De ce e posibil ca cea mai mare problemă pentru Gen Z să fi început în anii 2010

Răzvan Băltărețu

Redactor

Orice discuție care s-ar purta despre Gen Z ignoră sau abordează razant o situație: rețelele sociale au modificat comportamentul tinerilor. Un psiholog a început să poarte acest război și ridică unele dileme importante.

Jonathan Haidt a enervat unii oameni odată cu publicarea cărții „The Anxious Generation: How the Great Rewiring of Childhood Is Causing an Epidemic of Mental Illness”. Altora le-a dat niște răspunsuri. El dezbate ipoteza că social media transformă comportamentul noilor generații și nu într-o manieră pozitivă. În contextul în care și în România, de câțiva ani, se vorbește despre cum telefoanele ar trebui interzise în școală – complet! – merită analizat ce spune Haidt despre impactul a ce e pe telefon, nu al telefonului în sine. 

Am ajuns la el după o serie de articole și podcasturi ale lui Cal Newport, care și-a făcut un renume din a vorbi despre productivitate. În 2016, a publicat un articol în care susținea că dacă ții la cariera ta, nu trebuie să mai folosești social media. Teza lui era simplă: fără social media și notificări, telefonul tău „deștept” e la fel de util ca primul iPhone: dai telefoane, verifici un mail, te uiți la YouTube, navighezi pe internet (site cu site) și asculți muzică. Sigur, și alte câteva lucruri, dar nu te mai atrage, ci e mai mult util. 

În 2024, Jonathan Haidt duce discursul către tineri – Gen Z acum, Gen Alpha, și ce mai vine. Duoul telefon – social media, consideră Haidt, a creat un „dresaj” digital și emoțional.

Are parte și de critici, desigur. 

Haidt propune câteva abordări: 

Tentația distragerii și izolarea de lumea reală

Haidt pornește de la „atracții”. Orice om, indiferent de vârstă, e atras de divertisment. Dar cei mai tineri sunt mai maleabili de sursa divertismentului. Iar atunci când ți-e greu, o „evadare” poate fi în distracții. Chiar și așa, omenirea a reușit să se și dezvolte. Asta deoarece cortexul nostru prefrontal complet format ne ajută să ne exercităm controlul impulsurilor. Tinerii au însă acces la atât de multe distracții ca un adult, dar creierul lor nu este la fel de capabil să le reziste. 

Psihologul identifică o perioadă cheie: 2009–2010, când au apărut platformele social media super-virale (cu algoritmi puternici în spate care să maximizeze timpul petrecut pe ele), iar notificările au devenit ceva obișnuit. Tag-uri în poze, mentions în statusuri, cineva a făcut ceva și Facebook crede că ar trebui să te uiți, undeva pe Instagram cineva a mai publicat ceva – și tot așa. Aceste alarme digitale creează o atracție constantă. Iar platformele au „linie directă” către noii utilizatori. 

„Ceva nu-mi miroase a bine”. Ce cred refugiații ucraineni despre Călin Georgescu și direcția extremistă pe care stă să o ia România

Românii vor să primească mai multă empatie de la clasa politică și au dreptate. Empatie vor și vecinii invadați și bombardați atroce de Rusia. Ei de ce nu ar avea dreptate? 

Marcel Ciolacu dă bir cu fugiții, confruntat cu consecințele propriei guvernări. Are cine să-l aducă înapoi și să-l pună să-și asume responsabilitatea?

Deocamdată am aflat ceva ce știam deja: în capul guvernului actual și eventual și al celui viitor se află un om complet iresponsabil. Din acest punct de vedere, poate că nu ar fi o tragedie, ci chiar ar fi absolut necesar ca domnul Ciolacu să nu mai ocupe nicio funcție de stat în România, indiferent cine vine în locul lui la PSD. Marii bărbați de stat își asumă prostiile, nu rămân paralizați în fața consecințelor acestora.

Haidt consideră că asta duce la o copilărie și adolescență mai sedentare, mai solitare și mai virtuale. De unde și caracterul modelator al social media, intermediat de telefon. 

Mai departe, psihologul trage concluzia că mixul acesta duce la anxietate și depresie în rândul adolescenților. Fenomenul a fost amplificat în 2020, odată cu pandemia, când conceptul de limitare fizică a interacțiunii era impus prin lege. Digitalizarea a fost văzută drept soluția perfectă pentru context. Doar că a și dezvoltat obiceiuri pentru care n-a venit „notificarea” că nu sunt sănătoase pe termen lung. 

Totodată, părinții și educatorii trebuie să fie conștienți de semne și să ofere sprijin.

Și dacă e isterie fără fundament?

Jonathan Haidt a fost deja criticat că e superficial în abordare și că nu există studii concludente. Ce-i drept, au mai existat în istorie momente de isterie în masă: că tiparul va distruge mintea oamenilor, că televizorul le va distruge concentrarea. Și tot așa. 

Și, într-adevăr, nu există încă niciun studiu definitiv care să arate că social media distruge atât de grav pe cât susține acest psiholog în lucrarea lui. Și să fie acesta un răspuns valabil pentru toate țările sau în special pentru Europa și SUA? Principala acuzație la adresa lui e asta: că vede corelații acolo unde nu sunt. 

E posibil ca schimbările – rate de anxietate, depresie și suicid mai mari – să fie cauzate de normele sociale în schimbare și de o evidență mai clară la nivel de sistem medical. Dar acestea nu oferă o explicație pentru declanșarea acestora în acea perioada a începutului anilor 2010. Critica poate fi mutată și pe criza economică. Doar că efectele acesteia s-au diminuat în timp. Ceilalți parametri nu s-au redus. 

Lipsa dovezilor definitive pentru fiecare țară în parte sau pentru fiecare continent în parte cu privire la un declin al sănătății mintale a adolescenților nu înseamnă că nu se întâmplă ceva.

În comparație cu telefonul, de exemplu, uitatul la TV e o acțiune pasivă. Uitatul la ecranul telefonului, pe de altă parte, presupune o acțiune. Altfel nu apare nimic acolo. Și oricât de biased ar fi Haidt în abordarea lui – e aproape de pensie, detestă social media și altele – sunt semnale la care părinții sau chiar tinerii pot fi atenți. E telefonul, cu tot ce are pe el, o sursă de escapism sau e cea mai bună unealtă pentru viață? Că poate fi ambele, dar doar una alimentează alienarea și depresia.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€