în lupta marilor oameni, adică a bărbaților.

Este o împărțire a spațiului privat și a spațiului public și e o încurajare de a te îndepărta de politică ca femeie, de a nu-ți expune ideile, a nu lupta pentru putere. Asta vine și pe un fond în care noi am avut și alegeri locale anul acesta. Am văzut foarte multe situații de femei care au fost criticate, blamate, atacate, discriminate la nivel local pentru că sunt femei. 

Și au mers foarte mult pe ideea că femeile care sunt în politică sunt acolo pentru că au anumiți bărbați care le-au pus în politică. Reputația femeilor este mult mai ușor atacată, în mod specific prin sexualitatea lor. Adică sigur ea a făcut ceva, sigur s-a culcat cu cineva ca să ajungă acolo, că nu ajungea altfel. 

Tot discursul legat de faptul că trebuie să avem mai multe femei în politică e foarte des blocat de faptul că noi, femeile, avem nevoie de meritocrație, la noi este competiție liberă. Deși există acest discurs de meritocrație și competiție liberă, nu ne uităm, ca societate, cu același filtru și la candidații bărbați, de la nivel local și apoi la parlamentare. 

Vorbim de o realitate nouă, apărută odată cu ascensiunea acestor grupări extremiste, sau e ceva cu care România s-a confruntat mai tot timpul? 

Dacă ne uităm la legislatura anterioară, vedem că au existat foarte multe derapaje sexiste inclusiv la adresa femeilor din politică. De exemplu, atunci când vorbeau la tribună. Adică în cel mai înalt for în Parlamentul României vedeam derapaje care făceau trimitere la sexualitate, cu conotații despre ce fac femeile respective, că au gura prea mare, că au fusta prea scurtă. Și aceste derapaje nu au fost sancționate nici la nivel de Parlament și nici la nivel de discurs public Mai mult, există și o temere în rândul femeilor din politică de a condamna sau sancționa aceste atacuri sexiste și discriminatorii, tocmai pentru a nu cădea în derizoriu și a spune că „așa sunt femeile, se plâng.” 

Orice ai face, este foarte greu ca femeie să poți să avansezi în politică fără să cazi în una dintre cele două părți. Că ești promovată pentru că ești amanta cuiva sau dacă te plângi că te atacă cineva pe acest criteriu, înseamnă că așa sunt femeile, se plâng de orice, fac scandal și se dau victime.

Analizând discursul public din timpul campaniei electorale atât pentru prezidențiale, cât și pentru parlamentare, vedem că misoginismul n-a lipsit. Ce factori considerați că au contribuit la amplificarea lui și cum au influențat ei percepția publică asupra candidatelor femei?

Cred că am ratat ocazia să avem o educație structurală care să includă elemente legate de drepturile omului, elemente legate de egalitatea de gen, despre istoria drepturilor femeilor în România. Și atunci, acest misoginism, sexism, nu latent, dar care există acolo într-un substrat foarte puternic, dar nu atât de vizibil, a avut ocazia, în acest context electoral, să iasă la suprafață. 

Sunt convinsă și că mesajele multor vectori de imagine sau influenceri au contribuit la asta. Fie că vorbim de influenceri din social media sau de persoane care au foarte mulți urmăritori, precum anumiți cântăreți care s-au asociat sau au promovat campania anumitor partide. Dacă ne uităm, sunt aceleași personalități care au transmis și transmit frecvent mesaje de umilire a femeilor, de ură la adresa femeilor, inclusiv mesaje care instigă la violență împotriva femeilor.

Iar noi, ca societate, am tolerat toate aceste lucruri. Desigur că libertatea de exprimare este un drept important și fundamental, însă există o urmare a discursului instigator la ură la adresa femeilor sau sexismului din societate dacă el rămâne neadresat. Ajungem în contextul în care ne aflăm, în care eu personal mă întreb cât de mult va conta misoginia din România

în momentul în care trebuie să alegi un parcurs pro-european sau un parcurs care ne întoarce în istoria anilor ’30. 

În acest context, ce teme legate de drepturile femeilor riscă să dispară din discuția publică odată cu extinderii mișcării extremiste?

Cu siguranță drepturile de liberă alegere asupra propriului corp. Nu eram într-o situație foarte fericită nici înainte. Deja accesul femeilor la întrerupere de sarcină, la cerere, este puternic restricționat la nivel național. Foarte mulți doctori invocă libertatea de conștiință sau foarte multe spitale nu oferă aceste servicii sau le oferă contracost în mediul privat. 

Este și o temă pe care s-au poziționat o parte dintre candidați la alegerile locale. Este o temă importantă și pentru grupul extremist care a intrat în Parlament, chiar dacă am auzit niște nuanțări la final de campanie, cel puțin din partea liderului AUR. Însă avem un trecut în care peste 10.000 de femei au murit ca urmare a interzicerii avortului în perioada comunistă. Fac apel la memoria părinților și bunicilor care au trecut prin ororile comunismului și care au cunoscut o femeie care a murit din cauza unui avort făcut în condiții improprii. Însă, cu siguranță, va fi un atac puternic la adresa femeilor din această perspectivă.

De asemenea, mă aștept să ia amploare în Parlament și un discurs împotriva a tot ce înseamnă

studii de gen, promovarea egalității între femei și bărbați în condițiile în care ele fac parte din Convenția de la Istanbul, ratificată de statul român, deci obligatorie. Au existat și înainte atacuri, însă acum vor fi amplificate și va trebui să fim mult mai atenți la toate proiectele de lege care se vor demara în noul legislativ.

În același timp, simt că amplificarea puterii extremiștilor din România va scoate la suprafață atitudini violente împotriva comunităților minoritare, că vorbim de rasism sau alte forme. Oricum există rasism în societatea românească, dar cu siguranță va fi amplificat și va fi mult mai ușor verbalizat rasismul împotriva romilor din România.  

Astfel, ne așteptăm la o ură mai mare împotriva femeilor care fac parte din comunități minoritare, din minorități etnice, dar inclusiv la adresa comunității LGBT. â

Implicarea civică este cea care transformă România în bine. Foto: marș pentru siguranța femeilor, București, octombrie 2024. Foto: Mălina Norocea / Inquam Photos

Cum ar putea arăta câteva scenarii privind drepturile și libertățile femeilor în viitorul apropiat, dar și îndepărtat, în cazul în care va exista o guvernare formată din partide extremiste?

Nu suntem singura țară din Uniunea Europeană în care există un avânt extremist. Cred că vom vedea situații și incidente similare ca cele care s-au întâmplat și în alte state din Uniunea Europeană, că vorbim de violență stradală, că vorbim de un limbaj al urii la nivelul Parlamentului. Cred că este unul dintre scenarii, să vedem tot mai multe astfel de derapaje.

Eu mă gândesc la fetița mea și îmi doresc ca ea să fie în siguranță, să crească fără să i se taie aripile, să poată să devină orice ar fi, oricine și-ar dori, indiferent că este fată. Adică să poată să viseze fără frică și fără margini și să poată să aibă acces la un sistem de educație în care să învațe despre drepturile femeilor, despre modele feminine, să aibă un sistem de sănătate care să-i ofere toate șansele, servicii de calitate și în care să poată alege câți copii, când și dacă va dori să facă copii.

Îmi doresc să trăiesc într-o societate liberă. Și îmi dau seama că votul din 8 decembrie ne transmite o direcție. Însă aș vrea să nu ne pierdem speranța, să nu credem că acela va fi un sfârșit și că fiecare putem să facem mai mult, să fim mai alerți, mai implicați și să luptăm pentru libertatea pe care am crezut-o de nepierdut.

Candidatul Călin Georgescu declara la un moment dat că „feminismul este o mizerie absolută”, iar femeia este atât de „specială și de divină”, că nu ar trebui să facă „munci de bărbat”. În contextul acesta, cum mai pot femeile să se revolte, să-și ceară drepturile? 

Femeile ar putea să taxeze acest discurs misogin la votul din 8 decembrie. Acel candidat reiterează niște lucruri pe care nu le cunoaște despre feminism.

Pentru că a existat feminism în România și în lume, noi astăzi avem dreptul de vot, avem adăposturi pentru victimele violenței domestice, avem acces la servicii de sănătate, avem posibilitatea să muncim, să ne continuăm educația, pentru că în țările în care nu există feminism sau în care este interzis, drepturile femeilor sunt doborâte unul câte unul. Libertatea femeilor este limitată, redusă, femeile sunt închise în casă sau nu au voie să iasă afară. 

Îi datorăm feminismului libertatea noastră. Libertatea de a spune ce gândim, de a ne spune opiniile, de a fi singure, de a fi într-o relație, de a studia, de a avea proprietăți, de a merge la muncă, de a decide câți copii, când să avem copii sau dacă vrem sau nu să avem copii. Pentru toate acestea pentru ar trebui cât mai multe femei să iasă la vot și să voteze împotriva unui om care consideră că femeile nu ar trebui să ocupe funcții de conducere, de exemplu. 

Mai putem spune că misoginismul și patriarhatul despre care știam că domină zonele rurale se păstrează acolo sau a contaminat și orașele?

Nu putem să mai vorbim de un tradiționalism în sensul clasic pe care îl regăsim la rural, suprapus cu un conservatorism religios. Este prezent atât în urban cât și în rural. Sigur, vedem în urbanul mare că nu este atât de prezent, însă, totuși, dacă ne uităm la rezultatele primului tur de alegeri, vedem că există un număr foarte mare de oameni care au votat un candidat problematic.

Nu aș spune că valorile conservatoare sau valorile tradiționaliste, patriarhale sunt prezente numai în rural. Sunt prezente și în urban și reiterez ideea că sunt îmbrățișate inclusiv în rândul persoanelor cu studii superioare, cu venit ridicat, dar într-o mai mică proporție. Acolo apar sub fantasma aceasta a New Age, a energiilor feminine și masculine, deci sub o altă fantasmă.

În România nu prea avem studii să înțelegem în profunzime ce se întâmplă sau ce trăim acum și sper ca statul să investească mai mult în cercetare pentru a înțelege atitudinile și percepțiile românilor cu privire la valorile europene, cu privire la mișcările extremiste, cu privire la politică și la partide. Avem nevoie de astfel de studii pentru că e clar că este mult de lucru și ca să putem să adresăm această problemă, trebuie mai întâi să o înțelegem în profunzime.

Legat de acest ultraconservatorism care a prins avânt în ultimele săptămâni, președinta partidului POT, Anamaria Gavrila, a declarat la aflarea rezultatelor de la parlamentare, că va sărbătorii victoria prin post de trei zile cu apă. Ce mesaj transmite societății această declarație venită din partea unei femei aflată într-o funcție de conducere?

Pe mine mă fascinează femeile din politică care sunt lidere de partide conservatoare.

Partidul Oamenilor Tineri militează pentru interzicerea avortului, deși spun în același timp că promovează egalitatea de șanse. E fantastic felul în care funcționează retorică lor, dar ce mă frapează pe mine este dacă îmbrățișează atât de mult valorile tradiționaliste, de ce mai conduc aceste partide? De ce își asumă acest rol de vârf de lance? Că vine în contradicție cu niște valori pe care le promovează. Cum poți să te întorci la tradiționalism, să susții un lider care spune că femeile nu au ce să caute în funcții de conducere și totuși să te aflii într-o poziție de conducere. E o contradicție. 

Această idee de post, nu aș vrea să intrăm aici, pentru că e libertatea fiecărei persoane cum alege să-și celebreze victoria. Dar ne arată că există clar un amestec de ultraconservatorism cu elemente religioase. Sigur că fiecare persoană este liberă să-și aleagă credința, este liberă să practice orice credință în care crede, însă la nivel de Parlament, la nivel de stat, încă suntem într-un stat laic. Și sper să rămânem într-un stat laic și după aceste alegeri.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€