Dacă ești mereu ocupat, învață să spui "nu"

Alex Enăşescu

Redactor

Una dintre capcanele tehnologiei este reducerea barierelor de comunicare. Oricine are nevoie de o favoare poate trimite un email sau un mesaj privat pe Facebook, iar trierea acestor mesaje este o bătaie de cap pentru destinatar.

Într-un articol recent, autorul Ryan Holiday explică de ce refuză majoritatea cererilor pe care le primește. Ținând cont că, spre deosebire de manageri, creativii au nevoie de perioade lungi și neîntrerupte de concentrare, Holiday evită genul de angajamente care i-ar fragmenta programul.

Dacă ar accepta să se întâlnească cu toți cei care vor să discute cu el, n-ar mai avea timp să scrie și să citească, să facă mișcare și să petreacă timp cu soția, adică n-ar mai avea timp exact pentru lucrurile care contează cel mai mult pentru el.

Bineînțeles, doar cei care au deja un anumit succes își permit să refuze anumite oportunități. La început de carieră, nu poți să faci mofturi, pentru că ai nevoie de bani și vrei să-ți clădești o reputație bună.

Însă, pe măsură ce acumulezi experiență și notorietate profesională, ești asaltat de un număr tot mai mare de propuneri, așa că abilitatea de a spune „nu” este decisivă.

Celebrul investitor Warren Buffett spunea cândva că diferența între oamenii care au succes și cei care au foarte mare succes este că cei din urmă spun „nu” aproape tuturor oportunităților.

Oamenii care lucrează la birou pierd ore întregi în întâlniri și ședințe inutile, genul de muncă superficială care dă satisfacția unei false productivități.

În schimb, cei care și-au stabilit clar prioritățile fac efortul de a elimina tot ce nu este este esențial și de a reduce cât mai mult complexitatea vieții de zi cu zi.

Ei își eliberează timpul pentru a se concentra în profunzime asupra unui număr limitat de activități sau proiecte.

Această viziune „esențialistă” asupra gestionării timpului este atrăgătoare în teorie, dar greu de pus în practică, fiindcă nimeni nu vrea să-și dezamăgească șeful, colegii sau cunoștințele.

Când refuzăm pe cineva, ne simțim vinovați, așa că adesea acceptăm din obligație ca alții să ne facă programul.

„Nouă cine ne plătește pensia?” Două potențiale soluții

În România și Europa de Est, scepticismul legat de viabilitatea sistemului public de pensii este în creștere, în special în rândul tinerilor, din cauza problemelor demografice și a creșterii speranței de viață.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

Dacă ești mereu ocupat din cauză că îți vine greu să refuzi, iată trei sfaturi despre cum să spui „nu” mai des:

Nu te grăbi să iei o decizie. Când refuzi o cerere pe loc, decizia poate fi pripită, iar cel care a apelat la tine se va simți ofensat. Ia-ți timp ca să evaluezi cererile pe care le primești și să înțelegi care sunt implicațiile dacă accepți sau refuzi.

Nu o lua pe ocolite. Dacă nu poți sau nu vrei să îți iei un angajament, spune-o cât mai clar. Nu are niciun rost să te scuzi sau să te justifici, pentru că interlocutorul va încerca să te convingă să te răzgândești. Dacă ai de gând să refuzi pe cineva, cel mai simplu este să fii sincer și direct.

Fii politicos, dar ferm. Felul în care spui „nu” este aproape la fel de important ca răspunsul în sine. Pe cât posibil, nu da impresia că ești agasat atunci când primești o rugăminte.

Arată compasiune și empatie față de cel care apelează la tine, dar nu fi ezitant în privința răspunsului.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€