Cine sunt oamenii care se vaccinează noaptea la maratoane

E ceva aproape poetic: în locurile unde altcândva erau afișe cu concerte, să vezi indicații către intrarea în centrul de vaccinare, medici cu măști pe față în loc de artiști hiper-machiați și mâini dezgolite nu pentru a fi ridicate pe ritm de muzică, ci pentru a primi înțepătura ca pe un bilet de trecere spre concerte, vacanțe și alte libertăți. 

Pentru că asta căutau oamenii veniți la ceas de noapte să se vaccineze – libertatea. Și care au înțeles că, pentru a avea din nou mulțimile mari, trebuie să le avem întâi pe cele ceva mai mici, poate, de la vaccinare. 

La ora la care în alte vremuri ieșeam de la concerte, după 12 noaptea, ne-am dus să vedem cine sunt oamenii care se vaccinează în miezul nopții. 

Frica de spitale i-a adus pe oameni la Sala Palatului

De ce e nevoie totuși de un maraton, de ce e nevoie de vaccinare noaptea, mai ales în condițiile în care tocmai s-au deschis la liber toate centrele și nu e nevoie de programare?

Cel mai surprinzător e poate motivul invocat de Cătălina. „N-aș avea încredere să mă duc într-un spital, sinceră să fiu.” Că ia virusul? „Da și nu, efectiv nu am încredere în spitale, în sine. Nu am fost niciodată. Mi se pare mai sigur aici. Am avut prieteni care au venit și am zis să vin și eu.” 

Neîncrederea în sistemul medical și frica de spitale face ca ieșirea din cadrul clasic și mutarea actului medical într-un loc atipic, cum e o sală de spectacole, să taie din reticența oamenilor de a se vaccina. 

Dar și programul încărcat este, însă, un motiv pentru mulți. 

Cătălina e dezinvoltă, vorbește repede și e plină de energie, mai ales pentru cineva proaspăt ieșit dintr-o tură lungă de lucru. Muncește mai mult de 12 ore pe zi și altfel nu ar fi avut timp să se vaccineze. 

„Dacă tot am prins maratonul ăsta, am zis să vin. La 10 am ajuns acasă, m-am schimbat și am venit aici”, spune ea. „Am înțeles că merge mai repede.”

A așteptat ca mai multă lume din jurul ei să se vaccineze, să vadă ce se întâmplă, ce efecte adverse apar. „Eu sunt mai tânără, am zis să meargă mai întâi cei care sunt în vârstă, care au nevoie”, spune ea, adăugând că unul dintre motivele principale a fost că vrea să meargă în vacanță. „Îl fac dacă e nevoie, dacă pățesc ceva bine, dacă nu, aia e”, conchide ea. 

Lucrează la curățenie într-o multinațională, are ture lungi, „mai ales că acum avem și mai puțini colegi”. O parte dintre colegi s-au îmbolnăvit, vânzările au scăzut și practic personalul a fost redus. „Au rămas cei vechi, iar cei noi au trebuit să meargă pe alte drumuri, din păcate”, mai spune Cătălina. Chiar dacă nu a făcut boala, pandemia a afectat-o la locul de muncă. 

Cu o vodcă, așteptarea poate ar intra mai bine

În miezul nopții, oamenii așteaptă cuminți la coadă. Se intră organizat, în funcție de capacitatea de vaccinare și de ocuparea din interior. De afară, din întuneric, pare un film în spatele luminat al sticlei, cu medici care forfotesc, cu oameni care stau pe scaune și cu o mișcare continuă, organizată după regulile distanțării. 

Anunțul că se schimbă tura și că vaccinarea se suspendă 10 minute creează un pic de forfotă la coadă. Un domn remarcă, mai în glumă, mai în serios: „Ne îmbolnăvim aici, răcim.” E totuși cald afară, comentează altcineva. „Măcar de-ar da o vodcă”, glumește omul. Îmi amintesc iar de concerte și de așteptatul cu un pahar în mână. 

Prietenii lui abia au reușit să-l convingă că e și mâine o zi și că alcoolul nu face neapărat casă bună cu Pfizerul. Plus că a doua zi nu știi dacă te doare capul de la băutură și dai necinstit vina pe vaccin. 

Maratoanele de vaccinare, numai bune pentru oamenii cu program complicat de muncă

Dorin lucrează ca șofer de autobuz. În timpul zilei, i-ar fi fost peste mână să vină să se vaccineze. „Am avut ghinionul să se schimbe tura tocmai acum, dar e bine organizat în general”, spune el. A avut și el Covid în decembrie, dar a avut noroc de o formă ușoară. 

„Mi se pare normal să mă vaccinez, ca să scăpăm de nenorocire”, spune el. I-a încurajat pe toți din jurul lui să se vaccineze, dar nu-i mereu foarte ușor să-i convingă. 

„Cine are părerea formată că vaccinul nu-i face bine este greu de convins. Cunosc destui. Unii fără argumente, au auzit ei că una-alta, asta e”. Se bucură că „peste 90% dintre pasageri poartă mască, respectă regulile. Sunt puțini pe care-i mai vezi cu masca lăsată, de regulă poartă. Probabil că și de frica amenzii, nu doar din conștiință”, explică el. 

Și Cristian, prietenul lui Dorin și colegul lui de pescuit profesionist a avut Covid. N-a fost ușor, dar nici o formă prea gravă, cu febră și amețeli. Vrea să plece în Bulgaria în vacanță, are rezervări, „să nu întâmpinăm cine știe ce probleme”. 

Mai merg și la concursuri de pescuit, spun ei, unde se adună sute de oameni. Vrea să scape și de mască, „asta ne dorim cu toții. Am copil de 6 ani și poartă săracul masca la școală fără întrerupere. Cât a stat acasă, au mers lecțiile cum trebuie, a ținut cont învățătoarea de fiecare elev în parte. Pentru copilul meu a fost mai bine. Pentru cei mai mari, cu examene, e mai greu probabil. Doar că a trebuit să stea un părinte cu el mereu acasă”, spune Cristian. 

Și Constantin lucrează la STB. A ieșit din tură la 12 noaptea, „s-a retras”, cum se spune, și a venit la Sala Palatului să se vaccineze. Altfel i-ar fi fost greu să prindă timp. „Dacă plecăm în concediu, nu avem încotro. Nu intrăm în restaurante, nu intrăm nicăieri.” Pentru vacanță s-a vaccinat, ca mulți alții, dar „și pentru noi, ca să scăpăm de mască”. 

Cerasela, serioasă și caldă, este cadru didactic și vorbește atât de frumos de vaccinare că și-ar găsi locul în orice campanie de de promovare. A venit cu soțul.

„Ceea ce face UMF-ul este extraordinar, acest maraton este un efort imens și am decis să venim la această oră tocmai pentru că este puțin mai liber”, spune dânsa. „Dacă noi nu înțelegem că ceea ce se face este pentru binele nostru, pentru confortul nostru, pentru sănătatea noastră și dacă ne lăsăm încă purtați de acele mituri care circulă în rețelele de socializare, este mare păcat.” 

Crede că maratonul este o idee bună mai ales pentru oamenii activi, cu programul încărcat, care se organizează mai greu să meargă în altă parte. Soțul și mama au avut Covid, au stat în izolare. „Sper să ne fie din ce în ce mai bine”, spune doamna Cerasela. Nu poți să nu fii în asentimentul ei. 

Liber la vaccinare și pentru străini

Emily are 25 de ani, e din Paris, e manager de resurse umane la o companie franceză și lucrează în România. A venit cu fratele ei la vaccinare, pentru că s-au gândit că noaptea e mai liber. A fost împotrivă la început, dar apoi s-a convins că e cea mai bună soluție. „Vreau să călătoresc”, spune ea, dar vrea și ca pandemia să se termine, să fie în siguranță și să-și reia viața înapoi. 

Maher studiază de câteva luni limba română la Universitate, în primul an. A venit din Siria, pentru a fi alături de fratele său, deși restul familiei este în Alep. Vorbește o combinație simpatică de română cu engleză – „my fratele studies medicina at Carol Davila”. I-a fost ușor să vină să se vaccineze, fiind student. Se gândește să rămână în România, dar nu are planuri pe termen lung. 

Ahmed și Mahmoud au 25 de ani și sunt și ei din Siria. S-au vaccinat la spital acum două săptămâni, dar au venit cu cumnatul și un prieten să se vaccineze. „L-am convins pe un prieten să vină. Nu voia, că el e tânăr, că nu are nevoie. I-am zis că toată lumea trebuie să facă, altfel nu scăpăm de pandemie. Am vaccinat toată familia, de la 16 ani ne-au primit. Am făcut cu programare, dacă știam că se deschide aici, veneam cu toții aici. Ne-a fost mai greu că suntem străini, deși stăm de 25 de ani în România. Ne-a fost greu, ne-am abonat la un medic, ne-a programat el pe toți.”

Amândoi cred că maratonul e o idee bună. „Chiar am vorbit cu toată lumea de acest maraton. Niciunde nu e ca la noi, în nici o țară. Chiar și în Germania, Danemarca, e greu să te vaccinezi. România stă foarte bine. În Siria nu mai zic, știu că nici 100.000 de vaccinuri nu au intrat, doar să se vaccineze medici, că ei au contact cu bolnavii, sau oameni importanți. A ajuns vaccinul rusesc însă, dar nu e așa de bun.”

La vaccinare în zori de zi

Alții, cum e Silvia, de 55 de ani, s-au dus dimineața devreme, când altă dată lumea se scurgea de la concerte către after-parties. Când nici nu se făcuse lumină afară. Silvia nu știa să folosească platforma, așa că a rugat-o pe o fată la care face curat să o programeze.

Prima oară, fata i-a găsit loc doar la Astra Zeneca, așa că nu s-a dus, că îi era frică de ce tot se spunea la televizor. Apoi, când avea programare la Pfizer, nu a reușit să plece de la muncă să ajungă în timp util, așa că maratonul de la Sala Palatului i-a prins tocmai bine. 

Toată noaptea, oamenii au venit să se vaccineze. Pentru mulți dintre ei, opțiunea de a se putea duce la ore care altă dată n-ar fi fost luate în calcul a fost argumentul care a înclinat balanța în favoarea vaccinării.

La programul încărcat se adaugă dificultatea de se programa, reticența cu privire la spitale, ușurința de a merge direct sau dorința de a pleca în vacanță sau de a renunța la mască. 

În 48h, până duminică după-amiaza, la Sala Palatului se vaccinaseră peste 20.000 de persoane. 

Un maraton de felul acesta transformă, însă, vaccinarea într-o întâmplare socială, lipsită de constrângeri și lipsită de presiunea intrării într-un cadru medical propriu zis. E vaccinarea la care mergi cu prietenii sau cu rudele, unde stai la coadă și te împrietenești cu alții.

Vaccinarea de după lucru, când nu mai simți că trebuie să ajungi la o anumită oră sau să amâni altceva pentru ea. Îți dă posibilitatea să-ți gestionezi timpul mai bine. Și sentimentul că faci parte din ceva mai mare. 

Ca la concerte, când vezi apoi filmările, și știi că undeva, mic, ai fost și tu parte din mulțimea aia mare. 

Poate părea superficial că un act medical important cum e vaccinarea capătă valențe sociale, că motivele oamenilor țin mai mult de vacanțe, decât de numărul de paturi de la ATI, dar e tot un strigăt pentru viață. Viața sub toate formele ei.