Distribuirea pastilelor cu iod către populație, o nouă controversă între minister și medicii de familie. Ce riscuri are automedicația

Aproape ​9 din 10 medici de familie din România se opun distribuirii iodurii de potasiu prin cabinetele lor, după cum arată un sondaj realizat de o asociație profesională din domeniu. 

Medicii reclamă birocrația suprapusă peste volumul deja uriaș de muncă provocat de pandemie, dar și riscurile de sănătate pentru populația generală, în contextul gradului mic de educație sanitară și al lipsei unei campanii de informare coerente.

„Nici măcar noi nu mai avem autoritate în fața pacienților, când le spunem să nu ia anumite medicamente”, confirmă pentru PressOne Raluca Zoițanu, președintele Federației Naționale a Patronatelor Medicilor de Familie. 

Între timp, ministerul Sănătății condus de Alexandru Rafila merge înainte cu planul de distribuire în grabă a pastilelor cu iod, chiar dacă un accident nuclear sau un atac provocat de războiul din Ucraina sunt „posibile, dar nu probabile”. Mai mult, campania de informare a populației cu privire la medicamente durează mai puțin de o săptămână.

Ce riscuri provoacă neînțelegerile dintre minister și medicii de familie? Ce efecte au pastilele cu iod? Și cum va fi implementată, concret, decizia autorităților? Sunt printre întrebările la care răspunde Dr. Raluca Zoițanu, medic de familie, în interviul acordat PressOne.

PressOne: În primul rând, din punct de vedere medical, se justifică sau nu ca populația să primească pastile cu iod?

Raluca Zoițanu: Sigur că pentru România, o țară la graniță cu un război și cu multe centrale nucleare, cu un risc ca un eventual nor radioactiv să vină și deasupra teritoriului său, măsură nu e greșită. Să ne pregătim cu aceste pastile de iod. Și în alte țări care au centrale nucleare se întâmplă acest lucru. De exemplu, în Elveția, am înțeles de la colegi din alte țări cu care am vorbit.

Dar strict în vecinătatea centralei nucleare, unde oamenii sunt informați și despre buncărele antiatomice existente. 

PressOne: E în discuție oportunitatea distribuirii la nivel național sau nu sugerați asta, ci că în alte părți se face din timp o pregătire acolo unde există risc?

R.Z.: Aș puncta faptul că trebuie să existe o anumită doză de radiații și că trebuie să fie un anumit tip de radiații. Nu în urma oricărui accident sau atac se eliberează în atmosferă acele radiații periculoase pentru om și tiroidă. Și atunci am putea vorbi de o pregătire la nivel local, astfel încât, atunci când într-o anumită zonă e detectat acel nivel crescut de radiații, autoritățile locale de acolo să răspundă și să distribuie rapid pastilele. 

Dar știm că în România aceste lucruri sunt greu de făcut. La noi ”imediat” înseamnă „când am timp” și atunci așa poate fi de înțeles decizia autorităților de a distribui pastilele. 

PressOne: Ce fac, concret, pastilele cu iod?

R.Z.: Blochează capacitatea tiroidei de a absorbi acel iod iradiant, să-i spunem. În mod normal tiroida captează iod. În cazul accidentelor sau atacurilor se eliberează un iod radioactiv, pe care tiroida, nefiind așa deșteaptă să facă diferența între cele două forme, îl va adapta și se va iradia. Iar acest lucru poate duce la cancer tiroidian. 

PressOne: Din cealaltă perspectivă, cât de adverse sunt efectele pastilelor cu iod, dacă sunt? 

R.Z.: Pentru persoanele care au deja probleme tiroidiene, riscul este ca acestea să se agraveze și în general nu este indicat și bine să luăm cantități mari din orice medicament. E important de știut că iodul din aceste pastile de iodură de potasiu nu este acel iod pe care îl vedem pe ambalajul de la multivitamine. Este o cantitate extrem de mare, care poate afecta grav funcția tiroidiană. 

„În birourile de la ministerul Sănătății există senzația că medicii de familie de fapt nu prea fac nimic”

PressOne: Medicii de familie ridică problema logisticii și implicit faptul că distribuirea pastilelor prin cabinete le-ar îngreuna și mai mult munca, după doi ani de pandemie. Ce anume, reproșați, concret, ministerului? 

R.Z.: Orice fel de anunț al autorităților care începe cu ”mergeți la medicul de familie” sau ”sunați la medicul de familie” înseamnă cel puțin 5-10 telefoane, în aceeași zi, de la pacienți interesați sau nu de subiect. În situația în care li se va spune să meargă la medicul de familie pentru a ridica pastilele cu iod și în contextul acesta al fricii, ne vom trezi cu sute de pacienți neprogramați la ușă, care vor insista să le dăm pe loc acele pastile. Chiar înainte să le primim de la Direcțiile de Sănătate Publică, indiferent dacă avem bebeluși sau femei gravide la ușă care așteaptă să fie consultați, vaccinați sau pacienți în vârstă, care au alte probleme de sănătate. 

PressOne: Pe ce vă bazați când anticipați o astfel de reacție? 

R.Z.: Cel mai recent exemplu este cel al pandemiei. În momentul în care în 2020 autoritățile n-au mai avut soluții și au început să spună că medicul de familie este cel mai bun prieten al omului, ”sunați la medicul de familie pentru orice problemă”, foarte puțini pacienți au și sunat. Majoritatea venit direct la ușă, cu simptome de COVID.

Din acest motiv mulți colegi au și restricționat accesul în clădire. Aveam ușa închisă și pacienții trebuiau să sune când ajungeau, să-i putem primi în cabinet. 

PressOne: Cum se ajunge ca medicul de familie să fie implicat în astfel de decizii majore, din moment ce nu e întrebat în prealabil? Pe aceeași logică, de ce trebuie să vedem mereu cum se anunță ceva la București și apoi cum se aplică doar parțial, în țară? 

R.Z.: Foarte sincer și nu foarte diplomatic față de poziția pe care o ocup, de președinte al Federației, în birourile de la ministerul Sănătății există senzația că medicii de familie de fapt nu prea fac nimic. Eventual copiem niște rețete lunare ale pacienților, eventual dăm niște bilete de trimitere pe la specialiști și atunci, dacă tot nu facem nimic, să ni se dea treabă. Ori raportări diverse de făcut, de pe o zi pe alta.

Ni se cer de pe o zi pe alta și apoi ni se spune că trebuie să facem acele raportări săptămânal sau lunar. Când apare orice problemă, se gândesc că ar trebui să o rezolve medicii de familie, cum este și acum, cu distribuirea pastilelor cu iod. 

Primăriile nu vor și n-au oameni. Inspectoratele pentru Situații de Urgență se ocupă cu alte lucruri, că doar nu s-ar ocupa cu pregătirea dezastrelor și urgențelor. Ce ne mai rămâne? Medicii de familie, că doar ei sunt peste tot. 

PressOne: Din momentul în care ministrul Sănătății a anunțat această inițiativă a existat vreo discuție a dvs. sau a colegilor din alte asociații de profil cu Alexandru Rafila?

R.Z.: Domnul ministru a început să anunțe gândul că se explorează distribuția pastilelor prin medicii de familie undeva acum trei săptămâni. Cel puțin atunci l-am auzit eu pentru prima oară, într-o conferință săptămânală de la minister. 

Nu au existat consultări oficiale, n-au fost invitate organizațiile la discuții.

Prima astfel de consultare a fost stabilită pentru joi, 31 martie. Noi, Federația Patronatelor, nu am primit nicio invitație. Și nici alți colegi, de la alte asociații. Domnul ministru spunea că a avut discuții individuale private. Probabil cunoaște un număr de medici de familie cu care se mai consultă, dar părerea majorității, din ce vorbesc eu cu colegii, e că nu trebuia să se distribuie pastile prin noi. Noi nu avem logistica necesară și nu putem să o facem.

O campanie de informare din care nimeni nu înțelege nimic

PressOne: Campania de informare a populației cum vi se pare, până la acest moment? 

R.Z.: Cu informații care nu prea respectă regulile de comunicare, atât cât le știu și eu. Nu poți să tot schimbi mesajul. Inițial s-a spus ”avem 30 de milioane de pastile cu iod. Dacă se dau două de persoană, ne ajung pentru 15 milioane de oameni”. Ulterior, probabil consultându-se și cu medici endocrinologi, ministerul Sănătății a aflat că nu trebuie date pastile la populația cu vârstă mai mare de 40 de ani. 

PressOne: Există implicit temerea că și informarea propriu-zisă va cădea tot în responsabilitatea medicilor de familie?

R.Z.: În mod absolut spectaculos l-am auzit pe ministru spunând la TVR că nu va implica medicii de familie în campania de informare. Și că aceasta se va face prin televiziuni și radiouri. Noi ne gândeam că medicii ar trebui să fie principalii comunicatori, pentru că la noi vin oamenii să întrebe. Sigur că ajută și televiziunile și radiourile. Aș fi văzut și o campanie în online, prin social media, coordonată de experți și nu de angajații ministerului. 

PressOne: De cât timp credeți că ar fi fost nevoie pentru o campanie de informare corect făcută, înainte de a începe livrarea pastilelor cu iod?

R.Z.: Cred că cel puțin o lună, cu mesaje repetate. Aceleași mesaje, repetate peste tot, până te plictisești de ele. Avem deja experiență cu felul în care s-a comunicat vaccinarea. Și acolo s-au făcut greșeli foarte mari și știm deja că o campanie eficientă de mesaje pro-vaccinare durează, costă și trebuie să fie făcută de experți. Din păcate ministerul Sănătății nu are acești experți. 

PressOne: Cum ar arăta, administrativ, înregistrarea persoanelor care primesc, poate prin medicul de familie, într-un final, pastilele cu iod? 

R.Z.: Nu am niciun fel de informație. Am văzut că domnul ministru spunea că încearcă să facă acest lucru cât mai puțin birocratic. Ce știm din alte ocazii este că ni se dau niște tabele de hârtie sau un Excel pe care îl tipărim și niște borderouri pe care pacientul trebuie să noteze sau să notăm noi pentru pacient. Din păcate avem și un grad mare de analfabetism în România, pentru o parte din populație. Și aceste lucuri durează, să le completăm noi datele.

În plus trebuie să-i verificăm, să fie înscriși la noi și să nu ia pastilele de două ori. Noi propusesem ca STS, deși sunt sigură că pot și organizații de voluntari IT, să facă extrem de repede o aplicație pe care să o poată folosi farmaciile, dacă se distribuie prin farmacii. Farmacistul să poată intra pe o aplicație cloud based și să vadă dacă CNP-ul respectiv a mai ridicat pastilele și din altă farmacie. 

PressOne: De ce se dau două pastile?

R.Z.: Așa este doza pentru adulți. În funcție de vârstă se dau un sfert, jumătate, una sau două pastile. 

PressOne: Care sunt condițiile de depozitare a pastilelor cu iod și în cât timp expiră?

R.Z.: Dacă vă uitați pe ambalajul de la orice cutie de medicamente scrie că trebuie ținute la mai puțin de 25 de grade celsius, într-un loc răcoros, ferit de soare sau umiditate. O altă problemă, nu atât la pacienți acasă, dar în cabinetele noastre: nu avem unde să depozităm în condiții de siguranță astfel de cantități.

Dacă pacienții nu ar veni să le ia, așa cum se așteaptă statul, pentru că până pun ei la punct detaliile poate că se termină războiul, noi am rămâne cu ele. 

Pastilele au un termen de valabilitate trei ani. Din experiență știm că nici DSP-urile, nici ministerul și nici Antibiotice Iași nu le vor lua înapoi și atunci noi vom rămâne și cu spații blocate, eventual pe-acasă și va trebui tot noi să le eliminăm, după trei ani, conform regulamentului pentru deșeuri medicale speciale. Acest lucru costă foarte mult. O firmă specializată cere sute sau mii de lei, pentru că prețul este pe kilogram. 

”Se poate și ca Ministerul Sănătății să găsească o variantă prin care să ne forțeze”

PressOne: Ce se întâmplă dacă medicii de familie vor fi puși în fața faptului împlinit? Care va fi soluția de distribuire a pastilelor cu iod în România? 

R.Z.: Anul trecut, în situația vaccinării și chiar și la începutul lui 2022, cu testarea COVID, a fost principiul ”cine dorește”. Trebuia să îți exprimi dorința, trimiteai o cerere la Casa de Asigurări că vrei să vaccinezi anti-COVID și să testezi.

Când au fost acele bonuri valorice care se dădeau persoanelor care se vaccinau la fel, cine nu a dorit să le primească, deși era o oarecare obligație acolo după ce ai vaccinat omul, tot au fost colegi care au refuzat. Au zis că având în vedere că bonurile nu au venit când trebuiau, împreună cu dozele de vaccin, ei nu stau să mai cheme o dată pacienții la cabinet, să le dea voucherele. Și atunci au făcut un refuz scris la DSP. Probabil că și acum, cu pastilele cu iod, se va întâmpla același lucru 

Se poate și ca Ministerul Sănătății să găsească o variantă prin care să ne forțeze, să zică ”dacă nu distribuiți, nu mai aveți contract cu Casa de Asigurări”. Pe noi nu ne mai miră nimic. S-au mai încercat astfel de lucruri, în trecut. 

PressOne: Fenomenul automedicației, al administrării acasă de pastile ”după ureche” este la fel de grav ca acum 5-10 ani sau educația populației s-a mai îmbunătățit, din acest punct de vedere? 

R.Z.: Aș zice că este și mai grav, în 2022. Sigur, în pandemie toată lumea a fost speriată și ar fi făcut orice ca să nu moară de COVID. Dacă la televizor vedeai grozăviile din valul 4 rațiunea trecea în planul doi. Dar când era nebunia cu Arbidol și cu antiviralele vândute sub tejghea, aduse pe sub mână din Rusia, noi le spuneam preventiv pacienților ”nu luați decât ce vă zicem noi.” Nu antivirale, că sunt periculoase. 

Pacienții ne promiteau că nu-și administrează singuri medicamente și după câteva zile, când începeau să se simtă rău, ne spuneau ”știți, nu v-am ascultat și de fapt am luat”. Nici măcar noi nu mai avem autoritate în fața pacienților, când le spunem să nu ia anumite medicamente. 

PressOne: De ce nu mai au medicii de familie autoritate în fața pacienților, după doi ani de pandemie?

R.Z.: Pentru că statul român nu face în continuare campanii de informare și nu reușește să fie eficient. Câteodată din lipsă de viziune la nivelul conducerii ministerului Sănătății, Digitalizării sau a altor ministere și structuri cu atribuții, alteori din lipsa banilor. Atunci când se mai nimerește câteodată să aibă cineva viziune și să încerce să facă ceva, nimerește într-un anumit moment al anului ca ministru sau șef de agenție, când bugetele deja făcute pentru tot anul nu sunt suficiente. Ori o astfel de campanie de informare costă bani și nu poate fi făcută cu personalul din instituții. 

PressOne: Care sunt, din perspectiva dvs., cele mai grave lucruri spre care încă nu știm să ne uităm, cele mai grave urmări ale pandemiei, în România?

R.Z.: Aș alege două probleme, legate între ele. Una este lipsa de încredere în autorități și în societate, în general. Pandemia, dacă a scos în primul an ce era mai bun în oameni, solidaritatea, a scos în al doilea an ce era mai rău: acea ceartă a vaccinaților cu nevaccinații.

Și aș adăuga o a doua mare problemă: epidemia de probleme de sănătate mintală. Anxietatea, depresia și tot ce se întâmplă după doi ani de pandemie în care viețile tuturor s-au schimbat.