Cui îi e frică de femeile primar? România, codașă la capitolul egalității de gen. Ce spun candidatele 

Ana Cojocaru

Alegeri 2024

19/06/2024

Explicațiile pentru prezența scăzută a femeilor în politică aruncate în spațiul public de către experți și non-experți variază de la violență sistemică și atotprezența stereotipurilor de gen până la autosabotaj. 

Dar cum se compară climatul social și politic pe care femeile candidate l-au avut de înfruntat acum cu cel de la alte ture de alegeri locale? Și ce înseamnă că un grup care reprezintă peste 50% din populația țării rămâne atât de subreprezentat în politică? 

Am încercat să aflăm răspunsul la aceste întrebări de la experți politici și de la candidatele Ana Ciceală (Independent - Primăria Sectorului 3, București) și Andreea Leonte (REPER - Consiliul General al Municipiului București). 

Analiza datelor și vizualizările au fost realizate de Alexandru F. Ghiță, pe baza datelor colectate de către Coaliția Vot Corect și Centrul Filia. 

Coaliția Vot Corect, formată din 7 ONG-uri implicate direct în observarea alegerilor, a arătat că femeile au reprezentat 24% din totalul candidaților de la alegerile locale (luând în calcul atât candidatele pentru funcțiile de primar, cât și pentru consiliile locale). În vreme ce acest procent este în creștere față de alegerile anterioare, există în continuare motive de îngrijorare. 

În primul rând, 467 de liste de candidați depuse pentru consiliile locale (3% din total) nu includeau nici măcar o femeie candidat. Legea care guvernează organizarea alegerilor locale spune că listele care nu asigură reprezentarea ambelor sexe trebuie să fie anulate, dar asta nu s-a întâmplat în practică în toate localitățile. 

Septimius Pârvu, expert în bună guvernare și procese electorale în cadrul Asociației Expert Forum (reprezentantă a Coaliției Vot Corect), ne-a clarificat că aceste liste ar fi trebuit să fie anulate din oficiu, dar că adesea asta se întâmplă numai în urma unei contestații, și că organizațiile care observă procesele electorale nu au capacitatea de a verifica listele de pe site-urile celor peste 3000 de primării din România. Centralizarea acestor date într-un singur loc ar ușura mult procesele de monitorizare. 

Una dintre cele mai vechi și extinse discuții la care a participat Septimius este cea privind cotele de gen, în legătură cu care au existat trei proiecte de lege diferite, care acum sunt blocate în parlament. Unul dintre proiecte ar fi propus chiar sancțiuni financiare pentru partidele care nu includ candidate pe listele lor. 

Septimius ne atrage atenția, însă, că nu este suficient ca femeile să fie incluse pe liste pentru a avea șanse reale de a fi alese. Există, spre exemplu, posibilitatea ca o listă cu paritate de gen să aibă toate femeile candidate la final, astfel eliminându-le șansele de a fi alese. Or, în cazul listelor pentru consiliile locale, participarea femeilor pe locuri eligibile a rămas scăzută, conform aceluiași raport al Coaliției Vot Corect. 

O posibilă soluție la reprezentarea femeilor pe listele pentru consilii o constituie implementarea unui sistem de tip fermoar, așa cum ne-a explicat Andreea Leonte, candidată din partea REPER la Consiliul General al Municipiului București. 

Sistemul presupune că „femeile și bărbații sunt alternați, în sistem fermoar, în funcție de numărul de voturi obținut. De exemplu, după fiecare candidat de un anumit sex, urmează candidatul cel mai votat de sexul opus”, clarifică Andreea. Ea ne-a mai spus și că, în vreme ce acest principiu le definește acum identitatea ca partid progresist și feminist, „a trebuit enorm de mult curaj și reziliență din partea mea pentru a fi validat prin vot și introdus în statut.”

Cel puțin declarativ, și alte partide susțin o mai bună reprezentare a femeilor în politică. Spre exemplu, pagina Femeile ne dau puterea a PSD susține că: „E timpul pentru ca minimum 30% dintre locurile pe listele de candidați să fie alocate femeilor la alegerile locale, parlamentare și europarlamentare, cât și în consiliile de administrație  ale întreprinderilor publice!”.

Femeile continuă să fie subreprezentate și în ceea ce privește candidaturile la primării, la aproape 100 de ani după ce au dobândit dreptul de a vota și de a fi alese. 

În 1930, erau alese primele femei primar în România. Despre una dintre acestea ziarul „Cuvântul” (preluare Gândul) relata: „O revoluție pașnică – cum sunt, dealtminteri, toate revoluțiile românești –  s-a înfăptuit zilele acestea: în satul Buda-Rafaila, din județul Vaslui a fost aleasă ca primar d-na Luiza Zavloschi. Un moment istoric în războiul – cum zic femenistele – de emancipare al femeei române. Iată: fără vărsări de sânge, fără răsturnări sociale, fără pălălaia conacurilor incendiate și irupția războiului civil, femeia română devine egală cu bărbatul”. 

Cu toate acestea, progresul rămâne lent, cu numeroase localități care nu au avut nicio candidată pentru funcția de primar. Există, desigur, și excepții. 12 localități au avut listele de candidați formate exclusiv din femei: Vădeni (BR), Grădina (CT), Peștera (CT), Malnaș (CV), Ciucsângeorgiu (HR), Blata (MH), Neaua (MS), Capu Câmpului (SV), Maliuc (TL), Valea Teilor (TL), Dodești (VS), Vutcani (VS).

Conform datelor prelucrate de către Centrul Filia, numai 7% dintre primarii aleși în cadrul alegerilor de pe 9 iunie sunt femei, deși 32% dintre localități au avut și candidați femei. Dintre femeile care au candidat, numai 1 din 5 femei a și câștigat alegerile. 

Andreea Rusu, directoarea executivă a Centrului Filia, ne-a ajutat să punem informațiile în context, arătându-ne că „La alegerile din 2020, aproximativ 5% dintre primari erau femei. Este o statistică în creștere, însă o creștere lentă și îngrijorătoare.”

Județele cu cele mai bune scoruri privind reprezentarea femeilor în politică sunt: 

Au existat, de asemenea, candidate care au obținut scoruri zdrobitoare la alegerile de pe 9 iunie. Printre acestea, se numără Elena Lasconi (ADU), care a obținut 69,58% dintre voturi la Câmpulung Muscel și Lia-Olguța Vasilescu (PSD), cu 55,5% la Craiova, ambele fiind realese. 

La polul opus, Ilfov este județ singurul din țară care nu are nicio femeie primar în urma alegerilor. În funcție de rezultatul numărării voturilor de la sectorul 1, și Municipiul București s-ar putea să se afle în aceeași situație. Județele Bistrița-Năsăud, Galați și Giurgiu completează coada clasamentului, fiecare având câte o femeie aleasă ca primar.

Comparativ cu alegerile locale anterioare, procentul de femei primar a rămas aproape neschimbat, sugerând o stagnare în eforturile de promovare a egalității de gen în administrația locală. Iar această stagnare nu se manifestă doar în plan local. 

Centrul Filia a fondat cu sprijinul Ambasadei Germaniei primul grup informal pentru drepturile femeilor din Parlamentul României, unde au lucrat și discutat cu zeci de politiciene din toate partidele politice democrate. 

Conform Andreei Rusu: 

„Politicienele ne povestesc cum deciziile se iau la un pahar, între bărbați, glumele sexiste pe care le aud recurent și, cel mai grav, violența de gen care este prezentă atât în Parlamentul României, cât și în partide. Nu întâmplător, în ultimii ani au apărut mărturii de hărțuire sexuală la evenimente interne sau reacții sexiste sau abuzive în Parlament și consilii locale.” 

Astfel de mărturii recente i-au avut în prim-plan, printre alții, pe europarlamentarul Mihai Tudose și pe Marius Budăi, ministrul Muncii la momentul acela, ambii fiind acuzați de hărțuire de către femei aflate în subordinea lor, respectiv de către colege de partid. Lipsa unei reacții puternice a partidelor la astfel de incidente are potențialul de a crea un climat de nesiguranță pentru membrele acestora și de a le descuraja pe alte aspirante. 

Dar provocările nu se limitează doar la a asigura siguranța și emoțională fizică a femeilor. Andreea Leonte, candidată REPER la Consiliul General al Municipiului București, ne-a relatat și ea că: 

”Există încă multe prejudecăți inconștiente la adresa femeilor. Femeile asertive, cu un caracter puternic, întâmpină adesea opoziție, fiind catalogate drept conflictuale atunci când își exprimă pozițiile cu fermitate.

În realitate, cu foarte puține excepții, femeile nu dețin multă putere în cadrul partidelor lor. În plus, temele feministe sunt adesea polarizante în partide. Discuțiile despre reprezentarea femeilor și cotele de gen obligatorii, de exemplu,  sunt adesea respinse pe motiv că ar trebui să primeze competența, ca și cum femeile ar fi în conflict cu competența.

Femeile din politică se confruntă și cu resurse financiare mai puține și cu o lipsă de încredere și dorință de a se promova, ceea ce le împiedică să capitalizeze politic la fel de mult precum contracandidații lor bărbați.”

Sau, după cum ne-a relatat Andreea Rusu: „Având în vedere că partidele sunt conduse în număr covârșitor de bărbați, nici politicile interne, procedurile sau cultura organizațională nu iau în calcul experiențele femeilor membre.”

Ajustarea culturii organizaționale la nevoile femeilor poate să însemne, spre exemplu, și ajustarea orelor de ședințe sau crearea unui mediu de lucru care să fie sensibil la nevoile mamelor, spre exemplu, având în vedere că în România muncile casnice și de îngrijire cad cel mai adesea în sarcina femeilor. Conform EIGE, în România anului 2021, 65% dintre femei, comparativ cu doar 14% dintre bărbați, au raportat că se ocupă de treburile casnice complet sau în mare parte de unele singure.

Femeile nu se confruntă, însă, numai cu provocări din interiorul propriilor partide. Conform Centrului Filia, „candidatele sunt de multe ori victime ale bullying-ului, hărțuirii online și denigrării în moduri în care bărbații candidați nu sunt - zvonuri cu privire la relația dintre candidate și șefi de partid, articole în presă denigratoare despre familie, felul lor de a se îmbrăca, de care se lovesc în mediul online, care are conotații puternic sexiste.”

Bărbații, din partide sau nu, au și ei un rol esențial în această luptă. „Este foarte important și sprijinul bărbaților care cred in egalitatea de gen și luptă cot la cot pentru drepturile femeilor și împotriva discriminării de orice fel”, explică Andreea Leonte, subliniind că și ea a avut aliați. 

Participarea femeilor în politică este un subiect intens dezbătut la nivel global, iar România nu face excepție. Una dintre justificările a slabei lor reprezentări în politică, care apare periodic în spațiul public, este că „femeile sunt cele care, de fapt, nu vor să voteze alte femei”. Sunt și studii care neagă, însă, această interpretare. Conform studiului reprezentativ derulat de Centrul FIlia la începutul lui 2024, „Grija pentru democrație. Interesele politice ale femeilor in 2024”, 78% dintre românce consideră că sunt prea puține femei implicate în politică, iar 75% consideră ca mai multe femei în politică ar însemna mai puțină discriminare. 

În plan local, deciziile primăriilor și consiliilor locale au un impact major asupra calității vieții alegătorilor. Mai multe femei în politica locală ar putea însemna o mai bună reprezentare a intereselor și nevoilor lor, fie că este vorba de combaterea discriminării și violenței de gen, de sănătate, politici sociale sau de urbanism. Fără ca vreuna dintre cele enumerate să fie probleme care preocupă strict femeile, toate au potențialul de a afecta mai puternic acest sector al populației. 

”Subreprezentarea femeilor în administrațiile locale poate consolida percepția greșită că deciziile legate de gestionarea comunităților nu sunt responsabilitatea femeilor și, deci, descuraja femeile de a se implica politic”, explică Andreea Leonte. „În plus, există riscul ca progresele esențiale pentru femei, în domenii cum ar fi egalitatea de gen, combaterea sarcinilor la fete minore, educația sexuală în școli, combaterea hărțuirii sexuale, să stagneze sau chiar să se înrăutățească.”

Ana Ciceală, candidat independent la Primăria Sectorului 3, București, nu crede că este o coincidență faptul că multe dintre problemele de pe agenda ei nu au fost adresate de către primarul actual, care este la cârma sectorului de 12 ani:

”Lipsesc 5000 de locuri la creșele și la grădinițele din sector. Proiectarea trotuarelor se face ca și cum nu va circula nimeni cu căruț sau scaun rulant pe ele vreodată. Bugetul sectorului permite să se achite afterschool-ul pentru toți copiii și toate consumabilele pentru ei, însă foarte mulți părinți din sector cheltuie peste 2.500 lei pe lună de copil ca să își permită luxul de a avea un job sau două, iar asta afectează mamele cu precădere.” 

Conform Anei Ciceală, o bună parte din proiectele cu care s-a prezentat la alegerile locale vin să corecteze deciziile luate de un administrator care „nu ia în considerare nevoile femeilor, copiilor, mamelor, părinților”. 

O reprezentare echilibrată de gen poate să creeze un sentiment de legitimitate și de încredere în instituțiile democratice, demonstrând că acestea sunt incluzive și că reflectă diversitatea populației pe care o deservesc.

Mai rămâne o întrebare: oare alegerile pentru viitorul Parlament al României vor fi mai accesibile femeilor decât le-au fost localele? 

Acest material face parte din proiectul Platforma 2024, implementat de Asociația Tech and Tonic în parteneriat cu PressOne și finanțat prin proiectul PROTEUS al Fundației Transatlantice, cofinanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate sunt însă numai ale autorilor și nu reflectă în mod necesar cele ale Uniunii Europene sau ale Consiliului European pentru Inovare și ale Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA), nici ale TF/GMF. Nici Uniunea Europeană și nici autoritatea finanțatoare nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.