DJ Matei aka Bubble Boy: "Să știi să citești publicul, asta e cel mai important"

Raluca Pancu

Redactor

Matei Chebeleu (24 ani) și-a descoperit pasiunea pentru mixat la doar 14 ani, când a decis să își cumpere o consolă și să se joace cu ea.

„Îmi aduc aminte că, de mic copil, ieșeam cu cei din cartier și eu eram ăla care punea muzică de pe telefon sau venea cu casetofonul și toată lumea zicea: «A venit Matei, e muzică!»”, a mărturisit el pentru PressOne.

În Facultatea de Arhitectură, pe care o va absolvi în acest an, i se spune Bubble Boy, pe motiv că „trăiește într-o bulă de fericire” și nu se enervează niciodată.

De altfel, Matei susține că n-are limite când își intră în rolul de DJ: mixează din plăcere la tot felul de petreceri și festivaluri și consideră că nu se poate fura meserie, pentru că e foarte greu să copiezi tehnica unui alt DJ. Și nici n-are rost.

 „Am început să mă joc cu mixere pe la 14 ani”

− Cum e să fii DJ, la vârsta ta, în România?

− E foarte tare, pentru că e perioada perfectă, ai cea mai multă energie. Ești abia ieșit din adolescență, fix la începutul vieții.

− Te poți întreține din așa ceva?

− Dacă nu aș avea și facultatea pe cap, în condițiile în care acum trebuie să o termin și să am și note bune, deci dacă aș putea să mă concentrez doar pe muzică, da.

Un DJ care e cât de cât cunoscut se întreține foarte ok.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

− Cum te-ai apucat? La ce vârstă ai început?

− Să mă joc cu mixere, de pe la 14 ani, să zicem. Mi-am cumpărat la un moment dat o consolă și am început să mă joc acasă.

Dar îmi aduc aminte că, de mic copil, cum ieșeam cu cei din cartier, eu eram ăla care punea muzică de pe telefon sau care venea cu casetofonul, și toată lumea zicea: „A venit Matei, e muzică!”.

Încet, încet au evoluat lucrurile. Am pus muzică, la un moment dat, la un Bal al Bobocilor, când eram în liceu, și pe urmă pe unde am mai prins, până am ajuns să fiu rezident la Nuit Sociale și la Appétit Social, iar de acolo am început să pun în foarte multe locuri.

Matei Chebeleu la platane. Foto: Mihai Capsâz

 „De un an și jumătate m-am apucat de producție”

− A existat un moment în care ți-ai dat seama că asta vrei cu adevărat să faci?

− Da, la prima petrecere mare. Până atunci mai pusesem muzică doar printre prieteni, în locuri unde publicul nu depășea 50 de persoane, dar la prima petrecere Nuit Sociale, când am avut 1.000 de oameni în față, am trăit un stres… dar a fost cea mai tare senzație!

Să îi ai pe toți și să știi că le controlezi mișcările, că tu îi faci să danseze! A fost foarte tare experiența. Acolo m-am simțit în largul meu, la pupitru, și îmi place în continuare.

− Câte ore reziști să mixezi?

− N-am limită. De-aia spuneam că e bine cât încă sunt la o vârstă fragedă, pentru că încă am energie, încă rezist!

Cel mai mult am stat la o petrecere de la ora 8 seara până a doua zi la 5 după-amiaza, când m-am dus să mă culc.

Așa e viața de DJ. Nu pot să o numesc obositoare, pentru că îmi place ce fac.

− De unde te inspiri când mixezi?

− De obicei, îmi pregătesc de acasă un folder cu muzică, ca un playlist, cam ce aș vrea să pun la petrecerea asta, și pe urmă adaug ce îmi vine pe moment.

Trebuie să știi să citești publicul. Asta e cel mai important la un DJ. Citești publicul ca să îți dai seama ce muzică să le pui.

− Cum s-a născut pasiunea ta pentru muzică electronică?

− Mama m-a dat la pian de mic și am făcut vreo șase ani de pian, muzică clasică. Total altceva!

Evident că m-am plictisit de pian, pe urmă am avut o tentativă să învăț la chitară, de la un prieten, dar nu s-a prins de mine.

Aparent, nu sunt foarte bun cu instrumentele… Pe urmă, când am început să ies în oraș, am început să aud diferite genuri de muzică și asta s-a lipit de mine. Ți-am zis, sunt foarte versatil, adică îmi place orice gen de muzică.

− Dacă eu îți dau acum o melodie…

− Să îți fac un remix, zici? Aia e pe partea de producție. Da, se poate. E un pic mai complicat.

De abia de un an și jumătate m-am apucat de producție. Am vreo zece piese la care lucrez, două le-am pus deja pe pagina de SoundCloud și mai lucrez cu un prieten − vrem să căutăm diferite label-uri și să ne lansăm.

 „Nu se fură meserie în domeniul ăsta”

− Ai învățat să mixezi de unul singur?

− Da, încet, încet. Mai întâi am încercat să găsesc un program pe calculator, neavând o consolă. M-am jucat puțin cu el, am înțeles cum funcționează. Cam toate sunt pe același principiu.

Apoi mi-am cumpărat o consolă, am studiat tutoriale, m-am mai împrietenit cu unii, mi-au mai arătat și ei lucruri până când, punând și exersând, am învățat. Nu pot să zic că am învățat tot. E un studiu continuu.

− Ai furat meserie de la alții?

− Nu se fură meserie în domeniul ăsta. E foarte greu să copiezi tehnica unui om, și nici nu ai de ce. Fiecare e diferit, e bine să îți găsești un suflu diferit față de ceilalți.

− La ce festivaluri ai mixat?

− Cel mai recent, la Neversea. Am avut o scenă. A fost o experiență mișto. Au fost vreo 600 de oameni.

„Cu un laptop poți să ajungi cine vrei, dacă ai inspirație și idei bune”

− În cei șase ani de când ești student la Arhitectură, cum ai reușit să te împarți între școală și platane?

− Cu foarte puțin somn și multă muncă. Dacă o faci cu plăcere, nici nu îți dai seama când trece timpul. Că nu lucrezi, de fapt. Tu faci ce vrei. Deci, să fiu DJ e o plăcere, nu e o muncă.

− De unde vine porecla de Bubble Boy?

− E o poreclă venită din facultate. Toată lumea îmi spunea că trăiesc într-o bulă constantă de fericire: că sunt foarte calm, că nu mă enervez.

Și, la un moment dat, o colegă mi-a zis Bubble Boy și mi-am însușit-o. Nu știu dacă o să rămân la ea (râde)… că ne maturizăm.

Matei Chebeleu. Foto: Mihai Capsâz

− Ce îți place cel mai mult la ceea ce faci?

− Creativitatea – asta îmi place cel mai mult. De mic am fost cu creația, cu imaginația. Am toate nebuniile în cap și vreau să le exprim fizic, palpabil sau prin imagine. Cei 6 ani de arhitectură m-au făcut să îmi dau seama ce vreau.

− Ce sfat i-ai da unui tânăr care vrea să fie DJ?

− Go for it! Absolut! Nu contează, poți să o faci în paralel oricând, poți să te joci acasă. Acuma, cu tehnologia, doar cu un laptop poți să faci tot, poți să produci muzică, să stai să exersezi, doar cu un laptop.

Mai târziu, evident, sunt foarte scumpe echipamentele, în general astea profesioniste.

Dar, la început, ia-ți o consolă, orice, să înveți mișcările și atât. Apoi vine natural, toate se leagă. E cam același principiu peste tot.

Deci, cu un laptop poți să ajungi cine vrei, dacă ai inspirație și idei bune. Nu e complicat. A evoluat foarte mult tehnologia. Toată lumea vrea să fie DJ, dar acum trebuie să știi să te diferențiezi.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€