Cancerul la sân și femeile care rămân invizibile în statistici și practică. Cum facem să nu mai fie „prea târziu”?

Bianca Dragomir

În România, în fiecare oră o femeie află că are cancer mamar, conform celor mai recente date. 

La nivel teoretic, programele naționale de screening se adresează tuturor femeilor peste 50 de ani, care pot beneficia de mamografie. În realitate, nivelul de educație și conștientizare, resursele financiare sau mediul de reședință pot restrânge accesul la aceste programe. 

Iar dacă ai sub 50 de ani, de sănătatea sânilor ajungi să te preocupi mai mult din întâmplare. Dacă afli de la o prietenă, dacă dai peste un medic excepție de la regulă sau dacă te nimerești la locul potrivit în momentul potrivit. Cel puțin așa a fost în cazul meu. 

___

Stăteam pe unul dintre cele trei scaune de lângă ușa cabinetului. Aveam impresia că prea mulți oameni așteaptă în același timp cu mine. „Oare câți urmează să primească vești care să le schimbe iremediabil viața?”, mă întrebam. Îmi venea să mă ridic și să o iau la fugă. Mai bine să nu știu. 

S-a deschis ușa cabinetului. Din spatele ușii a ieșit o femeie. Nu-i dădeam mai mult de 50 de ani. Plângea. 

„Aș vinde tot, doar să mă pot vindeca. Dacă aș fi știut mai devreme…”. Nu și-a terminat propoziția. Mi-a venit mie rândul. Cu o mână nesigură, am împins ușa cabinetului pe care stătea scris „medic primar chirurgie generală, specializare chirurgie oncologică”.

Motivele sunt diverse, de la cele de ordin personal, precum teama de un diagnostic complicat sau prioritizarea copiilor, a job-ului, a partenerului, la cele sistemice, precum lipsa unui program de prevenție accesibil tuturor, indiferent de vârstă, resurse financiare sau mediu. 

Ce spun cifrele - cea mai scăzută rată din Europa 

Deși există strategii naționale pentru screeningul cancerului de sân, implementarea lor este încă la început. Mai mult, există decalaje socio-economice majore în ceea ce privește participarea la screeningul pentru cancerul de sân. 

De exemplu, proporția femeilor testate pentru depistarea cancerului de sân a fost de patru ori mai mică în rândul celor cu un nivel de educație mai scăzut (4%) decât în cazul celor cu un nivel de educație mai ridicat (17%), conform datelor din perioada 2019-2020. 

De asemenea, participarea la screeningul pentru depistarea cancerului de sân în rândul persoanelor LGBTIQ (cu vârste cuprinse între 40 și 54 de ani) a fost de 14%, mult sub media UE de 28%, conform Profil de țară privind cancerul 2025, elaborat sub egida Uniunii Europene și OCDE, ca parte a Registrului European privind Inegalitățile în Domeniul Cancerului (ECIR).

În 2018, în România a fost inițiat un program-pilot de screening pentru cancerul de sân finanțat din Fondul Social European. În urma acestui program au fost testate 60.000 de femei prin mamografie bilaterală în patru regiuni ale țării, punându-se accent în principal pe zonele rurale. 

Opinia unei studente din Iași despre tinerii NEET: A avut dreptate Kim Kardashian când a spus că „nimeni nu mai vrea să lucreze în zilele noastre”?

Sărăcia, condițiile precare de trai sau lipsa unor scheme de orientare profesională funcționale stimulează părăsirea timpurie a școlii, excluderea de pe piața muncii și intrarea în NEET.

Firele unei povești neterminate. Conexiunea Georgescu–Potra și rețeaua din Congo

În decembrie 2024, poliția blochează acțiunile derulate de Horațiu Potra și alte 21 de persoane menite să destabilizeze ordinea constituțională. Rechizitoriul procurorilor conturează o rețea care îmbină mercenari, foști militari, grupări obscure și bani cash proveniți din contracte africane și reîntorși în România.

Abia șase ani mai târziu, în 2024, Ministerul Sănătății a și adoptat metodologiile naționale de screening pentru depistarea cancerului de sân.

Femeile sub 50 de ani 

Toate programele de screening vizează femeile de 50-69 de ani – intervalul standard de risc crescut în Uniunea Europeană. Ce se întâmplă, însă, cu restul femeilor? 

Dacă ai sub 50 de ani, cum eram eu la aflarea diagnosticului, intri într-un unghi gri, unde contează mai mult norocul de a găsi un medic bun, resursele financiare disponibile sau disponibilitatea de timp. 

Aveam 24 sau 25 de ani când am aflat prima oară că am o tumoră la sânul drept. Nu-mi amintesc exact. Sau poate vreau să uit. Pot oricând să verific fișa medicală, dar îmi sunt de-ajuns amintirea medicului și vorbele lui: „Nu-mi vine să cred. Noi nu recomandăm ecografie mamară decât după 30 de ani. Și după 40 mamografie. Se întâmplă foarte rar la o vârstă atât de fragedă.„

Documentam un material despre problemele de fertilitate cu care se confruntau tot mai multe cupluri tinere din România. La finalul discuției, unul dintre medici m-a întrebat dacă aș vrea să-mi fac o ecografie mamară. De rutină.

La controale ginecologice de rutină mergeam deja, dar nu-mi trecuse prin minte până atunci că ar fi bine să verific și sănătatea sânilor. Mai mult, nu mă gândisem niciodată să cer medicului de familie o trimitere pentru asta (așa cum o fac din ce în ce mai des femeile care au azi 20 de ani). Ce-i drept, nici el nu-mi recomandase vreodată o astfel de investigație. 

„Aveți o tumoră la sânul drept. Arată ca o tumoră benignă, dar dacă vreți să fiți sigură există opțiunea de a realiza o biopsie sau măcar mai multe investigații suplimentare”, am auzit de la medicul la care m-am dus pentru un control de rutină. 

Mă pierduse deja la cuvântul «tumoră». „Când este solid îi spunem tumoră, când este lichid îi spunem chist„, mi-a mai explicat medicul, ca pentru copii mici. 

„Ar ajuta să-mi schimb stilul de viață, regimul alimentar?„, am întrebat. 

„Mergeți acasă și trăiți-vă viața„, este singurul răspuns pe care mi-l mai amintesc. 

Am plâns aproape toată ziua. Seara aveam întâlnire cu un băiat pe care tocmai îl cunoscusem – mă invitase la unul dintre filmele Harry Potter. Mi-au curs lacrimi pe obraji pe tot parcursul filmului. Nu i-am putut spune nimic atunci și nici mai târziu. Între timp ne-am despărțit și cel mai probabil astăzi are o poveste de spus la bere despre „o tipă care a plâns la Harry Potter„.

Au urmat săptămâni de investigații suplimentare și păreri cerute de la mai mulți medici. „Are toate caracteristicile unei tumori benigne, vă recomand să nu faceți biopsie, să nu o deranjați”, a fost răspunsul primit de la toți. 

De atunci, în fiecare an, în octombrie – în mod întâmplător, chiar luna de conștientizare a cancerului la sân –, merg la control. Ce dimensiune are, a mai crescut sau nu, și-a schimbat caracteristicile, a apărut vreo formațiune nouă în jurul ei. Toate sunt informații pe care vreau să le aud de la medic. 

Anul trecut, după ce m-am întins pe masa de consult, medicul mi-a spus: „Înaintea dumneavoastră am diagnosticat trei femei cu cancer la sân.„ Și atunci mi-am amintit: în fiecare oră o femeie află că are cancer mamar.

Tot în fiecare an, îmi vine să pun mâna pe telefon și să anulez consultul. Nu am făcut-o niciodată, pentru că-mi revine în fața ochilor femeia care s-a uitat la mine lung și mi-a spus „e prea târziu„. 

Am învățat că atunci când e vorba de un astfel de diagnostic, cel mai bine e să afli adevărul în fazele incipiente. Eu am acum toate informațiile necesare și resursele financiare pentru a avea grijă de mine. Ce se întâmplă, însă, cu femeile care sunt private de ambele?

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€