Depreciere istorică a leului în fața euro: „Când ești atât de aproape de marginea prăpastiei, cum e statul român, un șoc mic poate să genereze o criză de amploare”

Oana Moisil

Instabilitatea politică generată de decizia PSD de a retrage sprijinul politic premierului Ilie Bolojan și depunerea unei moțiuni de cenzură împreună cu AUR se reflectă tot mai mult în economie. Cu o zi înainte de votul moțiunii din Parlament, leul a ajuns la un record negativ de 5,19 lei. 

Ce înseamnă această valoare pentru români? PressOne a discutat cu economistul Christian Năsulea despre cum se traduce cursul valutar în viața de zi cu zi și ce ar putea face statul ca să rezolve problema.

PressOne: Leul s-a depreciat masiv în ultimele zile în raport cu moneda euro, ajungând luni, 4 mai, la un record negativ de 5,19 lei. Concret, ce înseamnă acest prag istoric pentru cetățeni? 

Christian Năsulea: Este grav, dar noi aveam deja o situație foarte gravă cu restul parametrilor, ceea ce ar putea să ne dea impresia că această creștere a cursului e nesemnificativă. Aveam deja prețuri care creșteau în ritm accelerat. Faptul că acum vor crește cu încă un 5% din cauza deprecierii leului, dacă mergem pe același trend, peste 10% parcă nu-ți mai dai seama de ei la fel de tare, dar problema există și bine nu e.

Problema mai mare este unde ne oprim, pentru că dincolo de un anumit punct am putea să pierdem interesul creditorilor externi ai statului român.

Ce ar trebui să le spună autoritățile celor care-și scot banii din țară sau își retrag banii din titlurile de stat, speriați de ce se întâmplă? 

Ne pare rău că am gestionat lucrurile atât de prost, asta ar trebui să le spună. Nu este vina oamenilor care își retrag banii de pe piața de capital de la noi. Este vina politicienilor care au luat o serie extraordinar de lungă de decizii proaste care contravin interesului cetățeanului.

În contextul zilei de marți, 5 mai, când se va vota moțiunea de cenzură, ce estimați că se va întâmpla cu raportul leu-euro? Care ar putea fi cursul de schimb dacă moțiunea pică – sau trece – iar instabilitatea politică se adâncește?

Ceea ce o să vă spun acum este o analiză care se bazează pur și simplu pe analiza unor poziții care par să fie deschise pe piețele de derivate și pe piețele de titluri de stat. 

Pare că sunt investitori care pariază că, într-o formă sau alta, vom avea guvernare în continuare și care se bazează pe faptul că va exista inclusiv o ușoară apreciere a leului în momentul în care se prezintă rezultatele ori de la moțiune, ori de la formarea foarte rapidă a unui alt guvern în locul celui de acum. 

VIDEO. Examene fraudate în centre de formare profesionale acreditate de stat, care eliberează diplome recunoscute în întreaga Uniune Europeană

Examenele pentru cursurile de formare profesională organizate de două centre din București și Iași, acreditate de ministerele Educației și Muncii și care au derulat contracte de milioane de euro cu instituții ale statului, sunt fraudate de către cursanți cu ajutorul formatorilor. 

„Palantir de România”. Trecutul neolegionar al antreprenorului care vinde „AI suveran” pentru SRI, SPP și MApN

Un antreprenor clujean care vinde „AI suveran" instituțiilor din domeniul securității naționale a fost membru în trecut în organizația neolegionară Noua Dreaptă.

Foto: Golubovystock | Dreamstime.com

Și există un alt grup de investitori care practic pariază împotriva noastră și împotriva leului, considerând că, de fapt, vom avea o cădere din cauza instabilității politice sau chiar par să fie destul de multe poziții deschise și pe ideea că intră statul român în colaps pentru că se retrag în masă investitorii care au cumpărat titlul de stat până acum.

Nu știu să vă spun și oricum nu aș vrea să dau o asemenea cifră legată de cât de mulți sunt cei care pariază într-un sens și cât de mulți sunt cei care pariază în altul. Însă aici suntem. Chiar este un moment de cotitură care ar putea să facă lucrurile să meargă ori la fel de bine sau la fel de rău cum au mers până acum sau să vedem o schimbare spre o stare a economiei mai proastă decât cea cu care ne obișnuisem deja.

Într-un scenariu în care economia va vira spre o stare și mai proastă decât ce vedem în prezent, cât de aproape este România de o intervenție a FMI și cu ce consecințe pentru viața de zi cu zi, pentru pensii, salarii, capacitatea statului de a mai face investiții strategice?  

Problema e următoarea: undeva pe la 5,45 RON pentru 1 € este un semnal foarte puternic care să determine ieșirea de pe piață a unui număr mare de investitori care au cumpărat datoria suverană a României, care au cumpărat titluri de stat. 

Noi am calculat acum două săptămâni la 5,45 acest punct, care este un punct neajustat în funcție de mulți alți parametri care trebuie să fie luați în considerare. Când luăm în considerare și ceilalți parametrii, precum inflația în zona euro, preferința sau aversiunea față de risc pe care o au investitorii, ajungem mai degrabă undeva pe la 5,3, ceea ce e extraordinar de aproape de locul unde suntem acum din punctul de vedere al cotației euro. 

Însă nu știu dacă este valabilă această estimare având în vedere tot ce se întâmplă în momentul acesta la noi de piață.

Cum și cât timp ar mai putea BNR să intervină în echilibrarea ratei de schimb leu - euro? Ce ar fi putut face mai bine BNR și ce ar trebui să facă acum?

Ca să-l citez pe unul dintre colegii mei, aici sunt mai multe școli de gândire. Sunt foarte mulți economiști care critică modul în care a gestionat și până acum Banca Națională lucrurile, în sensul în care aceste intervenții repetate pe curs, prin care a fost ținut cursul de schimb sub control, ne dau o imagine care nu este reală. Ne dau o imagine falsă asupra valorii euro și ne determină practic să luăm niște decizii care nu sunt bine fundamentate în realitate.

Sunt mulți economiști care consideră că leul este supraevaluat tocmai pentru că Banca Națională a fost nevoită să ducă această politică monetară de stabilitate extremă a cursului – apropo de ceea ce spuneam anterior – tocmai în ideea de a convinge investitorii să cumpere datorie suverană a statului român. 

Sunt mulți care spun că ar trebui lăsat liber cursul, indiferent care sunt consecințele, trebuie să ne întoarcem la realitate pentru că am trăit într-o lume a viselor și a minciunilor prea mult timp. 

În același timp, jumătate dintre colegii mei spun că nu ne permitem consecințele revenirii la un curs de schimb care să fie mai aproape de realitate, cu intervenții mult mai puține din partea Băncii Naționale, pentru că la pachet cu această revenire vine și o schimbare în calculul pe care trebuie să-l facă statul român în momentul în care merge să împrumute bani. Și o schimbare a calculelor pe care le fac și creditorii în momentul în care se uită spre titlurile de stat emise de România și se gândesc dacă e oportun să cumpere sa nu.

Care e scenariul ideal, astfel încât să nu mai crească euro pentru români? Ce măsuri punctuale ar trebui să ia statul și în ce interval de timp, pentru a nu fi martorii unui trend descendent, către un rating de țară junk? 

Politicienii să înțeleagă, să guverneze în interesul cetățeanului, nu în interesul propriu sau din nu știu ce orgolii care îi fac să ia decizii ilogice și greu de justificat în fața oamenilor care ajung să plătească facturi mai mari, rate mai mari din cauza unor politicieni care s-au găsit, peste toate crizele suprapuse pe care le aveam oricum din exterior, să mai declanșeze și o criză politică internă din senin, după ce și-au mai și asumat că vor să respecte un anumit program și un anumit plan pentru rotativă. Toată povestea care ne-a fost spusă anul trecut.

Partidul Social Democrat a intrat în coaliție și și-a asumat un anumit plan de măsuri pe care nu le-a respectat. Și-a asumat și faptul că va rămâne la guvernare în această formă, ca să și preia guvernarea de anul viitor și să ajute la îndreptarea lucrurilor. 

„Momentul adevărului”, eveniment organizat de PSD la Palatul Parlamentului, 20 aprilie 2026, pentru a vota retragerea sprijinului pentru premierul Ilie Bolojan Foto: Inquam Photos / Codrin Unici

Aceasta este principala cauză, de fapt. Tot acest scandal politic care, repet, nu trebuia să fie declanșat, nu era nevoie să ne confruntăm și cu această criză. Această criză este motivul principal pentru situația în care ne aflăm acum și ne întrebăm cât va fi 1 € mâine și cum vom face să ne plătim ratele și facturile luna viitoare.

Considerați că România este acum într-o situație asemănătoare momentului decembrie 2024 și, ulterior, intrarea lui George Simion în turul II al alegerilor din mai 2025?  

Suntem într-o situație proastă din punct de vedere economic din 2019 încoace, să pornim de la această chestiune. O situație proastă care doar s-a agravat în ultimii ani.

Dacă acum suntem mai rău decât eram în decembrie 2024, este o chestiune de detalii și de finețe care contează destul de puțin. Suntem clar mai rău astăzi decât eram acum o lună de zile. Acesta este singurul lucru pe care îl putem spune cu certitudine. Sunt ieșiri de capital, plecări de investitori, o situație per total negativă care a fost agravată de această criză politică.

Având vedere că valoarea reală a monedei e dată de cerere și ofertă, la ce ne mai putem aștepta în legătură cu cursul de schimb leu - euro? 

Singurul lucru pe care-l putem spune este că avem o situație cu această criză politică care va duce la un fenomen de bulgăre de zăpadă. Avem persoane și companii care se repoziționează în așa fel încât să-și protejeze economiile, schimbă banii în euro, ies de pe piața din România cu diverse active, încearcă să se pună la adăpost. 

Toate aceste lucruri vor diminua cererea de lei, ceea ce înseamnă că avem în față oricum toate condițiile ca să vedem o creștere a cursului de schimb și ca urmare a unor mecanisme care sunt deja începute și care sunt greu de oprit în momentul în care încep să se petreacă în felul acesta. Aici e problema cu crizele de tipul acesta. Se creează îngrijorare sau chiar panică și acestea duc în mod natural la o agravare a situației. 

Cât de mult se îndepărtează România de accesul pe piața monedei euro, odată cu această criză politică care se transformă tot mai mult într-una economică și socială?

Nici nu ne putem pune problema de așa ceva. Dacă voiam să facem acest pas, trebuia să-l facem în 2017-2018. Trebuia să luăm măsurile necesare când eram de fapt foarte aproape de a reuși să îndeplinim criteriile necesare. Acum e o discuție pe care am mai avut-o pentru că a aderat Bulgaria la zona euro, însă este o discuție care nu își are rostul pentru România în contextul actual.

Ce vă îngrijorează cel mai tare acum, ca economist? 

Principala preocupare în acest moment este să vedem dacă reușim să ne reașezăm, să revenim pe o traiectorie care să nu fie neapărat pozitivă, dar măcar constantă. Pentru că atunci când ești atât de aproape de marginea prăpastiei, cum e statul român – pentru că statul român este cel cu probleme – este în întregime posibil ca un șoc mic să genereze o criză de amploare. Când avem de-a face cu o criză politică despre care nici măcar nu știm dacă va fi mică, mare, scurtă, de lungă durată sau cum va fi, s-ar putea să avem toate premisele în așa fel încât să vedem o criză politică adâncă, din care să rezulte o criză economică la fel de adâncă.

Care sunt scenariile cele mai optimiste acum?

Cele două scenarii pozitive cu care lucrăm în acest moment și care s-ar putea totuși să se materializeze sunt: cel în care avem politicieni care au un discurs naționalist, suveranist și care vin și atacă guvernul Bolojan, dar care au investiții foarte mari pe piața de capital și pentru care piața de capital este, de fapt, importantă și care nu ar trebui să voteze această moțiune de cenzură, pentru că nu este în interesul lor personal și atunci s-ar putea să avem surpriza ca moțiunea să nu treacă, pentru că oamenii tind să-și urmeze un interes mai obiectiv atunci când nu votează la vedere.

Al doilea scenariu pozitiv, dacă putem să-i spunem în felul ăsta, este cel în care varianta înlocuitoare – pentru că sunt sigur că există niște variante de rezervă pentru ce se va întâmpla după ziua de marți – să fie o variantă suficient de credibilă încât să nu vedem un efect negativ important pe termen lung. Practic, să vedem că lucrurile se reașază într-o configurație care să ne mențină pe linia de plutire, în așa fel încât să putem în continuare, în stilul românesc, să facem reforme foarte modeste, foarte timide, cu viteză foarte mică.