Cum arată Războiul Rece pe AI: cipuri, spioni și pământuri rare

Mircea Șerdin

Jensen Huang, al șaptelea cel mai bogat om de pe planetă, nu este obișnuit să alerge pentru a prinde un avion. CEO-ul Nvidia, compania ale cărei cipuri fac posibil tot ce numim astăzi inteligență artificială, a trebuit să lase însă totul baltă când Donald Trump l-a chemat la un summit bilateral cu Xi Jinping, președintele Chinei. 

Jensen a avut puțin timp la dispoziție să zboare spre Alaska, escală de unde s-a urcat în Air Force One pentru a-l însoți pe președinte spre o nouă confruntare diplomatică între cele două imperii. 

SUA și China sunt într-un început de Război Rece pe AI, dar spre deosebire de cel clasic, cele două puteri sunt profund interdependente: una controlează cipurile lui Huang și cele mai performante modele, cealaltă controlează resursele și o parte esențială din lanțul industrial.

În SUA, tehnologia atrage investiții record cu profituri serioase. În China, cel mai recent plan cincinal, documentul ce ghidează dezvoltarea țării în toate domeniile importante, a fost construit în jurul adopției și dezvoltării de inteligență artificială. 

Ambele puteri au un interes în a o limita pe cealaltă fără a afecta prea mult relația existentă de co-dependență. Ce rezultă? Un război rece purtat pe trei fronturi fierbinți.

Primul front: cipurile și pământurile rare

Raportul Stanford AI Index pe 2026 confirmă un fapt pe care Washington îl tratează ca pe o urgență de securitate națională: diferența de performanță între cele mai bune modele americane și chinezești a scăzut la 2.7%, de la peste 17 puncte procentuale în 2023. 

O evaluare separată a NIST, agenția americană de standarde, prin unitatea sa CAISI, estimează decalajul la circa opt luni.

Reacția americană a fost inițial una de izolare, cu impunere de restricții pe exportul de cipuri Nvidia H200, cele mai performante procesoare AI, ce fac posibilă antrenarea modelelor mari. 

China a răspuns simetric: restricții pe exportul de pământuri rare, mineralele fără de care nu se fabrică electronice, de la telefoane la avioane de luptă. Restricțiile au perturbat lanțurile de producție din Europa, Japonia și Coreea de Sud. 

Al doilea front: modelele AI

Atât SUA cât și China publică și vând acces la modele AI de ultimă generație. Însă nu tot timpul ai nevoie de cele mai noi cipuri pentru a obține cele mai bune rezultate. 

În februarie 2026, compania americană Anthropic, producătorul Claude, a documentat o campanie de „distilare la scară industrială" din partea a trei laboratoare chinezești: DeepSeek, Moonshot și MiniMax.

Foto: ID 413499994 © Dragoscondrea | Dreamstime.com

În aprilie 2026, Casa Albă a publicat oficial, prin consilierul de știință și tehnologie Michael Kratsios, acuzația de distilare: „entități străine din China sunt implicate în campanii deliberate, la scară industrială, de a distila sisteme AI de frontieră."

Al treilea front: securitatea cibernetică

De ce această cursă pentru a deține primul cel mai bun model, când diferența se măsoară în luni, nu ani? Pentru că modelele de frontieră pot deveni instrumente de spionaj, securitate cibernetică și operațiuni militare.

În noiembrie 2025, Anthropic a documentat cum un grup sponsorizat de statul chinez a folosit Claude pentru a automatiza o campanie de spionaj cibernetic asupra a circa 30 de organizații: companii tech, instituții financiare și agenții guvernamentale. 

Atacatorii l-au convins pe AI, printr-o instrucțiune ingenioasă, că lucrează pentru o firmă de securitate care testează propriile sisteme. AI-ul a executat apoi autonom 80-90% din operațiuni: scanare de vulnerabilități, scriere de cod de atac, extragere de parole, exfiltrare de date.

Șase luni mai târziu, Anthropic a lansat modelul Mythos, proiectat special cu capacități avansate de securitate cibernetică. Modelul a fost restricționat de la lansare la circa 40 de organizații, tocmai pentru că poate găsi și exploata vulnerabilități software la un nivel superior majorității testelor făcute de oameni. Printre organizațiile care au acces se numără și NSA, agenția care conduce campaniile de spionaj ale Statelor Unite. 

Foto: ID 381110329 | Ai © Pla2na | Dreamstime.com

Conform CNBC, guverne europene, dar și agenții europene au cerut acces la Mythos pentru propriile teste de securitate. Până acum nu l-au primit, cu excepția unei promisiuni pentru modelul de securitate al OpenAI, considerat inferior. 

În paralel, modelele Anthropic sunt folosite și în operațiunile militare din Iran.

În aprilie 2026, FBI a identificat hackeri sponsorizați de statul chinez în interiorul unei baze de date sensibile a agenției: cea care stochează informații despre țintele propriilor operațiuni de supraveghere domestică. Altfel spus, agenția care urmărește potențiali spioni pe teritoriul american a fost ea însăși infiltrată de spioni.

Conform New York Times, Beijingul construia pe accesul obținut anterior, când mai pătrunsese o dată în rețelele interne ale FBI. De asemenea, agențiile americane de securitate cibernetică au publicat, împreună cu cele britanice, japoneze și ale altor aliați, un buletin comun despre tacticile hackerilor sponsorizați de statul chinez, care folosesc rețele vaste de dispozitive compromise pentru a face spionaj și a ataca infrastructură critică.

Astfel, lumea în care această tehnologie este folosită activ în teatre de război și spionaj s-a mutat rapid din cărți în realitate. 

Détente-ul performativ

Pe acest fundal de cipuri blocate, pământuri rare restricționate, modele distilate și operațiuni cyber asistate de AI, Washingtonul și Beijingul au încercat să vândă summitul drept începutul unei discuții despre reguli menite să reducă tensiunea acumulată. 

Dincolo de alte subiecte precum Taiwan-ul (și el o parte importantă a acestui nou război rece), unul dintre obiective era deschiderea unei linii roșii între Washington și Beijing pe tema cursei tehnologice. 

Scott Bessent, secretarul american al Trezoreriei, a anunțat că „cele două superputeri AI urmează să înceapă să vorbească" și că „vom stabili un protocol pentru cele mai bune practici, ca să ne asigurăm că actorii non-statali nu pun mâna pe aceste modele." 

Comunicatul Ministerului de Externe chinez nu a menționat, însă, niciun protocol final. 

Cele două comunicate post-summit, publicate separat de Casa Albă și Beijing, nu se suprapun pe niciun punct concret legat de AI.

Vineri, 15 mai, după încheierea summitului, Trump le-a spus reporterilor pe Air Force One că a vorbit cu Xi și că e „posibil să lucrăm împreună la guardrails"(n. red. mecanisme de siguranță). Întrebat ce fel de mecanisme, liderul de la Casa Albă a răspuns: „standarde, despre care vorbim tot timpul." Nimic specific. 

Comunicatul Ministerului de Externe chinez nu menționează inteligența artificială. Prioritatea Beijingului de la summit, conform propriului readout, a fost Taiwan: Xi i-a transmis lui Trump că SUA trebuie să dea dovadă de „prudență”, altfel cele două țări „vor avea ciocniri și chiar conflicte”.

Patru zile mai târziu, pe 19 mai, Ministerul chinez de Externe a declarat într-o conferință de presă că „cei doi șefi de stat au avut un schimb constructiv de opinii pe tema inteligenței artificiale (IA) și au convenit ca guvernele celor două țări să poarte un dialog pe această temă”. 

Cortina de Siliciu

Între timp, cele două ecosisteme AI continuă să crească. 

De o parte, OpenAI, Anthropic, Google, Nvidia, AWS. De cealaltă, DeepSeek, Alibaba, Huawei, Baidu. Încercările de a trece de la unul la altul sunt descurajate în mod activ atât prin restricții de export, cât și prin descurajarea achiziției de proprietăți intelectuale.

Departamentul american de Comerț a aprobat în cele din urmă exporturi de H200 către aproximativ 10 firme chinezești (Alibaba, Tencent, ByteDance printre cele mai importante), cu plafon de 75.000 de cipuri per firmă. Aranjamentul negociat de Trump: cipurile trec fizic prin teritoriul SUA, Washingtonul ia 25% din venituri. Beijing, însă, a blocat livrările. Trump pe Air Force One: „Au ales să nu cumpere, vor să-și dezvolte propriile cipuri."

Foto: ID 367617959 | Ai © Lalrammawii Lalrammawii | Dreamstime.com

În aceeași notă, în aprilie 2026, guvernul chinez a blocat încercarea Meta de a achiziționa Manus, un startup AI fondat de chinezi cu sediul în Singapore. Yingyi Ma, cercetătoare la Brookings: „Decizia de a bloca Manus arată ce contează cel mai mult pentru China: să-și păstreze talentul AI acasă."

Așadar, nouă cortină care desparte lumea este una formată din materiale prime, hardware, software, oameni și reguli.

Și Europa?

UE a produs AI Act-ul, cel mai avansat cadru legislativ pe inteligență artificială din lume: clasifică sisteme AI pe nivele de risc, interzice scoringul social și reglementează recunoașterea facială, printre altele.

Europa are și o piesă strategică: ASML, compania olandeză care produce mașinile cu care se „desenează" circuitele microscopice de pe cipurile avansate, folosind laser în lumină extrem-ultravioletă. Utilaje de mărimea unei case, peste 300 de milioane de dolari bucata, fără de care nu se fabrică niciun cip AI modern pe planetă. Iar Olanda a restricționat exporturile ASML către China în 2023.

Și România?

În timp ce Europa riscă să devină un regulator fără putere industrială, România riscă ceva și mai grav: să fie doar un consumator periferic a unor tehnologii ale căror reguli și funcționalitate se scriu complet în afara ei.

Pentru România, conversația se poartă într-o limbă pe care nu o vorbim. Nu producem cipuri. Nu procesăm pământuri rare. Nu avem o strategie națională reală pe AI. Producem dezvoltatori de software, consumatori de servicii AI și puțini cercetători. Suntem dependenți 100% de un lanț de aprovizionare ale cărui reguli se scriu fără să fim întrebați.

Dacă mâine Washingtonul decide să restricționeze accesul la serviciile OpenAI sau Anthropic pentru anumiți utilizatori europeni (invocând AI Act-ul, de exemplu), firmele românești care și-au construit produse pe aceste servicii rămân fără motor. Nu există un „plan B". Nu există niciun model de limbaj antrenat pe limba română sau european la nivel competitiv (Mistral, alternativa europeană, nu apare ca o alternativă competitivă la cele mai noi versiuni ale modelelor de frontieră).

Foto: Inquam Photos / George Călin

Estonia, cu o populație mult mai mică decât a României, are o strategie națională pe AI, un sandbox de reglementare pentru servicii publice bazate pe AI și un ecosistem de startup-uri tech care atrage capital disproporționat față de dimensiunea țării.

România are un document numit „Strategia Națională privind Inteligența Artificială" care nu a produs rezultate vizibile, iar anul următor expiră. 

În 2026, la autoritățile publice românești apar încă situații în care omul, ca să depună un document electronic, face poză cu telefonul ecranului de computer, scoate poza la imprimantă și depune foaia la ghișeu. Pixeli convertiți în hârtie care satisfac cerințe birocratice.

Criza politică actuală împinge discuția despre competențe digitale și strategie AI și mai departe de centrul atenției. Universitățile pierd masteranzii și doctoranzii în AI către companii din Vest. Companiile tech românești construiesc produse excelente, dar pe infrastructura, regulile și prețurile altora.

Între lumea în care două superputeri negociază cine controlează cel mai puternic instrument tehnologic din istorie și realitatea românească abisul crește exponențial.

Se pot face pașii necesari înainte doar prin modernizarea administrației, programei educaționale și stimularea cercetării și a produselor competitive.

Pornim pe acest drum?