Adina Galupa. Foto: Dragoș Borcănea
28/03/2018
Adina Galupa, actriță la Hollywood: "Ideea de artist boem nu se traduce în viața de zi cu zi"
Cunoscută publicului românesc mai ales datorită telenovelelor produse de MediaPro („Aniela”, „Inimă de țigan” sau „Regina”), dar și pentru rolul din „Loverboy”, filmul din 2011 al lui Cătălin Mitulescu, Adina Galupa (31 de ani) a primit o șansă și s-a mutat la Los Angeles în urmă cu doi ani.
De atunci, a jucat alături de nume mari ale Hollywoodului, printre care James Franco, Nicolas Cage și Billy Crystal.
Iar ceea ce a învățat de la ei, și nu contenește să o repete, se rezumă astfel: disciplină, disciplină, disciplină.
*
„Vreau să fiu unde nodul creativ este cel mai puternic”
− Cum ai ajuns la Hollywood?
− Am avut roluri mici în producții americane care s-au turnat în România și acolo am primit șansa de a mă duce la casting-uri pentru proiecte care s-au filmat în State.
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Crezi că e nevoie de presă independentă? Dacă da, cu doar 5 euro pe lună poți face diferența chiar acum!
M-am mutat la Los Angeles ca să pot juca în engleză full-time.
− Când ai decis să pleci?
− Am plecat chiar după ce împlinisem 29 de ani. A fost o decizie foarte rapidă. Inițial, plănuisem să plec doar pentru un singur proiect, dar, odată ajunsă la Hollywood, am continuat, și iată-mă aici.
Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”
La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie.
Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică
România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.
− Ce a înclinat balanța?
− Vreau să fiu unde nodul creativ este cel mai puternic, și ăsta este în Los Angeles. Am plecat pentru a încerca să-mi urmez visul la cel mai înalt nivel.
*
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
„Orașul te ține motivat”
− Cum te-ai adaptat la Los Angeles?
− Acum mă simt ca acasă, dar a existat o perioadă când m-am simțit foarte singură, pentru că era un loc atât de nou, atât de departe de casă și cu oameni foarte diferiți.
Mi-a trebuit ceva vreme până m-am dezmeticit.
− Ce ți-a fost cel mai greu?
− La început, faptul că nu aveam pe nimeni care să mă susțină, nici familia, nici prietenii.
Apoi mi-am dat seama că oamenii sunt foarte diferiți și aveam impresia că nu mă integrez.
Ușor, ușor, m-am adaptat și acum nu mi se pare nimic mai dificil decât era acasă, la București.
− Ce îți place cel mai mult acolo?
− Îmi place că oamenii sunt motivați, că fiecare se zbate să înainteze cu propriile visuri. Îmi place că oamenii își cunosc propriul interes, că mereu ai ceva nou de descoperit și că orașul te ține motivat.
*
„Trebuie să înghiți o mie de «Nu»-uri, de critici, de priviri scârbite”
− În ce producții ai jucat până acum?
− Am jucat, printre altele, în filmul „„Untogether”, cu Jamie Dornan și Billy Crystal, și în filmul „I am that man”, cu Matthew Marsden, ambele aflate în fază de post-producție. Anul viitor voi apărea în alte două filme și în noul videoclip al lui Halsey.
− Ce simți că ai învățat de la actorii cu care ai lucrat acolo?
− Disciplină, disciplină, disciplină. Ideea de „artist boem” nu se traduce în viața de zi cu zi.
Cu cât e mai mare actorul, cu atât e mai disciplinat, pentru a-și putea canaliza creativitatea în direcția dorită. Simt că am învățat aici mai mult decât oriunde.
− Spuneai într-un alt interviu că „e greu să fii actriță”. De ce?
− E foarte mult de muncă, și fizică, dar și cu tine însuți, pentru că trebuie să înghiți o mie de „Nu”-uri, de critici, de priviri scârbite.
Meseria asta naște cei mai mulți pierzători. Îți cere muncă, disciplină, o pasiune nebună pentru această artă, mult strâns din dinți și, poate, poate, ai o șansă.
− Care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru un rol?
− Faptul că părinții, prietenii și câinele sunt în partea opusă a lumii este sacrificiul meu.
Avem nevoie de ajutorul tău!
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this