Doctorul din Brooklyn și dorul de România

Valentin Șchiopu

Redactor

„Acasă? Mă iei acum cu un elicopter, îmi dai o intravenoasă, mă adormi și mă plasezi apoi undeva în România. Nu trebuie să fie neapărat în Transilvania.

Mă plantezi oriunde, poate fi în pădure, pe un deal sau în mijlocul orașului. Eu voi ști imediat că mă aflu în România. Lucrurile miros într-un fel, se aleg într-un fel, e o memorie tactilă…

Sunt sigur că voi avea imediat convingerea că mă aflu acasă. Îmi lipsesc gusturile, mirosurile, aerul acela, oamenii la care țin. Mi-e pur și simplu dor de pământul ăla.

E foarte greu de explicat, dacă n-ai fost plecat mult timp. Îmi lipsește imaginea mâinilor muncite ale băbuțelor de la care cumpăram când făceam piața. Și produsele lor, care nu sunt la fel aici. Uite, n-am mai mâncat un gogoșar de când am fost ultima oară în România. Sunt foarte greu de găsit aici”.

E mărturisirea lui Dan Benedek, un medic care a emigrat în SUA alături de soția și de fiica sa. Avea 29 de ani când a a aplicat pentru loteria vizelor. Într-o zi, au găsit în poștă un plic de la ambasadă, rătăcit într-un vraf de materiale publicitare. La 17 iulie 1996 au aterizat la New York.

Dan era medic acasă, iar Gabriela părăsea învățământul românesc și o catedră de biologie. Orădeni amândoi, erau împreună de la 16 ani.

În SUA și-au construit o nouă viață.

„Am locuit două săptămâni la o prietenă din liceu. Apoi, ia-o de la capăt! Aici nu prea există programe de întrajutorare ale emigranților. Ai venit, ești apt de muncă? Atunci te descurci, ești pe cont propriu.

După 6 luni, am fost nevoiți să ne trimitem copilul în România, pentru un an. A fost o greșeală pe care n-am mai făcut-o niciodată. Avea 9 ani, ne-a fost teribil de greu fără ea”.

De atunci au trecut două decenii. Dan și Gabriela s-au luptat să-și echivaleze studiile, să le completeze și să-și deschidă perspective. În prezent, ea e auditor, iar „Beni” e asistent de ortopedie în Brooklyn.

„Nu există specializarea asta în România. Practic îl asist pe medicul ortoped în tot ceea ce face, de la operații la partea clinică.

Primii în sport! Primii în producție! Sportul în comunism și atletul român multilateral dezvoltat

În acele vremuri biblice, în patria anilor '70, se dezvolta frenetic sportul de masă, pe model sovietic. Drept încurajare, orice sport era gratis, chiar și tenisul. Trebuia doar să te apuci. Apoi să te ții. Dacă erai cu adevărat remarcabil, treceai în altă ligă, profesionistă. Dar cum ideea de profesionism era asociată cu vechiul regim dușman burghezo-moșieresc, toți sportivii țării se prefăceau că sunt simpli amatori-muncitori, care practicau sportul doar așa, de plezir, după serviciu și niciodată în timpul lui.

Ce faci în weekendul 21-23 februarie în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne

Târguri de început de primăvară în București, Festivalul Designerilor și Artiștilor din Transilvania în Cluj-Napoca, Harababura Fair în Timișoara și Classix Festival în Iași. Tu ce faci în weekend?

Să nu vă imaginați un spital din serialele americane. Cel în care lucrez e într-o zonă mai puțin avantajată. Mulți săraci, oameni cu venituri mici sau fără adăpost, unii care au probleme cu tot felul se substanțe. Se consumă cam tot ceea ce îți poate veni în minte.

E un fel de revolving door, o ușă rotativă: ieși săptămâna asta din spital, iar peste alte trei vii înapoi cu aceeași problemă sau cu altele. Oamenii aceștia au nevoie de ajutor, iar noi suntem acolo să li-l oferim”, spune Dan Benedek.

De vreo 10 ani, în fiecare duminică din timpul sezonului (iunie-octombrie), e și medic de teren la competițiile de Gaelic Football și Hurling.

Oriunde conviețuiesc mai mult de 500 de irlandezi există campionate din aceste sporturi, în care se regăsesc elemente de rugby, fotbal, baschet, baseball și hochei.

„Sunt sporturi foarte fizice, deci au nevoie de mine tot timpul. Îmi place mult să mă duc. Se desfășoară-n aer liber și e o chestie complet diferită față de ceea ce fac la job”.

Dan spune că în New York poți găsi orice, oricând. „Orașul ăsta pulsează 24 de ore din 24”. Artă, film, muzică, teatru, un fel special de mâncare? New York-ul răspunde oricărei provocări. „Totul e să cauți și vei găsi”.

Medicul român a învățat să gătească acasă, la Oradea. A început cu clasicele șnițele, în copilărie.

„Numai că, știți, copilăria noastră arăta puțin diferit. Se tot împuținau animalele din care puteai să-ți faci un șnițel. Dacă nu era vițel, era bun și porcul. Dacă n-aveai carne de porc, era bun și puiul. Până la urmă, nu-ți mai rămâneau prea multe variante. Și atunci îl făceai din parizer”.

Dan iubește gastronomia japoneză și e fericit când gătește pentru prieteni. Își laudă soția, „o gospodină desăvârșită”. Vede diferențe minore între abordările lor, în bucătărie.

„Eu gătesc 4 ore și mâncăm o jumătate de oră, ea gătește o oră și mâncăm 4 zile. Îmi cam place să gătesc tot ce-mi vine pe chelie. Găsesc o rețetă, o fac de trei ori respectând indicațiile, apoi adaug două-trei ingrediente și improvizez”.

În Woodside, un cartier din Queens, există o „băcănie româneasco-turceasco-sârbească”. Acolo poate găsi brânză românească, salam de Sibiu, chiar și pufuleți.

Asta îi mai alină dorul de țară.

„Îmi lipsește România. Nu știu cuantifica dorul ăsta, cât ai lipsit, cât nu știu ce…Dar mi-e dor de țară, mi-e dor până și de cea mai nesemnificativă străduță prăfuită din Oradea pe care o traversam”.

Guacamole – salată de avocado
(rețeta lui Dan Benedek)

Este un aperitiv sau o gustare foarte răspândită pe continentul american. Originar din America Centrală, este ușor și rapid de gătit.

Timp de preparare: 20 minute.

Ingrediente pentru 2-4 persoane:

2 avocado Hass;

2-3 roșii mijlocii;

o ceapă mică roșie sau 3-4 cepe verzi;

4-6 fire de coriandru (Cilantro);

o lămâie, verde de preferință;

Sare, piper, sos Tabasco de jalapeño sau alt sos picant, după gust. Plus o pungă de chips de porumb.

Mod de preparare:

Se toacă mărunt, dar nu minuscul, ceapa, roșiile, coriandrul și se adaugă sare și piper, după gust.

Se taie avocado, se scoate sâmburele și, cu o lingură, se scoate miezul într-un vas separat. Cu o furculiță se zdrobește la consistența dorită.

Se amestecă toate ingredientele, după care se adaugă zeama de la lămâie și sosul picant. Se mai drege după gust.

Se servește cu chips de porumb.

Cei ce numără calorii pot folosi frunze de salată.

Pentru efect, puteți umple coaja de avocado cu salată. E o porție perfectă.

Buen provecho!

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€