Cum se pregătește România pentru un posibil aflux de refugiați ucraineni. Vasile Dîncu: “Noi am fost pregătiți și în 2014 și n-au venit migranți”

Președintele Klaus Iohannis a anunțat sec, după ședința CSAT de pe 26 ianuarie, că guvernul și instituțiile din subordine fac planuri pentru eventuale afluxuri de refugiați pe teritoriul României, în contextul tensiunilor militare regionale.

Președintele nu a detaliat, dar ministrul Apărării, social-democratul Vasile Dîncu, susține la PressOne că de fapt România nu se așteaptă ca un număr prea mare de ucraineni să ajungă în țară, chiar dacă statul face planuri și pregătește „mii de locuri de cazare”. 

“Noi am fost pregătiți și atunci, și n-au venit migranți”, justifică ministrul Apărării, cu referire la criza din 2014, când Rusia a invadat Crimeea. De partea lor, organizațiile neguvernamentale de profil se declară mulțumite că statul face măcar planuri. „Dincolo de asistența de urgență ar trebui să existe și un plan de integrare pe termen scurt și mediu”, avertizează însă la PressOne activiștii pentru drepturile omului. 

Slovacia și Cehia se pregătesc pentru un aflux de refugiați ucraineni, iar ministrul Apărării din Slovacia, Jaroslav Naď, declara, tot pe 26 ianuarie, după reuniunea Consiliului de Securitate că până și un conflict limitat în Ucraina ar putea aduce zeci de mii de refugiați în țara sa. 

Cehia nu are deloc frontieră cu Ucraina. În cazul Slovaciei e vorba de 150 de kilometri. România are o frontieră de 600 de kilometri cu Ucraina, de patru ori mai mare. 

Cât de pregătită este de fapt România să primească refugiați, în condițiile în care o parte dintre solicitanții de azil pe care îi avem deja în țară dorm în parcurile din Timișoara? Sau în condițiile în care în august, când se preconiza o creștere a numărului de solicitanți de azil din Afganistan, cele 1100 de locuri de cazare din cele șase centre din România erau în proporție de peste 70% ocupate? 

La ce se referea ministrul Apărării Naționale, Vasile Dîncu, atunci când declara, tot pe 26 ianuarie, că în țară există „un stoc, să spunem aşa, destul de important de locuri în care am putea să cazăm mii de posibili refugiaţi”, „o zonă de rezervă în care am putea să multiplicăm, sau să aducem de trei-patru ori mai multe locuri, chiar până la zecii de mii, să spunem, în această zonă”? 

Dacă voiam să ne pregătim, trebuia să o fi făcut deja, spun organizațiile de profil 

„Să pornim de la premisa că România a trecut deja printr-o triplare a numărului cererilor de azil”, explică, pentru PressOne, Flavius Ilioni, Director executiv al Grupului de Inițiative Sociale LOGS din Timișoara, care se ocupă de asistență umanitară pentru solicitanții de azil din vestul țării. 

„Noi avem experiența ultimilor doi ani, când cifrele pe cereri de azil în 2020 s-au dublat iar anul trecut s-au triplat și nu s-a văzut și o triplare de locuri. (…) Concursul trebuia să ni-l fi dat deja. Pe mine mă liniștește că ei își fac un plan, dar el va fi de urgență. Eu nu cred că România are zece mii de locuri de cazare în apartamente sau undeva așa cum ar trebui, să nu segregăm oamenii. Probabil că se gândesc că de urgență îi vom caza în săli de sport, în internate de școli”, explică el pentru PressOne.  

Gabriela Leu, Communications Associate la UNHCR România, precizează pentru PressOne că organizațiile internaționale sunt pregătite să ofere asistență, dar că, înainte de orice, trebuie să existe un dialog cu instituțiile statului român: 

„Este responsabilitatea primară a Guvernului. Știm că se fac pregătiri, a menționat și președintele Iohannis. Apreciem că se lucrează la asta, noi ne-am exprimat disponibilitatea să oferim asistență, dar nu știm ce fel de asistență să oferim până nu știm ce se întâmplă. Asta se face pe baza cererii lor. Apreciem însă faptul că țin granițele deschise – le-au ținut deschise și în timpul Stării de Urgență, din punctul ăsta de vedere România e exemplară, a făcut tot ce a putut să continue procedura de azil, pentru că alte state, în perioada aia, au întrerupt procedura de azil.” 

Dar la câți refugiați ne așteptăm de fapt? 

În realitate, nu la prea mulți. Sau, cel puțin, asta reiese dintr-o analiză a situației din 2014, când Rusia a anexat Crimeea, iar migrația a fost fie internă, din zona de conflict către alte zone ale Ucrainei, fie către Polonia. 

“Noi am fost pregătiți și atunci, și n-au venit migranți”, declară pentru PressOne Vasile Dîncu, Ministrul Apărării Naționale. „Din informațiile mele, au mers mai mulți migranți spre Polonia, decât la noi, și a fost, într-adevăr și o migrație internă, pentru că era doar o mică parte din teritoriul Ucrainei de astăzi ocupat. Sigur, acțiunea de acum pare că are o amploare mult mai mare și din punct de vedere geopolitic și o lungime mai mare a frontierelor care pot fi afectate în această situație, dacă ne luăm după mobilizarea de forțe, inclusiv operațiunile din zona bielorusă. Suntem pregătiți pentru orice scenarii.”

În ultimii trei ani, România nu a avut solicitanți de azil din Ucraina, susțin reprezentanții organizațiilor de profil. 

Organizația Internațională pentru Migrație consideră că o creștere a numărului de solicitanți de azil din Ucraina este „puțin probabilă”:

„OIM este pregătită să colaboreze în continuare cu autoritățile române în vederea gestionarii unei posibile, dar puțin probabile, creșteri semnificative a volumului de solicitanți de azil din Ucraina. OIM, în calitate de Agenție interguvernamentală a ONU, are un dialog constant cu autoritățile din regiune, inclusiv România, oferind sprijin atât la nivelul dezvoltării unor politici publice durabile în domeniul migrației, dar și ajutor în implementarea acestora”, declară, pentru PressOne, Simona Boancă, National Project Officer în România al OIM. 

Vor trece solicitanții de azil din Ucraina prin aceeași procedură de azil prin care trec toți ceilalți? 

În cazul în care va exista totuși un aflux de refugiați ucraineni, Guvernul ia în considerare o potențială simplificare a procedurilor, susține pentru PressOne Vasile Dîncu. 

„În acest moment verificăm toate procedurile care există într-o situație de genul acesta, de urgență, dacă nu ar trebui proceduri mai rapide, pentru că se intră de fapt în respectarea unei convenții ONU în ceea ce privește regimul refugiaților și ajutorul umanitar pe care îl dăm în această situație. Una din discuțiile pe care le-am avut și una din deciziile pe care le-am avut la CSAT a fost tocmai aceasta, a revizuirii rapide a cadrului legislativ ca să vedem exact de ce avem nevoie pentru ca în caz de urgență să putem să operăm foarte rapid cu acțiunile necesare de factură umanitară”, susține ministrul Apărării Naționale pentru PressOne. 

Și totuși, e suficientă asistența umanitară? 

Dincolo de asistența de urgență, pentru un eventual aflux de refugiați dinspre Ucraina ar trebui să existe și un plan de integrare pe termen scurt și mediu, ceea ce în acest moment nu există nici măcar pentru solicitanții de azil care trăiesc deja în România.

„E de salutat că ei se pregătesc”, adaugă Flavius Ilioni, „dar cred că trebuie să meargă cu un pas înainte, să vadă ce înseamnă și procesul de integrare pe termen scurt și ideea de a nu avea doar asistență umanitară. Asistență umanitară înseamnă asistență de urgență, să îi punem undeva la căldură, să le dăm ceva de mâncare, să le dăm haine de schimb, să facă duș, să chemăm un medic.

Cam ce facem noi la Timișoara cu solicitanții de azil care locuiesc pe stradă. Dar dacă oamenii ajung aici, ei vor veni pe un termen spre mediu, și atunci trebuie gândite cumva mai multe intervenții, doar dacă ne gândim, de exemplu, la nevoia de locuințe sociale, unde România nu stă bine deloc.” 

PressOne a contactat pentru alte informații și Inspectoratul General pentru Imigrări, dar și UNHCR Ucraina, însă până la momentul publicării articolului nu am primit răspuns la solicitări.