Comoara din strada Udricani

Lucian Muntean

Redactor

În decembrie 2017, în timpul unor lucrări la rețeaua de alimentare cu apă din strada Cluceru Udricani, aflată nu departe de Piața Unirii din Bucureşti, șanțul săpat de muncitori a interceptat un fragment de zid de la o clădire veche.

Asta se întâmplă frecvent. Oriunde sapi în zona centrală a Bucureștiului, dai peste ruine ale vechilor case. Sistematizările repetate ale orașului, mai ales cea din timpul comunismului, au schimbat radical arhitectura zonei.

Conform procedurii legale, constructorii au anunțat autoritățile. Astfel, la șantier au ajuns specialiștii Biroului de Arheologie al Muzeului Municipiului București, coordonați de Theodor Ignat. Ei au constatat că fragmentul de zid provenea de la vechea clopotniță a bisericii „Sfântul Nicolae” Udricani, din imediata vecinătate.

Arheologii au continuat să monitorizeze evoluția săpăturilor şi au avut şansa unor noi descoperiri. Șanțul în care urmează să fie așezată noua conductă de apă a interceptat o incintă din cărămidă (alimentată de o gură de scurgere), care era complet colmatată.

Verdictul specialiștilor a fost rapid: era o fostă hazna.

Bazinul din cărămidă colecta și decanta apele menajere provenite de la câteva gospodării aflate în cartierul evreiesc al Bucureștiului.

Surpriza a apărut când, sub nivelul scurgerii în fosă, arheologii au dat peste un mare număr de obiecte aruncate în zona unde se presupune că ar fi fost gaura de vizitare (de golire).

La o adâncime cuprinsă între 1,70 și 2,5 metri, ei au găsit o mulțime de obiecte din ceramică și sticlă, unele intacte, ceea ce se întâmplă extrem de rar.

Se presupune că acele obiecte casante au fost aruncate pe suprafața umedă a fosei, din acel moment.

Specialiștii Muzeului au strâns circa 500 de fragmente − cioburi de sticlă, faianță, porțelan și lut ars. Sunt cam 100 de recipiente de forme și mărimi diferite, precum oale, boluri, farfurii, căni, sticluțe sau casete din porțelan pentru cosmetice.

Este remarcabil cum, în această poveste, termenul de hazna își atinge ambele sensuri.

Conform DEX:

HAZNÁ, haznale, s. f. 1. Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea și decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic de gospodării; p. ext. latrină. 2. (Înv.) Clădire sau încăpere a vistieriei în care se păstrau un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț; p. gener. vistierie. – Din turcă: hazine, hazne.

Galerie foto cu obiecte din ceramică descoperite în situl Udricani în luna ianuarie 2018:

Legăturile chimice, sociale, artistice și conceptuale ale industriei chimice din România, într-o expoziție ce vine de la Timișoara la București (P)

Al treilea capitol al programului Design Signals - după automotive (2023) și textile (2024) - îi e dedicat și ajunge la București, la Bucharest Design Festival, între 28 mai și 21 iunie. Am vorbit cu Oana Simionescu, directoarea FABER, despre ce s-a întâmplat în treizeci de ani de industrie chimică românească, de ce statul e „marele absent și marele prezent", și ce mai poate face designul cu o industrie care pare că a rămas în urmă.

De la „plecăm azi“ la „avem asigurare?” Cum se schimbă vacanțele în cuplu când apar copiii (P)

Georgiana și Ionuț sunt doi părinți din București, cu doi băieți de 3 și 5 ani. Experiențele lor, prezentate în acest material, construiesc o realitate pe care mulți părinți o împărtășesc, dar o descoperă pe parcurs: în vacanțele de familie, protecția e o necesitate care aduce liniște. 

*

Pentru că se află într-o etapă intermediară de lucru, arheologii au două ipoteze în acest moment: 1) obiectele ar putea proveni de la o familie înstărită, care folosea astfel de produse de lux; 2) acolo ar fi funcționat o farmacie sau un magazin care comercializa produse cosmetice.

Se estimează că aceste artefacte datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, maximum începutul secolului XX.

Momentan, toate se află la Departamentul de Arheologie al Muzeului Municipiului București, unde sunt spălate, înregistrate și fotografiate, urmând ca apoi să ajungă la laboratorul de restaurare. Unele sunt doar puțin ciobite, altele prezintă provocarea unui complicat puzzle.

Cele bine conservate și cele care au caracteristici inedite urmează să fie expuse în cadrul Muzeului.

Theodor Ignat, șeful Biroului de Arheologie al Muzeului Municipiului București. Foto: Lucian Muntean

*

Articol realizat cu sprijinul Muzeului Municipiului București.