De ce e generalul Ciucă e cea mai proastă veste pentru AUR și cu ce rămânem noi, cei care n-am făcut Armata

Alex Olaru

Redactor Șef

”Am lucrat mult să-l dăm pe papagalul ăsta jos. O marionetă coruptă”, îl buscula George Simion pe premierul Cîțu în Parlament, chiar înainte de votul asupra moțiunii de cenzură. Viața politică e bună când faci live-uri pe Facebook și îl poți deposeda pe premierul unei țări europene și de eugenii și de banii de buzunar, dacă ai tupeu de bully. Vă imaginați că scena se poate repeta cu Nicolae Ciucă? Cu siguranță nu.

Desemnarea generalului e așadar o veste proastă și foarte proastă pentru AUR. E greu de tot să te mai vinzi patriot în fața unuia care s-a făcut general pe câmpul de luptă, când tu ești, deocamdată, la nivelul lui Bruce Lee îl bate pe Van Damme.

AUR e confuz, se impune o schimbare de tactică. Frustrarea e deja vizibilă, după ce Simion a transmis că „ne îndreptăm spre o militarizare a României”. Ori tocmai asta așteptau cei 17%, votanți ai partidului antisistem: o mână de fier care să facă ordine în țărișoară. AUR și-a luat capac și cel mai probabil va pierde în sondaje la fel de repede cum se pierde salariul la păcănele. De aici încolo, orice escaladare a discursului radical enunțat pe cadavrele secerate de Covid va mai avea ecou doar la smintiții care cred și că Pământul e plat.

Ieșirea USR de la guvernare, hîc cu magnitudine

Celălalt partid teoretic antisistem, USR, se regrupează acolo unde se simte de fapt cel mai confortabil: în Opoziție și tot pe Facebook. De data aceasta însă, USR e singur pe culoarul de dreapta. Tragi-comic, partidul e condus de un Dacian Cioloș care se poziționa pe centru-stânga și promitea în manifestul PLUS din 2018 că se va bate pentru electoratul monopolizat de PSD. 

Memoria e scurtă, USR trece prin stări, dar are timp să-și revină până în 2024. Formațiunea a câștigat o mână de potențiali lideri, în frunte cu „Drulăul”, spaima ojelor de la metrou. Să nu uităm că până la Ciucă în cărțile liberalilor era inclusiv Lucian Bode, așa că măcar din acest punct de vedere fabrica USR-istă pare că produce holograme de bulă mai puțin pixelate. 

În eșaloanele doi și trei însă, USR e încă departe de politica românească. L-am văzut într-o emisiune pe deputatul Iulian Bulai încleștat în luptă și dezbateri de idei cu un mult mai trupeș și școlit în viață PSD-ist. Cel din urmă îl întreba pe domnul Bulai câte spitale a construit USR, în perioada în care a stat la guvernare.

Reprezentantul USR a încercat un răspuns doct. N-a mers. Social democratul a belit ochii cât cepele, apoi s-a repliat, a ridicat tonul și a repetat întrebarea. Bulai a ripostat cu date statistice. N-a mers. Orice făcea Iulian Bulai, și-o încasa cu repetiție. Într-un final, îmbufnat și exasperat, deputatul Bulai a pus mâinile cruciș la piept și a scos un „Hm!” pe gură care l-a făcut să arate comic, ca un Hîc din copilărie. Un mare HÎC a făcut USR și când a ieșit de la guvernare. 

Exasperați, dar un pic altfel, au fost și PSD, PNL și șeful statului-care-mai-cam-eșuează. Încet, sigur și cu mare atenție, statul român trage tare să fie un continuu studiu de caz și fezabilitate, fără pauze de normalitate și hidratare. „Crizatorii” sexo-marxiști fără evlavie și respect și fasciștii cu priză la analfabetismul funcțional, cum îi consideră partidele tradiționale pe noii veniți în politică, stau ca muștele peste cheltuirea miliardelor de euro de la Bruxelles.

PNL și PSD: Matrix USL se întoarce

PNL și PSD au luat practic casa cu japca. E momentul să treacă la văruit, gresie, prize, mobilă și utilități. Bani sunt cu duiumul. PNRR a fost negociat de Iohannis, mai departe primarul și președintele de Consiliu Județean sunt oricum stăpânii domeniilor, așa că pentru liberali și social democrați manevra de putere e cât se poate de organică. În mintea lor, li se cuvine.

„Ceva nu-mi miroase a bine”. Ce cred refugiații ucraineni despre Călin Georgescu și direcția extremistă pe care stă să o ia România

Românii vor să primească mai multă empatie de la clasa politică și au dreptate. Empatie vor și vecinii invadați și bombardați atroce de Rusia. Ei de ce nu ar avea dreptate? 

Marcel Ciolacu dă bir cu fugiții, confruntat cu consecințele propriei guvernări. Are cine să-l aducă înapoi și să-l pună să-și asume responsabilitatea?

Deocamdată am aflat ceva ce știam deja: în capul guvernului actual și eventual și al celui viitor se află un om complet iresponsabil. Din acest punct de vedere, poate că nu ar fi o tragedie, ci chiar ar fi absolut necesar ca domnul Ciolacu să nu mai ocupe nicio funcție de stat în România, indiferent cine vine în locul lui la PSD. Marii bărbați de stat își asumă prostiile, nu rămân paralizați în fața consecințelor acestora.

Populist, unii ar putea calcula câte mașini, vile sau piscine se pot face cu 30 de miliarde de euro. Idealist, alții ar putea calcula câte lucruri bune s-ar putea face cu banii respectivi. Realist poate ar trebui să ne gândim câte vieți și câte destine depind de cum cheltuie statul român fondurile.

Anul trecut investițiile străine directe în România au totalizat 3 miliarde de euro. De la Uniunea Europeană vin 30.

Personal, nu sunt un mare fan Matrix, pentru că mi s-a părut mereu prost. Propunerea filmului e însă utilă: când ne decuplăm de la sistem? Statul român pare că și-a definitivat transformarea într-un Matrix cu interese proprii și rupt total de realitate, situație în care Klaus Iohannis nu poate fi altceva decât un agent Smith cyber-punk, după cum ne-a mai sedus prin câte o poză. 

Politic, mișcarea președintelui Iohannis e însă logică, strategică, previzibilă, oportunistă și cinică. Și a durut rău, pentru că cei idealiști au sperat și în ceasul al 13-lea că Iohannis, Cioloș, PNL și UDMR și-au dat mâna și nu vor împinge România spre o guvernare minoritară și șantajabilă, în plin dezastru medical și umanitar. 

Pe la anumite televiziuni și publicații online pentru generalul Nicolae Ciucă se face deja lobby cu TAB-ul. Cei care nu migrează însă de la frustrarea naționalistă AUR la o mână dârză care să conducă țara, fierb și se simt prizonieri într-un vârtej de mămăligă cu scame, România. 

Pentru ei, mulți care n-au făcut Armata, alegerile viitoare nu mai există. Nu le mai pasă. La fel cum nu mai există speranțe că și-ar putea trăi cei mai intenși ani ai vieții de adult într-o Românie decentă, europeană și educată.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€