Dezinformarea online poate falsifica orice

Codruţa Simina

Redactor

Timp de trei ani, din 2014 în 2017, presa americană a citat-o în repetate rânduri pe Jenna Abrams, cunoscută activistă pro-Trump. Având peste 70.000 de followers pe Twitter, ea a dat interviuri și declarații unora dintre cele mai cunoscute publicații de peste ocean.

Doar că Jenna Abrams nu există. Deloc.

Este o personalitate fictivă, creată de fabrica de troli a Rusiei, după cum au dovedit doi jurnaliști de la The Daily Beast.

Iar acesta este doar începutul. Am face bine să ne pregătim pentru posibile „invazii” de identități false, avertizează un recent raport despre dezinformare, girat de ministerele de externe și de interne ale Franței.

Pentru că, pe lângă identități false, vom avea de-a face și cu video-uri false, așa-numitele deepfake.

Imaginați-vă 20 de variante ale aceluiași discurs politic, modificate în așa fel încât să mulțumească orice fel de public. Cine ar mai putea descoperi originalul? Și, chiar l-ar descoperi, cui i-ar mai păsa?

Documentul avertizează cu privire la atomizarea informației, care determină slăbirea și poate chiar dispariția presei tradiționale.

O soluție propusă este folosirea tehnologiei blockchain, pentru a urmări traseul informațiilor.

Autorii notează că, îmbinând cercetarea psihologică, inteligența artificială și colectarea de date personale, pot fi obținute adevărate arme de divizare în masă a societăților.

Ce putem face?

Documentul francez − la fel ca multe alte rapoarte și sinteze oficiale pe acest subiect − subliniază că prima eroare fundamentală e subestimarea efectelor nocive ale fenomenului de propagandă și manipulare.

Pe termen scurt, efectele sunt corectabile. Însă operațiunile pe termen lung, arată raportul, sunt cele destinate să modifice mentalități, să submineze opțiuni politice și să divizeze comunitățile.

De pildă, în Ucraina, rude ale militarilor aflați pe frontul din Donbass erau bombardate cu SMS-uri în care li se anunța moartea celui drag. Sunat de membrii familiei, luptătorul era detectat prin intermediul semnalului telefonic. Și apoi bombardat.

Guvernele ar trebui să înființeze structuri dedicate, care să studieze și să monitorizeze propaganda și evoluția ei, se spune în raport. Analiștii francezi detaliază inclusiv tipurile de angajați și structura organizațională pe care o recomandă.

De ce ar trebui să luăm în seamă experiența francezilor? Pentru că, în cazul candidaturii lui Emmanuel Macron, dezinformarea nu a putut influența rezultatele, așa cum s-a întâmplat, de pildă, la referendumul pentru Brexit sau la alegerile prezidențiale din SUA.

Non-știrile săptămânii: norul radioactiv din Ucraina, armata obligatorie și sacrificarea profesorilor pe altarul PNRR

„Păzea, vine norul radioactiv”, „Ciucă introduce armata obligatorie” și „PNRR nu-i permite guvernului să mărească salariile profesorilor” - trei narațiuni care au generat titluri alarmiste de presă în ultima săptămână. PressOne îți oferă un pic de context și-ți arată în ce fel denaturează fiecare dintre ele adevărul.

Context.ro: Serviciile de informații, Administrația Prezidențială și guvernul au scris și țin la secret planul național anti-dezinformare, care a eșuat

Administrația Prezidențială, serviciile române de informații și guvernul au scris planul național anti-dezinformare în care au promis că vor apăra românii de valurile de manipulări de pe rețelele sociale. Documentul n-a fost publicat oficial, detaliile planului sunt secrete, iar implementarea pare a fi un eșec.

Cu alte cuvinte, ceea ce au făcut francezii a funcționat. Potrivit documentului, una dintre explicaţii este că instituțiile statului și presa au lucrat împreună.

Presa mainstream din Franța a pus subiectul pe agenda publică, denunțând publicațiile propagandistice și încurajând cititorii să identifice campaniile de dezinformare.

De asemenea, marile platforme online au blocat accesul conturilor false, în timp ce rețelele de socializare (Facebook, Twitter, Instagram) au șters mii de astfel de conturi.

Raportul este realizat de Centrul de Analiză, Previziune și Strategie al Ministerului de Externe al Franței, precum și de un institut subordonat Ministerului de Interne de la Paris. Poate fi citit integral aici.