Două minciuni: "vindecarea cancerului" dintr-un raport CIA și cele 2.800 de biserici care vor fi demolate în Franța

Capitolul I. În care aflăm despre vindecarea cancerului prin „alterarea conștiinței”

Ați auzit de „celebrul” raport CIA care tocmai ar fi fost desecretizat de președintele Donald Trump, în ciuda conspirației pharma și a „magnatului Gates”? Acel raport care dezvăluie că omul se poate vindeca de cancer fără niciun medicament?

N-ați auzit? Deci, nu urmăriți pagina de Facebook a Oliviei Steer. Păcat: ați fi aflat, printre altele, teoria că poți deveni homosexual din cauza laptelui pe care îl bei de mic (fiindcă vaca „știe” dacă are vițel sau vițea…)

Să revenim.

Materialul despre „desecretizare” a apărut pe un site care se  numește științămister.ro. De unde, imediat după publicare, a fost preluat de știri-extreme.ro.

Textul prezintă un „document secret” al CIA care „dezvăluie cum s-au vindecat unii bolnavi de cancer fără niciun medicament”.

Challenge accepted.

Am căutat documentul. E vorba despre un raport intitulat Gateway Process, întocmit în 1983 și aprobat pentru publicare 10 ani mai târziu.

Să notăm, în primă citire, că nu e un „raport CIA”, ci un document conceput pentru decidenți din Armata SUA. În esență, el descrie metodele prin care un institut american, The Monroe Institute, promite să vindece unele boli prin tehnici de alterare a conștiinței.

Autorul descrie încă de la început natura greoaie a misiunii sale. Iar concluziile lui − după o lungă incursiune în mecanică cuantică, tradiții tibetane și istoria religiilor − sunt nuanțate de expresii precum „în limitele așteptărilor rezonabile” sau „cea mai promițătoare abordare”.

Autorul nu a testat metodele conținute în așa-numita Gateway Experience. El spune doar în ce condiții este de presupus că aceste tehnici de vindecare ar putea funcționa.

Cu alte cuvinte, raportul nu neagă posibilitatea obținerii unui tratament prin metodele expuse. Dar nici nu-i demonstrează validitatea.

De altfel, contra sumei de 99 de dolari, The Monroe Institute oferă și acum experiența Gateway pentru acasă.

Capitolul al II-lea. În care numărăm biserici și scădem ani

Șeful Biroului învăţământ, cultură, culte, sport din Primăria Cluj-Napoca, Ionuț Țene, scrie editoriale pentru Sputnik − publicație pe care divizia anti-dezinformare a Uniunii Europene o consideră organ de propagandă al Kremlinului.

În fine. E dreptul omului să aibă opinii și să le publice unde dorește. Să luăm, de pildă, textul din 11 ianuarie 2018.

Din primele rânduri aflăm că un „recent” raport al Senatului francez avertizează asupra posibilității de demolare a 2.800 de biserici, multe dintre ele vechi de câteva secole.

Challenge accepted.

O simplă căutare pe Google ne duce la un text publicat în 2007 în cotidianul britanic The Guardian.

Raportul nu doar că nu e de dată recentă, dar nu a fost realizat și nici comandat de Senatul francez, ci de o publicație care supraveghează patrimoniul bisericesc.

Există, totuși, o declarație a unui senator francez, care estima, în 2006, că în Franța ar fi existat, la acel moment, 2.800 de biserici care aveau nevoie de reabilitare.

Informația privind demolările avea să fie demontată de agenția France Presse, care a denunțat-o ca fiind o știre falsă.

În același articol din Sputnik mai citim că alte 350 de biserici, de data asta din Germania, „au fost închise până astăzi”. La o verificare simplă, pe Google, descoperim că informația a fost publicată de săptămânalul Der Spiegel prin 2014. Iar cele 340 de biserici fuseseră închise între 1990 și 2010.

Articolul din Sputnik lasă să se înțeleagă că o presupusă informație din 2007 și o știre din 2014 despre evenimente petrecute până în 2010 înseamnă, în 2018, o lovitură dată creștinismului. Textul din Spiegel spunea că numărul tot mai mic de credincioși practicanți duce la imposibilitatea de a susține costurile clădirilor.

Textul se referă și la o astfel de biserică din Hamburg, vândută unui om de afaceri care, la rândul său, a vândut-o unui centru islamic. În 2005.

„Cine va apăra identitatea creştină a Europei? Guvernul de la Paris îl depăşeşte pe Ceauşescu în chestiunea demolării de lăcașuri, ajungând să concureze cu regimul bolşevic din vremea lui Lenin. De ce?”

Așa se încheie opinia din 2018 a editorialistului.