Cum văd "bobocii" sistemul medical

Roxana Garaiman

Redactor

Aproape 2000 de tineri au susținut, luni, examenul de admitere la Facultatea de Medicină a UMF „Carol Davila” din București.

Concurența e de aproape patru candidați pe locul care, după absolvire, va solicita alegeri dificile de viață.

Am vrut să aflăm părerile câtorva dintre viitorii medici despre sistemul din care vor să facă parte.

*

Elena tocmai a primit un telefon de la fiul ei, Mihai, care a ieșit din examen și care, pe baza punctajului calculat pe loc, a anunțat-o că a intrat la Medicină.

„El este foarte încrezător în ceea ce va urma, în îmbunătățirea sistemului de sănătate. Probabil datorită vârstei, are această capacitate de a se reinventa și de a crede că totul se va reinventa.

Nu și-a făcut planuri pe termen lung, sigur că a luat în calcul ideea unei burse în străinătate, pentru a putea face măcar o comparație între ce condiții avem noi și ce există acolo. Doi ani s-a pregătit cu meditații și și-a dorit enorm să intre la Medicină”, spune Elena.

*

Mariana o așteaptă pe fiica ei, Alesia, să iasă de la examen. Nu e singură, ci însoțită de cea mai bună prietenă a fetei, Teodora.

Geniul

Asociația Sache: Locul unde toate animalele sunt vindecate până la capăt

În 2016, când a deschis cabinetul veterinar, Laura Fincu era convinsă că inițiativa lor de antreprenoriat social va rezolva problema câinilor din România. Aproape 9 ani mai târziu, după peste 100.000 de sterilizări făcute în campaniile aproape săptămânale prin țară, nu mai e atât de convinsă, dar crede în continuare cu tărie că lucrurile se vor îmbunătăți. Ca să contribuie la asta, asociația Sache construiește primul spital social pentru animale din România.

„De doi ani se pregătește. Nici nu m-am gândit cât am investit, pentru că ea merită. De la 9 ani își dorește să devină medic, i se trage de la serialul Grey’s Anatomy. Acesta este motivul pentru care vrea și neurochirurgie, că i-a plăcut actorul din acel serial.

I-a plăcut personajul, cum gândea el, nu i-a păsat că era un scenariu, o regie. Apoi a citit un interviu al profesorului Alexandru Pesamosca și de acolo a înțeles ce înseamnă medicina ca profesionist, nu ca șpăgar.

Și-a zis: Clar, fac această profesie ca să ajut oameni. A zis că vrea să rămână în țară, e foarte hotărâtă”, spune Mariana.

„Eu sunt cea mai bună prietenă a ei și știu că a făcut multe sacrificii. Eu, pentru că nu dădeam la Medicină, ieșeam mult mai des în oraș. Ea trebuia să stea acasă să învețe, dar măcar a învățat pentru visul ei. Eu am aplicat în Anglia. Ne vom despărți, însă doar pentru câteva luni. În vară ne vedem iar”, a completat Teodora.

*

Tudor a venit din Botoșani să dea admitere la București:

„A fost drăguț, am luat 8,81. Anul trecut, cea mai mică notă de intrare a fost 8,10, deci s-ar putea să intru pe locurile de la buget. Nu știu ce specializare voi face, am 6 ani să mă hotărăsc.

Mă pregătesc din clasa a X-a la chimie, pentru că n-am prea învățat în primii doi ani, iar la biologie din clasa a XI-a, din al doilea semestru. Nu știu cum mi-a venit ideea, m-am gândit că mi-ar sta bine îmbrăcat în alb ? Dacă ar fi să mă orientez în afara granițelor, m-aș duce în America.”

*

Bogdan e din Râmnicu Vâlcea și și-a verificat deja sângele rece necesar acestei profesii:

„Am luat 8,93. Mi s-au părut destul de dificile subiectele. Au fost în genul simulării, adică mai greu ca anul trecut, dar intru sigur la Buget.

Mă pregătesc serios de un an. Mi-au mai zis că nu e ușor la Medicină, dar n-aș fi putut face altceva. Este cea mai complexă meserie, n-am cum să mă plictisesc.

Tata m-a îndemnat din clasa a IX-a și mi-a plăcut ideea. Știu că am și sânge rece: am fost campion național la karate și acolo m-am testat.”

*

Adriana, bucureșteancă, visează să devină chirurg plastician:

„Am luat 8,81. Este sub ce mă așteptam, dar e bine, intru. Visez să fiu chirurg plastician. Specializarea asta mi se pare frumoasă, pentru că ajuți oamenii să se simtă mai bine cu ei.

Am făcut pregătire la biologie și la chimie timp de doi ani. Aș vrea să rămân în România ca să aduc o îmbunătățire. Probabil că voi face un an și pe afară, dar aș vrea să mă întorc aici.

Cum ajunge un student pasionat să pretindă bani, odată ajuns medic? Am stat și eu să mă gândesc la asta: probabil că intervine frustrarea, intervin multe greutăți, până să ajungi să nu-ți mai pese. Probabil că e vorba și de lipsa banilor. Eu cred în dezvoltarea sistemului privat.”

*

Alexandru e din Buzău și crede că medicina e calea prin care le ești cel mai de folos celorlalți:

„90 de puncte am luat. Era cel mai mare punctaj din sală, dar nu se corectaseră decât jumătate din lucrări când am ieșit. Este cum mă așteptam. M-am pregătit aproape doi ani.

În ciuda tuturor problemelor din sistemul sanitar, consider că nu există nicio altă cale să fiu atât de folositor. Vreau să rămân aici, să-i ajut pe oameni.

Cred că facultatea e responsabilă de transformarea mea pe viitor, ca profesionist, și abia aștept să văd în ce va consta această transformare.”

*

Încheiem cu Mihnea, care e deja în anul IV:

„Facultatea de Medicină merită efortul. Se exagerează cu problemele din sistemul sanitar. Este o răscoală total aiurea împotriva medicilor. În loc să-i prețuim, mai rău dăm în ei.

Voi pleca din țară prin programul Erasmus. Nu știu dacă voi dori să rămân în străinătate, am nevoie de un termen de comparație ca să mă hotărăsc. Vreau să fac chirurgie, dar nu știu încă ce specializare.

Cât despre cinismul unor medici, eu cred că vine mai curând din partea sistemului. Cu 1200 de lei, cât este salariul unui rezident, îți faci o vacanță la Mamaia. Ca rezident, cu banii ăștia trebuie să trăiești o lună.

Sunt oameni care stau peste program, în gărzi, și își dau toată silința, ca apoi să se întoarcă într-o garsonieră și să mănânce ce apucă.

Nu pot să zic că se justifică să primești atenții, însă cumva trebuie să supraviețuiască și ei. Majoritatea medicilor cu care am intrat în contact nu cer bani, ci pur și simplu primesc ce li se oferă.

Am făcut de mai multe ori practică în spital. Oamenii sunt extraordinar de profesioniști, doar că fac ce pot face cu resursele pe care le au aici.”

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€