De ce le e Drag nea

Play.

– Tovarășul Ceaușescu și-a permis să pregătească, încă înainte de Congres, și în tot timpul Congresului, și la Conferințe, ca să fie reales secretar general al partidului. Este fără precedent, tovarăși, în istoria partidului nostru. Și în istoria partidelor comuniste! De ce Ceaușescu se sustrage ca să fie ales membru al Comitetului Central și, din cadrul membrilor Comitetului Central, să fie reales? De ce? Pentru că Ceaușescu se sustrage controlului partidului. Caută să…

(Voce din sală, revoltată) – Nu e corect, tovarășe!

– Cum nu e corect?

(Voce din sală, poate aceeași) – Ceaușescu, reales, la al doișpelea congres!

(Delegații sar în picioare, ca la un semn, și încep să ovaționeze ritmat: „Cea-u-șes-cu re-a-les, la al doi-șpe-lea con-gres!”. Scandările durează un minut, după care delegații se așază deodată.)

– În spiritul acesta a fost organizat congresul, tovarăși. Și aicea sunt echipe speciale de agitatori. Începând din față…

(Voci din sală): – Nu-i adevărat! Nu-i adevărat!

Stop.

Scena de mai sus e considerată unul dintre momentele-reper ale „disidenței” din cadrul Partidului Comunist Român. S-a petrecut în noiembrie 1979, la al 12-lea congres al PCR, iar protagonist era Constantin Pârvulescu, fost ilegalist pe atunci în vârstă de 84 de ani.

Liniștea stupefiată din sală, după primele fraze ale vorbitorului, sentimentul amenințător – pe care-l trăiești și acum, privind detașat pe youtube – că participanții așteptau un semnal să-l poată linșa, apoi unanimitatea agresivă a ovațiilor, toate sunt o rapidă lecție despre teama și conformismul acelor ani, despre cultul personalității și controlul pe care Ceaușescu îl instituise asupra partidului și a țării. (Video, aici.)

Scutul estic, fără noi? Ce-i lipsește României ca să conteze în discuțiile strategice europene

În Europa se discută planuri concrete de stăvilire a amenințării rusești asupra continentului. Discuții din care România lipsește, cel puțin la nivelurile cele mai înalte, pentru că între timp, politicienii noștri se înghesuie să se gudure pe lângă votanții loviți brusc de suveranism pacifist. Dar din care ar putea face parte.

Acasă de sărbători, pe drumurile din România: cioturi noi de autostradă cu sânge pe parapeți, gropi și șoferi care se cred la curse

Forțată de împrejurări, în vacanța de iarnă m-am urcat la volan și am condus, adunat, peste 1.500 de km în mai puțin de-o săptămână. Experiența de pe drum te face să te întrebi cum de numărul accidentelor auto nu este și mai mare.

Nu știu și nu discut acum dacă Pârvulescu făcea alte jocuri. (În tinerețe, omul se înrolase voluntar, de partea bolșevică, în războiul civil din Rusia, fusese instruit timp de 5 ani, până în 1926, la școala superioară de partid din Moscova, iar în noiembrie ’44 era trimis în URSS să organizeze Divizia „Horea, Cloșca și Crișan”. O analiză asupra legăturilor sale cu sovieticii puteți citi aici).

Ce mă interesează este perpetuarea unei atitudini. Am văzut duminică, la Congresul PSD de la Sala Palatului, același tipar mental, care nu doar că supraviețuiește, ci este majoritar și dominant.

Play.

– Haideți să facem un lucru cu o puternică valoare simbolică, astăzi, acum. Acest congres trebuie să valideze alegerile de săptămâna trecută. Adică să validăm comunismul. Oameni buni, vă propun de la această tribună ca acest congres să NU valideze alegerile de săptămâna trecută… (Începe rumoarea.)

Sunt convins că PSD-ul are forța să dea minimum doi candidați la președinție și sigur vom avea 500.000 de oameni care să vină la vot… Și atunci vom face un puternic gest împotriva comunismului. (Fluierături, vociferări…).

Stop.

E un fragment din intervenția prin care Mihai Sturzu, liderul Tineretului Social-Democrat, a cerut Congresului să nu valideze scrutinul din 11 octombrie, în care Liviu Dragnea, unic candidat, obținuse 97% dintre voturile membrilor PSD.

Nu e o intervenție care să intre în istorie, precum cea a lui Pârvulescu din ’79. Locul e același, dar magnitudinea, incomparabilă. În plus, nu cred că Sturzu a vorbit astfel pentru că i s-ar fi încălcat principiile sau fiindcă „tineretul gândește diferit”. Nu. Pur și simplu el face parte din altă grupare decât cea a lui Liviu Dragnea.

Dar: din această paralelă putem să învățăm ceva despre noi înșine.

În politică, românul nu vrea să te legi de șeful lui, odată ce l-a recunoscut ca șef. Pe cât de mult îl fascinează bătălia pentru poziția de lider, pe atât de tare îl sperie eventuala vulnerabilizare a celui instalat la conducere.

E o combinație de fidelitate precoce (în speranța că va fi răsplătită) cu lingușire ne-necesară („el are pâinea și cuțitul”), o teamă nemărturisită că prăbușirea șefului i-ar zgudui propriile alegeri.

Această mentalitate nu exclude intrigile și comploturile. Dar șeful e cu atât mai respectat cu cât rezistă mai abitir „strâmbelor”. De aceea Băsescu a avut succes în sistem. Pentru că-i place jocul șopârlelor și, totodată, nu acceptă să fie contestat.

În politică, românul vrea un lider „machiavelic”. Poate să fie corupt, dar „să țină cu țara”. Să fure și el, dar „să fie gospodar”. Și ce dacă blochează ideile diferite? Nu vedeți că e „bun organizator”?

De aceea, recentele evoluții din PSD ne spun cât se poate de limpede: urmăriți-l pe Dragnea. E mult mai consistent decât Victor Ponta, controlează partidul și înțelege mult mai bine „țara”. Dacă și-a permis să orchestreze un scrutin cu el ca unic candidat – înainte să aibă autoritate și asupra Guvernului, deci asupra alocărilor de bugete -, atunci nu va ezita să-i ofere actualului premier șansa de a juca baschet tot mai des.

Iar când te uiți în partea cealaltă, la inesteticul tandem Gorghiu-Blaga, cu Predoiu premier din umbra soluțiilor, mai că-ți vine să scandezi, împăcat, „Drag-nea, re-a-les, nici-nu-mai-fa-ceți-con-gres”.

Play.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€