Din culise: cum a colaborat Ungaria cu Rusia pentru a scoate oligarhi, companii și bănci de pe lista sancțiunilor UE

Redacția

Știri

31/03/2026

Autori: Wojciech Cieśla (FRONTSTORY), Anna Gielewska (FRONTSTORY), Szabolcs Panyi (VSquare), Holger Roonemaa (Delfi Estonia), Ilya Ber (Delfi Estonia), Michael Weiss (The Insider), Lukas Diko (ICJK),

„Sun pentru că așa mi‑a cerut Alisher”

La doar o oră după ce ministrul maghiar de externe Péter Szijjártó a sosit la Budapesta de la Sankt Petersburg, pe 30 august 2024, a primit un apel telefonic de la omologul său rus, Serghei Lavrov. Lavrov i‑a spus că Szijjártó fusese citat peste tot în presa rusă în urma vizitei sale.

„Am spus ceva greșit?”, a întrebat nervos Szijjártó.

„Nu, nu, nu. Spuneau doar că lupți pragmatic pentru interesele țării tale.”

Motivul apelului lui Lavrov era o solicitare: oligarhul rus Alisher Usmanov dorea ca sora sa, Gulbahor Ismailova, să fie scoasă de pe lista sancțiunilor UE, iar Szijjártó promisese că va ajuta. Usmanov, un magnat ruso‑uzbek, și‑a acumulat averea în minerit, industrie, telecomunicații și media. El a fost descris ca fiind unul dintre oamenii de afaceri preferați ai lui Putin, cu „legături deosebit de strânse” cu președintele rus.

„Uite, sun pentru că așa mi‑a cerut Alisher și m‑a rugat doar să‑ți reamintesc că te ocupai de sora lui”, a spus Lavrov.

„Da, absolut”, a răspuns Szijjártó. „Situația este următoarea: împreună cu slovacii depunem o propunere la Uniunea Europeană pentru a o scoate de pe listă. O vom depune săptămâna viitoare și, odată ce începe noua perioadă de revizuire, va fi pusă pe agendă și vom face tot posibilul ca ea să fie scoasă.”

Lavrov s‑a declarat mulțumit și și‑a exprimat aprecierea pentru „sprijinul și lupta ta pentru egalitate în toate domeniile”.

După ce scopul principal al conversației a fost atins, Lavrov și Szijjártó au trecut la a‑și manifesta disprețul comun față de Uniunea Europeană, în special față de țările cu orientare pro‑ucraineană.

Ambii l‑au criticat pe Josep Borrell, pe atunci Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, pe care Lavrov l‑a numit „cea mai mare dezamăgire”, iar Szijjártó l‑a caracterizat disprețuitor drept „Biden‑ul european”.

Socialistul spaniol, a remarcat Lavrov, fusese mult mai „rezonabil” atunci când reprezenta doar interesele Madridului ca ministru de externe, înainte de a fi numit în Comisia Europeană, unde un comisar nu își poate favoriza țara de origine în detrimentul blocului. „Deci nu poți să‑ți numești țara, dar trebuie să‑ți numești genul, nu?”, a întrebat Lavrov, neîncrezător, după ce Szijjártó i‑a rezumat aceste protocoale birocratice.

Înainte de a închide, ministrul ungar a vorbit cu admirație despre noul sediu Gazprom pe care îl vizitase în Rusia, adăugând: „Sunt mereu la dispoziția ta.”

Șapte luni mai târziu, Ismailova a fost scoasă de pe lista de sancțiuni a UE.

Kim Philby de Ungaria

Apelul telefonic între cei doi miniștri de externe, unul din multe desfășurate între 2023 și 2025, evidențiază o strânsă legătură între Szijjártó, care reprezintă un stat membru UE și NATO, și Lavrov, care reprezintă o țară ce a invadat și ocupat un stat european și poartă un război hibrid ce include acte de incendiere și sabotaj împotriva statelor de pe flancul estic al NATO.

În schimburile sale cu Lavrov, Szijjártó apare respectuos, aproape slugarnic. „Dacă scoți numele și arăți aceste conversații oricărui ofițer de caz, va jura că este transcrierea unui ofițer de informații care își lucrează agentul”, a declarat un înalt oficial european din serviciile de informații după ce a analizat transcrierile.

Transcrierile și înregistrările audio ale convorbirilor Lavrov–Szijjártó, precum și ale apelurilor lui Szijjártó cu alți oficiali guvernamentali ruși, au fost obținute și verificate de un consorțiu de redacții de investigație format din VSquare, FRONTSTORY, Delfi Estonia, The Insider și Centrul de Investigații Ján Kuciak (ICJK).

Disponibilitatea aparentă a lui Szijjártó, ca înalt oficial al guvernului maghiar, de a acționa discret în interesul Rusiei la nivelul UE poate explica de ce Moscova investește eforturi considerabile pentru a‑l menține la putere pe Viktor Orbán și partidul său pro‑Kremlin, Fidesz.

Sondajele independente sugerează că Orbán este serios în urma contracandidatului său înaintea alegerilor parlamentare din 12 aprilie, partidul de centru‑dreapta Tisza, condus de Péter Magyar, având un avans clar. Pe măsură ce campania lui Orbán se clatină, Rusia ar interveni și ea, în moduri ascunse.

Potrivit unui raport anterior al VSquare, Kremlinul l‑a desemnat pe Serghei Kiriyenko – adjunct al șefului administrației prezidențiale ruse și un arhitect‑cheie al operațiunilor de influență politică – pentru a sprijini din umbră campania lui Orbán. Kiriyenko a jucat anterior un rol important în interferențele electorale din Moldova.

În același timp, campania lui Orbán a început să reproducă tot mai mult narațiuni ale Kremlinului: provocări la adresa Ucrainei și acuzații la adresa opoziției și criticilor, prezentați drept agenți sau spioni ucraineni, în timp ce sunt ridiculizate sau respinse acuzațiile privind propriile legături cu Rusia.

Apropierea lui Szijjártó de Lavrov, deși menționată anterior în presă, nu a fost niciodată documentată până acum prin scurgeri de convorbiri telefonice care să demonstreze amploarea reală a coluziunii.

În afară de faptul că a dus la îndeplinire ceea ce i se ceruse, Szijjártó îl ținea constant pe Lavrov la curent cu detalii ale unor discuții considerate, în mod normal, confidențiale, purtate de diplomați europeni.

De pildă, în același apel din 30 august 2024 cu Lavrov, imediat după discuția lor privind scoaterea lui Gulbahor Ismailova de pe lista sancțiunilor, Szijjártó a dezvăluit și detalii ale reuniunii Consiliului Afaceri Externe al UE la care participase cu o zi înainte.

„Și asta a fost o nebunie, știi, când Landsbergis a spus că noi contribuim cu 12% la fiecare rachetă și fiecare proiectil”, i‑a spus Szijjártó lui Lavrov, referindu‑se la ministrul de externe al Lituaniei de atunci, Gabrielius Landsbergis, care susținuse că Rusia își finanțează parțial războiul din profiturile obținute din gazul și petrolul vândute clienților europeni precum Ungaria și Slovacia.

„I‑am spus: prietene, nu ai dreptate, pentru că europenii contribuie mult mai mult… nu doar slovacii și noi cumpărăm direct gaz și petrol din Rusia, ci voi toți, care cumpărați aceleași lucruri de la ei prin… India, Kazahstan.”

Contactat pentru un comentariu, Landsbergis a confirmat detaliile discuțiilor din culise ale reuniunii miniștrilor de externe ai UE. „Pot confirma faptul că acesta este un schimb real de replici care a avut loc în timpul unuia dintre Consiliile Afaceri Externe”, a declarat Landsbergis.

„Se pare că în tot acest timp Putin a avut - și încă are - o cârtiță în toate reuniunile oficiale europene și NATO. Dacă integritatea acestor reuniuni trebuie menținută, ar fi potrivit ca Ungaria să fie exclusă din toate. Fiecare generație are un Kim Philby” - o referire la notoriul spion al KGB din perioada Războiului Rece, infiltrat în serviciile secrete britanice. „Se pare că Péter Szijjártó joacă acest rol cu entuziasm.”

Această analogie merge puțin mai departe decât un simplu artificiu retoric. Atât Philby, cât și Szijjártó au primit cea mai înaltă distincție sovietică sau rusă care poate fi acordată unui străin: Ordinul Prieteniei. Distincția lui Szijjártó a fost acordată oficial de Vladimir Putin, dar i‑a fost înmânată fizic de Lavrov pe 30 decembrie 2021.

Ștergerea unor nume

Eforturile lui Szijjártó de a obține scoaterea surorii lui Usmanov de pe lista sancțiunilor UE nu au fost singurul caz în care ministrul a acționat pentru a relaxa sancțiunile economice împotriva unor ruși bine conectați.

Ismailova a fost eliminată de pe listă împreună cu omul de afaceri rus Viatcheslav Moshe Kantor și cu ministrul sportului din Rusia, Mihail Degtiarev. Potrivit RFE, care a relatat acest lucru în martie 2025, decizia a venit după ce Ungaria și Slovacia au amenințat că vor bloca prelungirea cu șase luni a sancțiunilor UE - inclusiv înghețarea activelor și interdicțiile de viză - care vizau entități și persoane legate de Rusia (Lavrov fiind printre acestea).

Un diplomat european implicat îndeaproape în negocierile privind sancțiunile dintre cele 27 de state membre ale UE a declarat că, deși se bănuia de mult timp că Ungaria și Slovacia furnizau Moscovei detalii despre negocieri, era valoros faptul că existau acum dovezi clare care să demonstreze acest lucru.

Deși UE a sancționat aproximativ 2.700 de cetățeni și entități rusești pentru rolul lor în facilitarea războiului de amploare al Rusiei împotriva Ucrainei, blocul trebuie să voteze la fiecare șase luni dacă sancțiunile sunt prelungite. Deciziile se iau prin consens, ceea ce înseamnă că toate cele 27 de state membre trebuie să fie de acord. Acest lucru oferă Ungariei o influență disproporționată, deoarece poate amenința cu blocarea întregului regim de sancțiuni dacă anumite persoane nu sunt eliminate de pe listă.

Același diplomat european, vorbind cu reporterii sub protecția anonimatului pentru a putea dezvălui detalii ale procesului, a spus că Ungaria și Slovacia încep de obicei negocierile cu o listă mai lungă de nume rusești pe care le cer să fie eliminate. „Nu folosesc argumente juridice, spun pur și simplu că nu vor ca acele persoane să fie pe lista sancțiunilor din motive politice”, a explicat sursa.

Pe măsură ce negocierile avansează, Budapesta și Bratislava își reduc de obicei lista la doar două sau trei persoane, așa cum s‑a întâmplat în cazul Ismailova, Kantor și Degtiarev. Ismailova este una dintre cele două surori ale lui Usmanov. Ea a fost sancționată de Regatul Unit, Statele Unite, Ucraina și Estonia. Tallinn a reimpus sancțiunile după ce ea a fost scoasă de pe lista UE la inițiativa Ungariei și Slovaciei.

Usmanov însuși este sancționat de numeroase jurisdicții, inclusiv UE, Statele Unite, Canada și Regatul Unit, ca urmare a invaziei rusești la scară largă asupra Ucrainei.

În cadrul proiectului său „Russian Asset Tracker”, OCCRP a asociat oligarhul cu peste o duzină de proprietăți de lux din Europa, precum și cu conturi bancare, ambarcațiuni și aeronave. Potrivit anchetei, valoarea minimă a activelor lui Usmanov depășește 3,4 miliarde de dolari.

Un reprezentant al lui Usmanov a declarat la acea vreme pentru OCCRP că acesta nu a beneficiat niciodată de pe urma guvernului rus și nici de privatizarea activelor de stat. Reprezentantul a afirmat că averea lui Usmanov a fost obținută exclusiv prin investiții transparente și administrare de active, adăugând că proprietatea majorității bunurilor lui Usmanov a fost transferată familiei sale și că el le putea utiliza doar pe bază de închiriere.

Joachim Nikolaus Steinhöfel, avocatul din Hamburg care îi reprezintă pe Usmanov și Ismailova, a refuzat să răspundă întrebărilor privind natura discuției dintre Lavrov și Szijjártó referitoare la clienții săi. „Întrebările dumneavoastră se bazează pe presupunerea inadmisibilă conform căreia clienții mei ar fi fost, într‑un fel, la curent cu conversații confidențiale presupuse a fi avut loc între terți”, a scris Steinhöfel într‑un e‑mail, adăugând că „în ultimii ani, numeroși lideri politici contemporani de prim rang s‑au pronunțat în favoarea ridicării sancțiunilor împotriva lui A. Usmanov. Acest lucru este cu atât mai valabil în cazul ridicării sancțiunilor împotriva surorii sale, care a fost supusă acestor măsuri într‑un mod absurd, exclusiv din cauza legăturilor de familie”.

Steinhöfel a mai menționat că, în ultimii patru ani, Usmanov a câștigat peste douăzeci de procese împotriva unor instituții media, personalități publice și politicieni „care au difuzat diverse afirmații false despre el”.

De la impunerea sancțiunilor, Usmanov și cele două surori ale sale au depus eforturi considerabile pentru a scăpa de aceste restricții, mergând până la a intenta procese împotriva unor instituții media. Cealaltă soră a sa, Saodat Narzieva, a reușit să fie scoasă de pe lista UE după doar cinci luni.

După ce Rusia, Ungaria și Slovacia au reușit anul trecut să obțină eliminarea Ismailovei de pe listă, singurul membru al familiei rămas sancționat este Usmanov însuși.

În timpul celei mai recente runde de negocieri privind prelungirea sancțiunilor, în luna martie, Slovacia și Ungaria au continuat să facă presiuni asupra UE pentru ca și el să fie eliminat de pe listă.

„De data aceasta, negocierile au continuat de vineri noaptea până sâmbătă dimineața devreme, pe 14 martie, când Slovacia a spus în cele din urmă că este de acord cu prelungirea sancțiunilor, menținându‑i pe Usmanov și [Mihail] Fridman pe listă”, potrivit diplomatului UE citat anterior.

Dacă cele 27 de state membre nu ar fi ajuns la un acord până pe 15 martie, sancțiunile împotriva tuturor celor 2.700 de persoane și entități ar fi expirat.

În eforturile lor de a readuce familia Usmanov pe piețele internaționale, ungurii și slovacii sunt sprijiniți de un aliat puternic din afara UE. La începutul lunii martie, înainte de runda‑cheie a celor mai recente negocieri, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, a trimis o scrisoare premierului slovac Robert Fico, numindu‑l pe Usmanov „un prieten drag”.

Erdoğan a lăudat transparența și natura caritabilă a lui Usmanov: „a sprijinit proiecte culturale, umanitare și sportive care promovează deschiderea țărilor din Asia Centrală către Occident, contribuind totodată în mod semnificativ la consolidarea legăturilor umane din lumea turcică”.

Președintele Turciei l‑a informat, de asemenea, pe Fico despre scrisori comune pe care Organizația Statelor Turcice, împreună cu liderii Azerbaidjanului, Kazahstanului, Republicii Kîrgîze și Uzbekistanului, le‑au trimis atunci președintelui Consiliului UE, Charles Michel, și președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. „Am luat, de asemenea, inițiative cu anumiți lideri ai UE”, a adăugat Erdoğan, calificând sancțiunile împotriva lui Usmanov și a membrilor familiei sale drept „o practică nedreaptă”.

Diplomatul UE implicat în negocierile privind sancțiunile a confirmat că scrisoarea prin care se cerea scoaterea lui Usmanov de pe listă, în ultima rundă de negocieri, a fost depusă de Slovacia și semnată de Erdoğan.

Ungaria a susținut eliminarea de pe listă atât a lui Usmanov, cât și a lui Fridman, miliardarul rus care a cofondat gigantul financiar Alfa Group.

„Mi se pare ciudat că state terțe vor să influențeze deciziile UE privind sancțiunile, iar ordinele lor sunt prezentate de Ungaria sau Slovacia”, a declarat diplomatul. „UE face evaluări juridice pentru a decide asupra sancționării, dar apoi apare un ordin politic de a retrage unul sau altul dintre nume de pe listă. UE trebuie să ia singură aceste decizii.”

„Negocierile privind revizuirea regulată, semestrială, a regimului de sancțiuni pentru subminarea integrității teritoriale a Ucrainei s‑au încheiat la 15 martie 2026”, a declarat Ministerul Afacerilor Externe al Slovaciei într‑un comunicat transmis partenerilor din consorțiu. Instituția a refuzat „să comenteze sau să dezvăluie detalii despre pozițiile sale de negociere sau pe cele ale altor state membre, întrucât negocierile sunt confidențiale”.

Biroul premierului slovac Robert Fico nu a răspuns întrebărilor noastre.

Lupta împotriva sancțiunilor

Relaxarea sancțiunilor economice pentru Ismailova și Usmanov nu este singurul caz în care Ungaria a acționat în secret în numele Kremlinului la Bruxelles.

Am obținut materiale despre o conversație separată în care Szijjártó îi raporta unui alt oficial rus de rang înalt, ministrul adjunct al energiei Pavel Sorokin, că face tot posibilul pentru a „abroga” un pachet esențial de sancțiuni al UE care vizează flota fantomă de petroliere sub pavilion fals a Rusiei - principalul mecanism prin care Moscova ocolește sancțiunile energetice occidentale.

Într‑o conversație cu Sorokin, fost bancher Morgan Stanley educat la Londra și „arma secretă” a lui Putin în slăbirea sancțiunilor energetice occidentale, Szijjártó s‑a oferit să elimine de pe listă bănci rusești propuse pentru sancționare de UE. El i‑a cerut chiar oficialului rus să îi furnizeze argumente care să explice de ce acest lucru ar fi în interesul Ungariei.

Într‑un apel telefonic din 30 iunie 2025 cu Sorokin, Szijjártó s‑a plâns că UE a refuzat să îi arate documente legate de propunerea de sancționare a companiei 2Rivers, o firmă cu sediul în Dubai care comercializează petrol rusesc. „Pentru că spun că nu există un interes maghiar clar pe care să îl poată identifica și, prin urmare, Ungaria nu poate cere legal eliminarea lor de pe listă”, a explicat Szijjártó, după ce Sorokin l‑a întrebat de ce Budapesta fusese exclusă din proces.

Potrivit UE, 2Rivers, cunoscută anterior sub numele de Coral Energy, a fost unul dintre actorii‑cheie în vânzarea petrolului rusesc prin propria flotă fantomă de petroliere și în ascunderea originii țițeiului provenit de la gigantul energetic de stat Rosneft, aflat acum sub sancțiuni americane. Ulterior, 2Rivers vinde petrolul peste plafonul internațional de preț, alimentând mașinăria de război a Rusiei cu venituri vitale. În decembrie 2024, Regatul Unit a sancționat 2Rivers și rețeaua sa de tranzacționare a petrolului.

Nu este clar ce interes ar avea Ungaria - o țară fără ieșire la mare, care primește petrol prin conducte - să încerce să mențină operațiunile flotei fantomă a Rusiei. Beneficiul pentru Rusia este însă evident.

După ce a raportat că nu a avut succes în cazul 2Rivers, Szijjártó i‑a împărtășit lui Sorokin detalii despre stadiul negocierilor aflate atunci în desfășurare privind cel de‑al 18‑lea pachet de sancțiuni al UE.

Ministrul ungar de externe i‑a explicat oficialului rus că votul nu fusese încă introdus pe agendă din cauza unei amânări aranjate de Ungaria și Slovacia, amânare care urma să rămână în vigoare până când UE ar fi acceptat „să facă o excepție” pentru aceste țări și „să ne permită să continuăm să cumpărăm gaz și petrol rusesc”.

Al 18‑lea pachet de sancțiuni a fost propus de Comisia Europeană la 10 iunie 2025, însă Szijjártó a anunțat public pe 23 iunie că Ungaria și Slovacia îl blochează. Oficial, el a susținut că acest lucru se întâmplă „ca reacție la planurile Uniunii Europene de a elimina treptat importurile de energie din Rusia”. În apelul său cu Sorokin, o săptămână mai târziu, Szijjártó a vorbit însă foarte diferit despre activitățile și obiectivele reale ale Ungariei la Bruxelles.

Szijjártó i‑a spus lui Sorokin că luptă împotriva întregului pachet de sancțiuni și încearcă să salveze cât mai multe entități rusești posibil. „Fac tot posibilul să fie abrogat. Ideea este că am scos deja 72 [de entități] de pe listă, dar erau 128. Încerc să continui, dar trebuie să spun că acest lucru este în interesul Ungariei”, a declarat Szijjártó.

Din conversație nu reiese clar la ce entități rusești se referea Szijjártó când a menționat cifrele 72 și 128.

„Dacă ei [echipa lui Sorokin] mă pot ajuta să identific efectele directe și negative asupra Ungariei, le‑aș fi foarte recunoscător”, a adăugat el, „pentru că, dacă pot demonstra așa ceva, mi‑ar oferi o cu totul altă oportunitate”.

Apelul este dovada faptului că ministrul ungar de externe nu doar folosește argumente redactate în Rusia atunci când încearcă să dilueze sancțiunile UE împotriva Moscovei - ci le solicită activ oficialilor ruși.

Potrivit Kingăi Redłowska, experă în sancțiuni și șefa CFS Europe în cadrul think‑tank‑ului londonez RUSI, „din punct de vedere legal, rămâne o bază politică legitimă pentru ca un stat membru să‑și retragă consimțământul într‑un sistem bazat pe unanimitate.

Utilizarea acestui argument de către Ungaria are un scop dublu. Pe plan intern, îi permite lui Viktor Orbán să consolideze o narațiune anti‑ucraineană. La nivelul UE, oferă pârghii pentru a obține concesii în domenii fără legătură, precum finanțarea UE sau disputele privind statul de drept.”

Deși această strategie poate ajuta guvernul lui Orbán, aflat sub presiune, facilitarea capturării și menținerii de către un vecin agresiv a unor teritorii europene suverane contravine interesului național al Ungariei. „Slăbirea sancțiunilor riscă să întărească economia de război a Rusiei, subminând interesele de securitate mai largi ale tuturor statelor membre ale UE, inclusiv ale Ungariei.”

Conversația dintre Szijjártó și Sorokin a vizat și bănci rusești aflate în vizorul celui de‑al 18‑lea pachet de sancțiuni al UE. „Transmite‑mi numele acelor bănci, pot verifica dacă sunt pe listă sau nu, voi verifica temeiurile juridice și apoi voi face tot posibilul”, i‑a spus Szijjártó lui Sorokin.
„Știu că voiau să pună pe listă Sankt Petersburg Bank, pe care am reușit să o scot; voiau, de asemenea, să pună pe listă o altă bancă legată de proiectul Paks, și am reușit să o scot.”

După săptămâni de amânări provocate de Ungaria și Slovacia, Uniunea Europeană a adoptat în cele din urmă cel de‑al 18‑lea pachet de sancțiuni la 18 iulie 2025. 2Rivers a fost inclusă în pachet, ceea ce a determinat compania să înceapă procesul de dizolvare. Măsurile au reprezentat, de asemenea, o lovitură semnificativă pentru flota fantomă a Rusiei și pentru eforturile acesteia de a ocoli sancțiunile petroliere.

Cu toate acestea, rămâne neclar cât de mult mai mare ar fi putut fi impactul în absența eforturilor lui Szijjártó.

În martie 2026, Washington Post a relatat că Szijjártó a împărtășit în mod regulat informații prin telefon cu Lavrov, în timpul pauzelor din cadrul negocierilor UE, aproape în timp real. „Practic, fiecare reuniune a UE din ultimii ani a avut Moscova la masă”, a declarat pentru Post un oficial european din domeniul securității, publicația neavând însă transcrierile verbatim ale acestor convorbiri.

Premierul Poloniei, Donald Tusk, și Gabrielius Landsbergis, fostul ministru de externe al Lituaniei, au confirmat aproape imediat informațiile publicate de Post. „Vestea că oamenii lui Orbán informează Moscova, în detaliu, despre reuniunile Consiliului UE nu ar trebui să surprindă pe nimeni. Avem de mult timp aceste suspiciuni. Acesta este unul dintre motivele pentru care iau cuvântul doar atunci când este strict necesar și spun doar atât cât este necesar”, a scris Tusk pe X.

În martie 2026, Politico a relatat că „UE limitează fluxul de materiale confidențiale către Ungaria, iar liderii se întâlnesc în grupuri mai restrânse”.

Guvernul Ungariei a respins aceste relatări drept „propagandă pro‑ucraineană”, în timp ce Szijjártó, care a recunoscut comunicarea frecventă cu Lavrov, a declarat că articolul Post despre presupusele sale scurgeri de informații este „fake news”.

Această strategie pare să se întoarcă împotriva sa. Recent, Szijjártó a fost huiduit de protestatari la un eveniment de campanie, fiind strigat „trădător” și „spion rus”. Tot ce a reușit să strige înapoi, vizibil furios, a fost că huiduitorii ar fi trebuit să plătească de trei ori mai mult pentru gaz și petrol dacă acestea nu ar proveni din Rusia.

Nici Lavrov, nici Szijjártó nu au răspuns solicitărilor de comentarii referitoare la această investigație.

Interferența Ungariei în politica de sancțiuni a UE a început la câteva luni după invazia rusă pe scară largă, iar ceea ce a debutat ca veto‑uri izolate s‑a transformat, pe parcursul a patru ani, într‑un efort sistematic, semi‑instituționalizat, de lobby în favoarea unor figuri legate de Kremlin - la care s‑a alăturat ulterior și Slovacia.

În iunie 2022, Ungaria a ținut ostatic întreg al șaselea pachet de sancțiuni al UE - inclusiv embargoul parțial istoric asupra petrolului rusesc - până când Patriarhul Kirill, fost agent KGB și conducătorul Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost eliminat de pe listă, premierul Viktor Orbán intervenind personal pe motiv de „libertate religioasă”.

Din 2022 încoace, Ungaria a început, de asemenea, să blocheze încercările repetate ale Letoniei de a‑i adăuga pe Iskander Makhmudov și Andrei Bokarev - miliardarii coproprietari ai Transmashholding, producător de componente pentru vehicule de luptă ale infanteriei, încă de la începutul războiului. Diplomați letoni au atribuit această mișcare existenței unor societăți mixte ale Transmashholding în Ungaria, cu firme legate de omul care urma să devină ministrul apărării al Ungariei, Kristóf Szalay‑Bobrovniczky.

Miza reală a acestei protecții a devenit mai clară în martie 2026, când The Insider și Der Spiegel au dezvăluit că Bokarev a fost „arhitectul ideologic și principalul finanțator” al Centrului 795 - o direcție secretă de asasinate, înființată prin ordin al Statului Major General rus în decembrie 2022, alcătuită din veterani de elită ai GRU și FSB și integrată în cadrul concernului Kalashnikov pentru a folosi statul de plată și infrastructura acestuia drept acoperire.

În februarie 2024, Ungaria a eșuat în tentativa de a‑i scoate de pe lista sancțiunilor individuale pe oligarhii Usmanov, Kantor și Nikita Mazepin - fost pilot de Formula 1 și fiul magnatului din domeniul îngrășămintelor și substanțelor chimice Dmitri Mazepin. O lună mai târziu, Slovacia a reușit eliminarea lui Jozef Hambálek, cetățean slovac și lider european al clubului motociclist naționalist rus Night Wolves, într‑o mișcare descrisă ca un schimb tranzacțional: Slovacia a sprijinit lista mai amplă a Ungariei, iar Budapesta a susținut eliminarea lui Hambálek.

În septembrie 2024, Ungaria a reușit în cele din urmă eliminarea lui Nikita Mazepin, iar Violetta Prigojina - mama fostului lider al grupului Wagner, Evgheni Prigojin - a fost, de asemenea, scoasă de pe listă (deși nu există indicii că acest lucru s‑ar fi făcut la cererea Ungariei). În decembrie 2024, Ungaria l‑a salvat din nou pe Patriarhul Kirill de la sancțiuni, împreună cu ambasadorul Rusiei la ONU, Vasili Nebenzia.

În februarie 2025, Ungaria a obținut o nouă excepție pentru Kirill în timpul negocierilor privind cel de‑al 16‑lea pachet de sancțiuni al UE, precum și eliminarea de pe listă a Comitetului Olimpic Rus și a două cluburi de fotbal rusești (CSKA Moscova și FC Rostov). Guvernul lui Viktor Orbán a reușit apoi - cu sprijinul Slovaciei - eliminarea deja menționată a lui Kantor, Degtiarev și Ismailova de pe lista de sancțiuni a UE, în martie 2025.

În februarie 2026, Ungaria s-a opus prin veto în mod deschis față de tot pachetul al 20-lea de sancțiuni - pentru prima dată când Budapesta a mers atât de departe - blocând noi măsuri restrictive care urmau să marcheze a patra aniversare a invaziei, invocând un problemă privind fluxurile de petrol prin conducta Drujba. Atât Viktor Orbán, cât și Robert Fico folosesc problema perturbării livrărilor prin Drujba în scopuri de campanie politică internă.

Cel mai recent, în martie 2026, Slovacia a amenințat că se va opune prin veto reînnoirii pe șase luni a întregii liste existente de sancțiuni individuale, dacă Usmanov și Fridman nu ar fi eliminați imediat. Diplomații UE au descris însă ce a urmat drept una dintre cele mai ciudate răsturnări de poziție pe care le‑au văzut vreodată: Bratislava a dat înapoi fără a obține eliminarea niciunuia dintre cei doi. Ungaria, la rândul ei, și‑a retras lista de șapte nume.

Acest articol a fost scris în cadrul proiectului The Eastern Frontier Initiative (TEFI). TEFI este o colaborare între editori independenți din Europa Centrală și de Est, menită să încurajeze reflecția comună și cooperarea privind problemele de securitate europeană din regiune. Proiectul își propune să promoveze schimbul de cunoștințe în presa europeană și să contribuie la o democrație europeană mai rezilientă.

Membrii consorțiului sunt 444.hu (Ungaria), Gazeta Wyborcza (Polonia), SME (Slovacia), PressOne (România), Delfi (Estonia), Delfi (Latvia), Delfi (Lituania), și Bellingcat (Țările de Jos).

Proiectul TEFI este cofinanțat de Uniunea Europeană. Opiniile și punctele de vedere exprimate aparțin exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat poziția Uniunii Europene sau a Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA). Nici Uniunea Europeană, nici EACEA nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.