Cum se mai poate salva Televiziunea Română?

Codruţa Simina

Redactor

În toamna anului 2014, un realizator, un sunetist, doi cameramani, un documentarist, un luminist, un regizor de emisie, un PR-ist și un șofer – nouă angajați din București ai Societății Române de Televiziune – se deplasau 400 de kilometri până într-un oraș de provincie, unde rămâneau două zile pentru a realiza un material de 30 de minute.

La 30 de kilometri de acel oraș există un studio teritorial al TVR, care poate furniza oricând personal pentru realizarea emisiunii.

Personajul intervievat n-a făcut nicio dezvăluire în acea emisiune, care avea să fie difuzată într-o seară de marți, pe TVR2. Câteva luni mai târziu, protagonistul aceleiași emisiuni era manelistul Florin Salam.

Audiența TVR 2 se situează, potrivit unei analize Forbes, între canalele de desene animate Boomerang și Nickelodeon, pe locul 20 din 56 de televiziuni.

*

„Jur să respect Constituția și legile țării, să apăr interesele României, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, să-mi îndeplinesc cu onoare, conștiință și fără părtinire atribuțiile ce-mi revin potrivit funcției și să păstrez secretul profesional. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”

Nu este foarte clar ce înseamnă „secretul profesional”, dar acesta este jurământul pe care ar urma să-l rostească, în plenul Parlamentului, fiecare dintre cei 13 membri ai Consiliului de Supraveghere a Misiunii Publice. Acest organism nou ar urma să conducă Televiziunea Română, dacă proiectul de lege propus de TVR și aflat în dezbatere publică va fi aprobat de Parlament și promulgat de președintele Klaus Iohannis.

Proiectul noii legi de funcționare a TVR, pe care îl puteți consulta pe site-ul instituției publice,  impune transformarea Societății Române de Televiziune (SRTv) în Serviciul Public de Televiziune (SPTv) și a fost elaborat de „specialiști ai TVR”, în urma unor dezbateri.

Cine ar conduce TVR

Consiliul de Supraveghere a Misiunii Publice – să-l denumim, în continuare, Consiliul ? – va fi alcătuit din 13 membri: 4 nominalizați de către Senat, Guvern, Președinție și Camera Deputaților, iar restul de până la 13 ar urma să fie propuși de către Academia Română, Banca Națională (?!), Convenția Organizațiilor de Media, Uniunea Scriitorilor, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor, Uniunea Cineaștilor, UNITER, Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor și Asociația Profesioniștilor de Televiziune.

Niciunul dintre cei 13 nu ar avea voie să fie membru de partid, potrivit proiectului.

Membrii Consiliului ar urma să fie demiși la propunerea comisiilor de specialitate ale Parlamentului, și tot Parlamentul ar vota președintele Consiliului, dintre cei 13 titulari. Mai departe, proiectul stipulează ca președintele, ales de Parlament, să reprezinte Televiziunea în raporturile sale cu Legislativul.

Consiliul ar aproba politica editorială, strategia de dezvoltare, numărul de canale al Serviciului și principiile de restructurare ale acestuia. În plus, ar numi directorul general al Serviciului, după organizarea unui concurs.

Proiectul de lege întocmit de angajații SRTv mai arată că „menținerea independenței editoriale și a independenței în gestionarea corectă a resurselor sale” constituie un „Mandat Imperativ”.

O dată la 6 ani (!), Consiliul ar urma să prezinte un raport referitor la îndeplinirea acestui Mandat.

"Să nu îmbătrâneşti niciodată", îmi spune bunica

MĂRTURIE. Jurnalista Iulia Marin descrie experiența pe care a trăit-o alături de bunica sa într-un spital din România.

Primele doamne ale prim-adjuncților: mutare strategică de la SRI la SNSPA

Practic, proiectul de lege încearcă să rezolve două probleme fundamentale cu care se confruntă TVR: organigrama stufoasă și politizarea instituției. A treia problemă, datoriile, ar urma să fie achitate din Fondul Special de Rezervă aflat la dispoziția Guvernului, potrivit proiectului.

Și independența editorială?

„Stabilizarea și menținerea independenței unei televiziuni de stat e o misiune dificilă. Chiar și BBC, în puternica democrație britanică, s-a găsit de multe ori în situația de a fi supusă unor presiuni politice puternice, și ocazional a cedat acestor presiuni. Cu doar un deceniu în urmă, guvernul Blair a demarat o anchetă judiciară în urma unei afirmații făcute la BBC, cum că premierul de atunci, Tony Blair, ar fi avut motive înșelătoare pentru a declara război lui Saddam Hussein, și atunci când raportul judecătorului a fost publicat, președintele și directorul general al BBC au demisionat imediat”, a explicat pentru PressOne profesorul universitar David Elstein, președintele openDemocracy.net, fost editor BBC și director de programe al televiziunii Thames.

Fost profesor la universitățile Oxford și Westminster, Elstein a făcut parte dintr-un grup de jurnaliști care, la cererea Partidului Conservator, a formulat un raport privind viitorul BBC. Printre altele, el susține că televiziunea publică ar trebui să renunțe la taxa TV în schimbul subscripțiilor voluntare din partea consumatorilor.

„În țările mai mici, cu o slabă tradiție parlamentară și acceptare a ideii că o televiziune publică are nevoie de independență editorială, este mult mai greu pentru acea televiziune să reziste la presiuni dacă Parlamentul nu este dispus să apere principiile independenței. Cel mai bun răspuns la presiuni este publicarea tuturor detaliilor și a circumstanțelor legate de presiunile politice: să-i faci de rușine pe acei politicieni și să-i obligi să-și schimbe comportamentul. Din păcate, tentația presiunilor politice nu va dispărea niciodată, așa că, pe termen lung, vigilența societății este cel mai bun apărător”, adaugă Elstein.

În ceea ce privește metodele prin care politicienii români ar putea fi „făcuți de rușine”, profesorul britanic nu are o soluție.

Tănase: "Mă întreb câți sunt agenți"

Singurele rezolvări pentru problemele televiziunii publice sunt colectarea mai bună a taxei TV și o verificare la sânge, din partea DNA, a contractelor din ultimii 10 ani, e de părere liderul celui mai mare sindicat din TVR, Dragoș Bocanaciu. 

„Într-adevăr, trebuie despărțite apele și să existe o funcție de Președinte al Consiliului de Administrație și una de Director General. Trebuie găsită o variantă pentru ca TVR să nu depindă anual de un raport de activitate care este respins sau admis doar în funcție de opțiunile politice și nu de performanță. Nu cred că actuala lege rezolvă problema”, arată acesta pentru PressOne.

„Mai mult, se intenționează, sper că doar din prostia celor care au lansat această idee, să se introducă într-un Consiliu de Administrație (este vorba de Consiliul de Supraveghere a Misiunii Publice, n. r.) tocmai reprezentanți ai organismelor care au bani de luat de la TVR. Adică organismele de gestiune colectivă, reprezentanți ai Uniunilor de Creație, oameni din cinematografie etc. Nu cred că există o astfel de absurditate nicăieri pe planetă! Practic, bugetele Televiziunii Române ar urma să fie controlate de organizații care trăiesc din banii încasați de la TVR. În plus, se încearcă prin această schemă să se elimine cei doi reprezentanți ai salariaților, care până acum făceau parte din CA al TVR”,  a spus Bocanaciu pentru PressOne.

*

„Toți au venit în TVR cu proptele, au protectori puternici. X e ruda cuiva intangibil. Y face afaceri cu baronul Q. Etc. Nici legea nu mă ajută, nu am cum să dau afară pe absolut nimeni (…) Mă întreb câți dintre cei de față sunt agenți. TVR a fost dintotdeauna, de la înființare, infestat de agenții Securității.”

Cu numai o zi înainte de a publica pe blog acest fragment de jurnal, scriitorul Stelian Tănase fusese debarcat din funcția de Președinte-Director General (PDG) al TVR.

Înainte de votul politic, Tănase a declarat că fusese sunat de mai multe ori de către vicepremierul Gabriel Oprea, care i-ar fi cerut să blocheze apariția pe post a unor materiale în care era acuzat că girase lucrări de doctorat plagiate.

Stelian Tănase este al treilea PDG al Televiziunii Române, după Alexandru Sassu și Alexandru Lăzescu, care își pierde funcția înainte de terminarea mandatului, ca urmare a votului parlamentarilor. Alți trei șefi ai TVR – Valentin Nicolau, Tudor Giurgiu și Claudiu Săftoiu – și-au dat singuri demisia înainte ca un vot al legislativului să-i înlăture din funcție.

Practic, începând din 1998 – anul în care a fost desemnat prin vot parlamentar primul Consiliu de Administrație din istoria TVR -, un singur șef al instituției a reușit să-și ducă mandatul la bun sfârșit. Este vorba de chiar primul PDG ales în baza Legii de organizare și funcționare a serviciului public de televiziune, Cristian Hadji-Culea.

Până în acel an, șefii instituției fuseseră instalați prin decizii ale Guvernului, cu toate că procedurile de numire prin vot parlamentar erau stabilite prin lege încă din 1994.

Subordonare totală

Stelian Tănase lasă o instituție care a încheiat anul trecut cu o pierdere de peste 80 de milioane de lei și datorii totale de 700 de milioane. Performanța sa managerială e serios pusă sub semnul întrebării de aceste cifre. Iar în condițiile în care inclusiv reducerea cheltuielilor de personal s-a făcut, în special, în dauna corpului editorial, nici calitatea programelor TVR nu-i poate servi drept argument de competitivitate.

Un raport recent al Curții de Conturi descrie, pe larg, situația financiară dezastruoasă a televiziunii publice, dar și lipsa de eficiență și orizont a măsurilor de redresare luate în ultimii ani (sub mandatele Săftoiu și Tănase).

Felul în care garniturile de conducere de la TVR depind de schimbările de regim politic impune, însă, o discuție mai largă asupra funcționării unei instituții finanțate de la buget, care suferă de ani și ani nu doar din cauza slabelor performanțe de piață, ci și a Legii care îi reglează activitatea.

Una dintre prevederile acestei Legi instituie cadrul de subordonare a conducerii SRTv față de majoritatea existentă la un moment sau altul în Parlament. Această prevedere spune că înlăturarea Consiliului de Administrație al TVR urmează automat respingerii raportului de activitate al instituției. Acest raport trebuie înaintat anual legislativului de către conducerea instituției.

Din momentul în care evaluarea intră însă în circuitul comisiilor parlamentare, niciun criteriu și nicio procedură nu mai fac predictibil rezultatul final – el depinde, total, de bunăvoința puterii politice.

*

Dar nici ipotetica independență editorială și nici adoptarea, la o adică, a proiectului de Lege propus din interiorul TVR nu pot schimba procedurile sau mentalitatea într-o instituție în care nimeni nu ia măsuri când nouă oameni se deplasează 400 de kilometri pentru un interviu de jumătate de oră.

*

La acest material a contribuit Vlad Stoicescu.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€