Dreptul la pensie sau șomaj al românilor din diaspora, blocate la Bruxelles. Ce le promite comisarul Roxana Mînzatu celor care lucrează în străinătate

Luiza Popovici

Reporter

Proiectul european care promite schimbarea legislației privind plata drepturilor sociale către cetățenii care trăiesc într-un alt stat membru al Uniunii Europene, de la ajutorul de șomaj la pensie sau concediu de boală, nu a avut susținerea președinției poloneze și daneze, ultimele două țări care au condus Consiliul UE în ultimele luni, a declarat pentru PressOne Roxana Mînzatu, Comisar european și vicepreședinta Comisiei Europene.

PressOne: Ați vorbit recent despre importanța schimbării mentalității în domeniul educației în România. Cum vă poziționați față de protestul profesorilor din România care denunță condițiile de muncă precare și, în același timp, trag un semnal de alarmă că educația în școli și-ar putea pierde calitatea?

Roxana Mînzatu: Rămân consecventă mesajului pe care l-am transmis la nivel european de când am preluat mandatul. Europa își dorește să fie și are nevoie să fie mult mai competitivă economic și mult mai sigură. Pentru asta avem nevoie de oameni bine pregătiți, bine educați, începând de la competențele de bază până la specializări, calificări. Ori toate acestea depind de dascăli, de profesori, de educatori, de învățători, de profesori universitari, de tot ce înseamnă personal didactic.

Anul viitor vom prezenta o politică europeană privind condițiile de lucru ale personalului didactic, Agenda for Teachers and Trainers ( nr. în română agenda pentru profesori și formatori), de exemplu.

Protest profesorilor, 9 iunie 2023 Foto: PressOne

Investim banii europeni în educația din România într-un volum semnificativ. De exemplu, în cadrul politicii de coeziune și prin PNRR, alocările au fost de 6 miliarde de euro doar pe actualul ciclu financiar. Avem fonduri europene care vin către sistemul educațional, și nu mă refer aici la investiții neapărat în partea de clădiri, ci chiar în formarea dascălilor, în sprijin pentru accesul la educație pentru copii vulnerabili, echipamente, digitalizare, dar e nevoie ca în spatele intervențiilor din fondurile europene să existe o preocupare constantă a educației în politicile naționale. În cele din urmă, educația este o competență națională, deci nu pot comenta mai mult.

Datele Eurostat arată că România are în continuare una dintre cele mai mari rate de abandon școlar timpuriu din UE. Ce finanțări sau mecanisme concrete ați activat până acum din poziția de comisar pentru a reduce acest decalaj și cum monitorizați impactul acestor intervenții la nivel național?

Prin politica de coeziune, România are o alocare de 3,5 miliarde de euro pentru educație. Și aș menționa două programe importante: Programul Educație și Ocupare și Programul Incluziune și Demnitate Socială.

Ambele oferă oportunități de finanțare pentru tot ceea ce înseamnă inițiative de tip ore remediale (nr. lecții suplimentare de recuperare), școală după școală sau after school.

La care se adaugă și finanțările din PNRR, precum intervenții dedicate prin Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar (PNRAS). Au fost acordate granturi de aproximativ 200.000 de euro școlilor cu o rată de abandon școlar mărit. Un model de intervenție considerat de succes și care ar merita continuat din fondurile politicii de coeziune din Fondul Social European.

Criza gunoaielor în România: după 17 ani și miliarde de euro cheltuite, rata de reciclare rămâne cea mai mică din UE

România a avut nevoie de aproape două decenii pentru a declara funcționale sistemele de management integral ale deșeurilor. Chiar și așa este statul european cu cea mai slabă rată de reciclare, de numai 12%, în stagnare din 2010,  potrivit unui raport de țară discutat de Comisia Europeană în iunie 2025. 

Ce se întâmplă cu apele uzate din București, după 40 de ani de lucrări și investiții de sute de milioane de euro din bani europeni

Capitala se bucură în prezent de una dintre cele mai moderne stații de epurare a apei uzate din Europa de Est și de cel mai mare incinerator de nămol, singurul de acest fel din țară, pentru care, însă, au fost necesari aproape 40 de ani și multe milioane de euro, majoritatea fonduri europene.

Dar cum monitorizează Comisia Europeană impactul acestor proiecte? Cum arată rezultatele înregistrate și unde se situează România potrivit monitorizărilor transmise de statul român?

Există un mecanism de monitorizare realizat de OCDE și de ministerele educație din fiecare stat, există monitorizări bazate pe instrumente și indicatori.

E important de menționat că fondurile de coeziune nu se limitează la infrastructură, agricultură, fermieri sau o politică agricolă comună. Nu, sunt foarte multe resurse care merg către formarea profesorilor, precum Proiectul „CRED”, care a avut un impact sistemic important pentru calificarea specializării, pentru formarea cadrelor didactice, pentru elaborarea de resurse educaționale deschise

Datoria mea, în calitate de comisar, este să subliniez că aceste proiecte sunt susținute prin fonduri europene, precum formare pentru profesori, resurse educaționale deschise, motivație financiară, precum și salarizarea anumitor cadre didactice care sunt în echipele de implementare a proiectelor în calitate de experți sau angajați care prestează anumite ore sau anumite activități educaționale suplimentare.

Unde se situează România la aceste criterii pe care le-ați enumerat ca fiind suplinite de fonduri UE, precum motivație financiară, salarizarea cadrelor didactice, resurse educaționale deschise?

Pe lângă acești indicatori pe care îi avem în vedere, există și Semestrul European, o monitorizare a stării economice și sociale a statelor membre și a modului în care ele reușesc să aibă convergență cu politicile europene.

În plus, 19,4% dintre tinerii din România sunt în categoria NEET – adică tineri care nu sunt integrați nici în sistemul educațional, nici în formarea profesională, nici pe piața muncii.

Un pilon din portofoliu dumneavoastră a fost schimbarea legislației privind plata drepturilor sociale către cei care trăiesc într-un alt stat membru al Uniunii, de la ajutorul de șomaj la pensie sau concediu de boală. Cât de departe este Comisia de o astfel de reformă și ce le spuneți acum sutelor de mii de români care trăiesc în afara granițelor?

Acest pachet legislativ rămâne o prioritate. Noi, Comisia Europeană, am inițiat modificările. Adoptarea sau nu a legislației depinde de negocierile cu Parlamentul European și cu Consiliul Uniunii Europene, adică cu statele membre.

Nici președinția daneză nu are ca prioritate acest dosar, însă Cipru – care va prelua mandatul de la 1 ianuarie – pare să vrea să ne susțină activ, așa încât îmi propun ca de la 1 ianuarie să reiau dezbaterile privind acest dosar. Asta înseamnă, concret, obligativitatea statelor de a plăti indemnizațiile de boală, pensii, asigurarea de șomaj, în funcție de țările unde au contribuit lucrătorii mobili.

De ce s-au opus președinția poloneză și daneză acestui dosar?

Pentru Polonia acest dosar nu a fost o prioritate.

De asemenea, statele nordice au un model social propriu bazat pe dialog social și pe negocieri colective între sindicate și patronate, nu pe legislație, ceea ce face ca ideea unei legislații elaborate la nivelul Uniunii Europene pentru impunerea unor standarde minime în domeniul muncii și al asigurărilor sociale să fie „tabu”. Din punctul lor de vedere nu este o temă care ar trebui reglementată la nivel european.

Cum tratează autoritățile române acest dosar? Susțin modificarea legislației? Există lobby activ de la București?

În Consiliul Uniunii Europene statele membre sunt reprezentate de miniștrii Muncii, iar ministra muncii din România a susținut această modificare legislativă.

Ce înseamnă până la urmă această modificare legislativă pentru românii care lucrează în alte state membre?

Principala modificare propusă este ca lucrătorii mobili care și-au plătit dările sociale într-un stat membru să-și primească drepturile sociale din țara unde au contribuit, și nu din țara de reședință. În prezent, reședința determină locul de unde îți primești aceste beneficii și nu mi se pare normal.

Un alt pilon din portofoliul dumneavoastră a fost promovarea unor locurilor de muncă de calitate. În același timp, din România continuă să plece sute de mii de tineri români calificați, IT-iști, ingineri, doctori. Ce credeți că mai poate face o țară ca România, afectată de exodul forței de muncă, pentru a inversa acest trend și ce fac autoritățile de la București în acest sens?

Președinta Ursula von der Leyen a anunțat în discursul ei privind Starea Uniunii că vom avea ca prioritate adoptarea unei legislații privind locurile de muncă de calitate. Una dintre principalele intervenții este să ne asigurăm că protejăm locurile de muncă în procesul de digitalizare și de integrare a inteligenței artificiale în procesele multor companiilor, organizații și sectoare.

Vom avea, cu siguranță, o inițiativă legislativă la nivel european cu privire la îmbunătățirea condițiilor de lucru, cu accent pe impactul digitalizării pe piața muncii. Momentan nu am date despre locurile de muncă afectate de transformarea digitală.

În acest context, ce poate face România pentru a răspunde lipsei de forță de muncă tânără?

Dacă vorbim de tineri, este esențial să avem un parteneriat foarte bun între educație și mediul de afaceri, inclusiv prin măsuri care vizează sprijinirea învățământului profesional, tehnic și învățământul dual.

Cred că e esențial să le oferim tinerilor o formare cât mai apropiată de cerințele de pe piața muncii, așa încât să le fie mai ușor să-și găsească un job relevant și bine plătit. Am susținut foarte mult învățământul dual în România, este extrem de important să continuăm să îl susținem și să investim în această formă de învățământ, pentru că nu doar școală joacă un rol, ci și mentorii, tutorii.

Parlamentul european de la Strasbourg Foto © Ifeelstock | Dreamstime.com

Prin fondurile europene, în special prin Programul Operațional Educație și Ocupare (POEO), am finanțat și continuăm să finanțăm, de exemplu, stagii de practică pentru elevi și pentru studenți. Aceste proiecte au o durată de 2-3 ani pentru un număr limitat de elevi și pentru organizațiile care accesează fondurile. De aceea ar fi ideal ca în viitor să avem un program național care să ofere calificări cât mai apropiate de cerințele angajatorilor.

Există o inițiativă sau program pilot pe care l-ați lansat sau susținut direct pentru a crea oportunități competitive în țară?

Există în România platforma ReConnect, finanțată tot cu fonduri europene. Platforma a fost gândită ca un mecanism online care corelează date despre absolvenții de învățământ liceal, postliceal, universitar, și de formare pentru adulți cu evoluția lor din primii cinci ani de pe piața muncii.

Scopul este de a vedea dacă și în ce măsură activează în domeniile pentru care s-au pregătit și dacă există un decalaj între formare și prezența lor pe piața muncii.

De multe ori cei care activează în sistemul de învățământ din toate statele membre au o oarecare reticență în a se alinia integrat cu cerințele pieței muncii, pentru că educăm pentru viață. Ideea e că nu facem educație doar pentru câmpul muncii, ci și pentru a pregăti individul pentru un parcurs în societate, în familie. Dar, dincolo de toate acestea, când ne uităm la indicatorii pe sărăcie, ne dăm seama că accesul la un loc de muncă bine plătit este mai important decât absolut orice, iar educația trebuie corelată cu posibilitatea de angajare a unui individ.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€