Cum vrea Ministerul Mediului să reciclăm măștile sanitare nereciclabile

Durata de viață a unei măști de unică folosință este de 450 de ani. 

Pe 9 aprilie, eMag a vândut 5 milioane de măști în șase ore. Pe 12 aprilie, alte 20 de milioane de măști au fost puse la vânzare de Altex. Pe 24 iunie, Ministerul Sănătății a cumpărat 115 milioane de măști, pe care urmează să le distribuie persoanelor defavorizate. 

Sunt doar câteva numere, apărute în presă pe parcursul ultimelor luni, care ne pot ajuta să ne facem o idee cu privire la numărul măștilor pe care românii le folosesc și le aruncă, de la începutul pandemiei încoace. 

Începând cu 15 mai, masca a devenit un accesoriu obligatoriu în toate spațiile publice închise – iar autoritățile recomandă ca masca de unică folosință să fie schimbată după patru ore de purtare. Asta înseamnă cel puțin două măști pe zi, pentru fiecare român care se duce la birou opt ore pe zi.

E imposibil să știm exact câte măști s-au aruncat deja – sau urmează să se arunce – în România, dar e clar că putem vorbi deja de câteva sute de milioane, fără a le lua în calcul pe cele utilizate în domeniul sanitar. 

Ceea ce observăm e că ele au început să devină un factor de poluare.

Oamenii le aruncă, de multe ori, chiar pe stradă. Și dacă Bucureștiul n-a fost niciodată un oraș curat, acum pe spațiile verzi – oricum prea puține – zac și măștile de unică folosință aruncate în viteză de trecători. 

Și chiar dacă ajung în coșul de gunoi – ce se întâmplă cu ele mai departe? Sau, mai bine zis, ce ar trebui să se întâmple? 

Reciclarea nereciclabilelor

Ministerul Mediului nu știe exact, dar ne „încurajează”. 

„Cred că astăzi, în România, nu doar măștile ar trebui reciclate, ci toate aceste ambalaje, cum am și eu în fața mea sau pe care le producem acasă. (…)

Și masca de unică folosință și combinezoanele care au fost folosite și chiar dacă au intrat sau nu în contact cu purtătorii de COVID-19 pot fi deșeuri care pot fi reciclate.

Ca ministru al Mediului încurajez orice formă de reciclare a tuturor acestor deșeuri pe care le producem zilnic”, spunea ministrul Mediului, Costel Alexe, pe 11 iunie, într-un interviu la Digi24. 

Sună bine, în teorie. Problema e că, în realitate, nici măștile de unică folosință, nici cele mai multe tipuri de mănuși nu sunt reciclabile. 

Iar dacă au intrat în contact cu purtători de SARS-Cov2, virusul care provoacă boala COVID-19, ele pot chiar pune în pericol viețile angajaților firmelor de salubritate. 

Încă de acum o lună și jumătate, mai multe firme de salubrizare din țară au cerut populației să arunce măștile și mănușile la gunoiul menajer, și nu la pubela pentru deșeuri reciclabile: 

„Măștile pentru față, mănușile și orice alte PPE nu sunt reciclabile. La stația de sortare tot găsim asemenea deșeuri amestecate în fracția reciclabilă. Suntem nevoiți să le redirecționăm către incinerare sau depozitare.

O veste proastă pentru calitatea reciclării, dar mai important este că ar putea prezenta un risc pentru sănătatea echipajelor de colectare și a persoanelor care lucrează în centrele de sortare și procesare”, spunea Urban S.A., într-o postare pe Facebook, adăugând un îndemn clar către populație:

“Vă rugăm, puneți-vă măștile de față și mănușile utilizate în pubela pentru fracția umedă și numai ACASĂ, nu utilizați coșurile pentru deșeuri stradale.”

Andrei Coșuleanu, expert în mediu, fost director Let‘s Do It, Romania și fondator al ONG-ului concentrat pe dezvoltare durabilă Act For Tomorrow, explică pentru PressOne că, în ciuda declarațiilor ministrului, cele mai multe măști de unică folosință sunt fabricate din materiale compozite care nu pot fi reciclate. 

Mai exact, ele combină mai multe tipuri de plastic, dintre care cel puțin unul este nereciclabil (nu doar în România, ci peste tot în lume). E valabil și pentru mănuși: cele mai multe sunt fabricate din nitril, din nou, un material nereciclabil. 

„Ar trebui să evităm aceste deșeuri, încercând să luăm măști reutilizabile și mănuși din material compostabil, care se găsesc greu și sunt mai scumpe”, spune Andrei Coșuleanu. 

Iar dacă totuși măștile de unică folosință și mănușile ajung la gunoi, ele „ar trebui separate de alte tipuri de ambalaje și deșeuri, pentru că ar trebui colectate separat ca deșeu periculos (mai ales dacă provin din spitale), și să ia drumul incinerării, să fie distruse prin ardere”. 

Nicidecum reciclate, așa cum sugerează Ministrul Mediului. 

De ce sunt măștile atât de periculoase pentru mediu?

„Problema cu măștile este că sunt foarte ușoare și sunt foarte ușor de transportat de către vânt. Iar oamenii nu le aruncă corespunzător. Sunt țări care aruncă deșeurile în apă, și acolo ajung foarte multe măști transportate, pentru să sunt ușoare, semi-impermeabile, și ajung să devină noi habitate”, explică Andrei Coșuleanu. 

Opération Mer Propre, un ONG francez care se ocupă, printre altele, cu operațiuni de curățenie pe Coasta de Azur, a descoperit pe fundul mării cantități industriale de măști, mănuși și sticluțe de plastic pentru dezinfectant de mâini, iar la sfârșitul lunii trecute a tras un semnal de alarmă cu privire la acumularea de astfel de deșeuri: dacă lucrurile nu se schimbă, în curând vom avea mai multe măști decât meduze aruncate în Marea Mediterană. 

E valabil și pentru Marea Neagră. 

Drept urmare, spune Andrei Coșuleanu, oamenii ar trebui să cumpere mai degrabă măști din material textil cu filtru sau măști reutilizabile cu filtru, adaugă el. Iar dacă totuși trebuie să purtăm măști de unică folosință, ar trebui „să nu le lași pe unde îți vine, să le strângi împreună și cauți o soluție unde să poți să le duci”, completează acesta.

Ministerul Mediului: INSP este instituția abilitată să elaboreze norme și reglementări în acest domeniu

Dar momentan nu există o soluție. Ministerul Mediului mută responsabilitatea pe umerii Institutului Național de Sănătate Publică și în ograda autorităților locale. 

Întrebați dacă există totuși program de reciclare a măștilor sau de colectare selectivă în vederea incinerării, reprezentanții Ministerului Mediului au trimis pentru PressOne un răspuns vag, care se referă strict la măștile provenite de la persoanele aflate în centrele de carantină: 

„Deșeurile provenite de la persoanele aflate în centrele de carantină instituite la nivelul țării vor fi incluse în categoria deșeurilor infecțioase (cod 18 01 03), deșeuri a căror colectare și eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecțiilor”.

Ministerul trimite apoi la un document de informare provenit de la INSP, privind modul de colectare a deșeurilor „de la persoanele aflate în izolare la domiciliu, confirmate pozitiv”, dar și în carantină, precizând că:

„INSP este instituția abilitată să elaboreze norme și reglementări în acest domeniu, fiind subordonată Ministerului Sănătății, conform HG144/23 februarie 2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății cu modificările și completările ulterioare”.

În documentul INSP, însă, în ceea ce privește măștile aruncate de persoane care nu se află în izolare sau carantină sau care nu au fost depistate pozitiv, se recomandă doar „păstrarea în vigoare a procedurilor existente”.

Atâta că, momentan, procedurile existente nu există.  

Întrebați care vor fi consecințele pe termen lung ale utilizării acestor materiale, dacă ele ajung în același loc cu deșeurile menajere, Ministerul precizează doar că: 

„Regimul deșeurilor provenite de la persoanele aflate în centrele de carantină este reglementat prin Ordinul nr. 414/11.03.2020, Ministerul Sănătății care prevede la art. 4 faptul că, <<autoritățile administrației publice locale asigură eliminarea deșeurilor prin contracte cu firme specializate>>.”

Practic, responsabilitatea doar se mută de la INSP la autoritățile locale. Și doar în ceea ce privește gestionarea deșurilor provenite din centrele de carantină.

Cât despre recomandările Ministerului Mediului către cetățeni cu privire la gestionarea măștilor și mănușilor de unică folosință atunci când ele trebuie aruncate: 

„Măștile și mănușile provenite de la persoane sănătoase clinic (care nu se află în izolare/carantină/internate într-o unitate sanitară) se gestionează în conformitate cu specificațiile producătorilor /funcție de materialul din care sunt confecționate”.

E totuși treaba cetățeanului să citească eticheta. Iar dacă produsul e nereciclabil, ridicăm din umeri.  

Ce se poate face?

„Ar trebui să cerem autorităților să ne ajute cu un sistem, în retail, în farmacie, sau în alte spații, în care poți să duci măștile respective. Și mai departe, împreună cu niște colectori, să trateze deșeurile respective ca pe deșeuri periculoase.

Măștile astea pot fi confundate foarte ușor cu hrană de către păsări, animale, și astfel e posibil să ajungă din nou în circuitul omului, ar putea să reprezinte hrana noastră de mâine. Riști să aduci poluarea în niște animale pe care tu le vei consuma ulterior”, spune Andrei Coșuleanu.  

Momentan, însă, doar ONG-urile au ridicat problema măștilor aruncate peste tot, și au încercat să găsească soluții. Geeks For Democracy a lansat, acum o lună, inițiativa „Nu arunca măști și mănuși pe jos”, căreia i s-a alăturat deja Carrefour România. 

Începând din această săptămână, în fiecare magazin Carrefour se vor găsi recipiente speciale pentru colectarea acestor deșeuri și vor fi diseminate mesaje vizuale și audio despre importanța eliminării corecte a acestora. 

„În condițiile în care nu există nici acum o strategie publică asumată la nivelul autorităților pentru eliminarea controlată a măștilor și mănușilor folosite pentru a preveni contaminarea cu Covid-19, eforturile fiecăruia dintre noi, indivizi sau companii, contribuie la conștientizarea acestei probleme și la creșterea presiunii pentru rezolvarea situației”, spun cei de la Geeks For Democracy pe pagina de Facebook a inițiativei. 

La sfârșitul zilei, o nouă problemă legată de poluare, care ar putea avea efecte grave pe termen lung, dar care nu deranjează în mod special acum, nu are cum să fie o prioritate pentru un guvern care se luptă oricum să rezolve altele mult mai grave.

Dar măștile nu vor dispărea prea curând, și s-ar putea să trebuiască să trăim cu ele mulți ani de acum încolo. Milioanele de măști folosite zilnic vor trebui să ajungă undeva. Așa că, până când se decide ministrul cu privire la o posibilă rezolvare, putem face chiar noi primul pas.