De ce votez în turul doi al prezidențialelor - și de ce n-ar fi o idee rea să votezi și tu

Barbu Mateescu

Redactor

Votul în primul tur al prezidențialelor mi s-a părut întotdeauna similar alegerii a ce să faci într-o vacanță. Poți să revezi un loc plăcut, să experimentezi sau să stai acasă și să dormi mai mult. Libertatea e destul de mare, iar responsabilitatea nu atât de grea.

Turul doi este în altă ligă. Te afli pe munte, unul dintre prietenii tăi este rănit și alături de tine. Nu ai semnal la telefon. Pe care potecă o iei ca omul respectiv să beneficieze mai repede de îngrijire medicală? Sau poate trebuie să te gândești care drum e mai lin, mai puțin dureros, mai ușor de parcurs pentru el? Fiecare din cele două opțiuni include evenimente care în prezent sunt secrete: o râpă nou-nouță de care nu știai nici tu nici el și care v-ar forța să vă întoarceți. Sau o bancnotă de 50 lei pierdută de cine știe cine. Poți găsi pe una din poteci un izvor, o priveliște incredibilă, noroi iar pe cealaltă un medic care din întâmplare era pe-acolo cu familia și, câteva sute de metri mai jos, urși morocănoși.

Nu toate scrutinele de tur doi sunt la fel. Uneori prietenul nu e rănit de fel, alteori e la jumătate de oră de deces. Dar potecile sunt destul de clar definite și de obice sunt și extrem de diferite.

Conform Constituției, președintele are atribuții limitate. Dar totuși hai să ne amintim ce face. Unele din lucrurile de mai jos vor fi irelevante pentru tine, ceea ce e OK. Măcar unul sau două sper să-ți dea de gândit și să te ajute să-ți dai seama ce și cum cu acest tur decisiv de prezidențiale.

1. Președintele veghează la respectarea Constituției (art. 80)

Și este de fapt singura entitate din România însărcinată cu acest lucru!

Ce înseamnă asta în practică? În fotbal, până acum vreo două decenii, era la modă poziția de „libero”. Acest jucător cu funcție defensivă se afla între portar și linia de fundași. De obicei era vorba de un om calm, cu capacitate rapidă de decizie și energie colosală (pericolul vine pe axul central? pe stânga? pe dreapta? libero-ul trebuia să ajungă peste tot). Cum portarul avea și are limitări evidente, libero-ul era în multe situații ultima linie reală de apărare a echipei.

Președintele este libero-ul (Constituției) României. Dacă vede și concluzionează că drepturile cetățenilor sunt încălcate sau unele instituții ale statului sar calul, trebuie să acționeze. Chiar dacă asta îl pune în conflict cu statul, partidele, o parte a opiniei publice etc.

2. Președintele este corectorul cu pix roșu al mentalului național

Această funcție nu există în Constituție, ci este rezultatul prezenței superioare la vot la prezidențiale prin comparație cu parlamentarele. Ca să ai o idee apropo de cât de mare este prăpastia: la turul unu din acest an s-a înregistrat cel mai mic număr de votanți din istoria tururilor unu de scrutinuri prezidențiale. Și totuși au votat cu 2 milioane mai mulți oameni decât la ultimele parlamentare.

Implicit, președintele are legitimitate. Numeric vorbind, este o legitimitate mai mare decât a oricărui partid. Și o poate folosi pentru a face mai mult decât doar să vegheze la respectarea Constituției, adică pentru punctul 1. Nu tot ce e greșit e neconstituțional - o țară poate face mulți pași eronați într-o serie de domenii fără să existe o încălcare a actului fundamental.

„Ceva nu-mi miroase a bine”. Ce cred refugiații ucraineni despre Călin Georgescu și direcția extremistă pe care stă să o ia România

Românii vor să primească mai multă empatie de la clasa politică și au dreptate. Empatie vor și vecinii invadați și bombardați atroce de Rusia. Ei de ce nu ar avea dreptate? 

Marcel Ciolacu dă bir cu fugiții, confruntat cu consecințele propriei guvernări. Are cine să-l aducă înapoi și să-l pună să-și asume responsabilitatea?

Deocamdată am aflat ceva ce știam deja: în capul guvernului actual și eventual și al celui viitor se află un om complet iresponsabil. Din acest punct de vedere, poate că nu ar fi o tragedie, ci chiar ar fi absolut necesar ca domnul Ciolacu să nu mai ocupe nicio funcție de stat în România, indiferent cine vine în locul lui la PSD. Marii bărbați de stat își asumă prostiile, nu rămân paralizați în fața consecințelor acestora.

Dacă, de exemplu, guvernul o ia într-o direcție greșită din punct de vedere economic sau în ceea ce privește strategia de asigurare a energiei, președintele poate face lumină și explica acest lucru care altfel ar fi vizibil doar experților. Pe teme de îngrijorare pentru o nișă sau alta, președintele poate mânui reflectorul legitimității sale, semnalând respectivul aspect țării cu o eficacitate mai mare decât sute de mii de status-uri pe Facebook.

Președintele poate porni și defini o dezbatere în societate, poate mobiliza instituții, poate valida sau demobiliza curente (vezi referendumul Coaliției pentru Familie). Această funcție - cumva o extindere a ce am descris la punctul anterior - este sănătoasă și utilă.

3. Președintele poate grația pe oricine oricând (art.89 din Constituție)

În România, spre deosebire de S.U.A., președinții au fost mai degrabă prudenți. Ion Iliescu l-a grațiat pe Miron Cozma la final de mandat. Cam atât deocamdată. Din perspectiva mea ca votant, președintele nu trebuie să fie cartea de joker din mâneca vreunui mogul de presă sau om de afaceri imoral („haha, ați reușit până la urmă să mă condamnați, nu contează, o să stau doar o zi în închisoare, Palatul Cotroceni mă salvează!”).

4. Președintele este mediator între stat și societate (art.80 din Constituție)

Câteva decenii s-a înțeles din asta că președintele trebuie să fie rabinul imparțial al României. „Mediator” înseamnă un pic mai mult. Conform DEX, mediezi când „mijlocești o înțelegere între două sau mai multe părți adverse”. Ideea că statul și societatea ar fi în conflict era bizară după Revoluție, dar nu mai este atât de bizară acum. Statul nu mai ține pasul cu aspirațiile societății. Când încearcă - vezi digitalizarea ANAF - se împiedică în propriile șireturi. Un pas înainte a fost organizarea votului din diaspora în condiții decente, lucru care s-a întâmplat însă la 10 ani după ce subiectul devenise relevant și la 5 ani după ce devenise arzător. Dacă nu vor mai fi mulți astfel de pași în alte sectoare, conflictele între stat și societate vor deveni numeroase în anii următori.

Pe definiția de dicționar citată mai sus, ambele tabere trebuie să fie aduse la o înțelegere. Asta însă nu înseamnă neapărat că trebuie să câștige și statul, și societatea câte ceva. Ca exemplu putem ajunge, tu și cu mine, la o înțelegere și anume că eu greșesc în totalitate și trebuie să schimb radical ceea ce fac! Dozajul însă trebuie să fin, altfel procesul de mediere nu se finalizează satisfăcător, printr-o schimbare reală.

5. Președintele alege primul ministru (articolul 85 din Constituție). Președintele ales acum va alege omul care va fi prim-ministru între 2020 și 2024

Tehnic, președintele alege candidatul la ocuparea funcției de prim-ministru. Dar cu excepția cazului în care nominalizarea este una bezmetică, parlamentarii merg pe mâna președintelui. Iar nominalizarea nu e niciodată bezmetică.

Jucată la sânge, această atribuție a președintelui formează majorități parlamentare în jurul numelui ales de el. În 2004, alianța DA a terminat parlamentarele la 6 procente în urma alianței PSD+PUR. Traian Băsescu a fost ales aproape imediat după aceea președinte, a nominalizat un premier aparținând DA. Brusc, PUR a schimbat tabăra și DA a putut guverna alături de PUR.

Nu vreau să înțelegi că, votând președintele pe 24 noiembrie, gata - ai votat și la parlamentarele din decembrie 2020 și ai și stabilit cine va guverna țara pe termen lung. Klaus Iohannis era președinte în 2016 și degeaba - PSD a obținut o victorie atât de concludentă la parlamentare că un joc precum cel al lui Băsescu din 2004 devenise matematic imposibil. Dar dacă situația la parlamentare este încurcată, președintele poate avea un rol decisiv. UDMR și minoritățile naționale - în total cam 9% din parlament - vor urma probabil voința acestuia.

Iar de prim-ministru și guvern depind cam toate lucrurile pe care le asociem generic cu „guvernarea”, de la autostrăzi și ce se întâmplă când ai nevoie de o ambulanță până la cât costă 200 de grame de brânză (TVA-ul e 5% sau 29% sau 12%?).

Cele cinci lucruri de mai sus contează mult. Nu e neapărat vorba de a găsi un om perfect ci de a alege între doi imperfecți persoana care are șanse mai mici să facă greșeli majore. În mod intenționat am mers de la aspectele senzaționale dar rarisime către lucrurile relevante pentru noi toți în viața de zi cu zi. Sper că e un pic mai clar de ce orice tur doi de prezidențiale contează.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€