Cine sunt influencerii de la care învață generația Z despre politică și războiul din Ucraina

Răzvan Filip

Reporter

„Țările NATO sunt criminale și vor să sufere oamenii. Nu e așa? Că țările NATO pun sancțiuni pe țările lumii vrând să le sărăcească și sărăcească oamenii din ele? Sărăcia însemnând moarte, de cele mai multe ori. Asta înseamnă sancțiunile, sărăcie și moarte. Suferință și tot felul de alte chestii nasoale”, le spune Nichita, un streamer piteștean de 21 ani, celor câteva sute de zoomeri care-l urmăresc live pe Twitch, încercând să demonteze un articol care încerca la rândul lui să demonteze narațiunile propagandei putiniste. 

Într-un alt cotlon al Internetului, unul poate mai familiar românilor, youtuberul Șelly prezintă o perspectivă cuminte, mainstream despre conflictul din Ucraina într-un clip de jumătate de oră intitulat „VINE RAZBOIUL IN ROMANIA? ADEVARUL DESPRE UCRAINA”. O opinie care poate fi catalogată fără prea multe rezerve drept pro-NATO, pro-Ucraina, anti-Putin și care până la ora redactării acestui articol a fost răsplătită de algoritmi și fani cu 500 de mii de vizionări, 49 de mii de aprecieri și comentarii în general apreciative. 

Cei doi creatori de conținut sunt reprezentativi pentru două perspective diametral opuse asupra invaziei din Ucraina. Mai mult decât atât, cei doi sunt reprezentativi pentru acel segment (relativ restrâns) al generației Z care este preocupat de politica națională sau internațională. Amândoi au 21 de ani, amândoi sunt suficient de interesați de subiectul Ucraina încât să vorbească despre el și amândoi ar putea fi considerați drept formatori de opinie ai acestei generații, chiar dacă, cel puțin momentan, nu se bucură de aceeași popularitate. 

În ultimele săptămâni, PressOne a stat de vorbă cu influenceri gen Z (sau care se adresează unui public gen Z) și experți pentru a-și face o idee despre cum se vede politica în general și conflictul din Ucraina în mod special prin ochii unei generații care este deseori ignorată când vine vorba despre subiecte grele.

Ce este acela un zoomer și în ce crede el

A vorbi despre zoomeri în România e din start un demers complicat și controversat, pentru că implică folosirea unor perspective și terminologii occidentale pentru a împărți generațional populația locală. Dar fiind o țară intens occidentalizată, în care cultura populară americană este consumată de milioane de oameni anual (de pildă, un studiu de acum câțiva ani arăta că 2,6 milioane de români au folosit Netflix în 2018), normalizarea unor clasificări precum „gen Z” sau „millennial” devine inevitabilă.

Așadar, ce este acela un zoomer? Simplu: un membru al generației Z. Într-un articol publicat acum trei ani, Pew Research Center, un think tank american specializat în cercetări sociologice, argumenta că orice tânăr născut între 1997 și 2012 face parte din această generație. Astfel, un zoomer poate fi atât un puști de 10 ani, cât și un adult de 25 de ani. 

Din punct de vedere ideologic, generația Z din Statele Unite nu se diferențiază foarte tare de generația care a precedat-o, cea a milenialilor, arată același Pew Research Center. Sunt două generații mai progresiste - atât social, cât și economic - decât toate generațiile care le-au precedat.

În termeni locali, vorbim despre două generații „sexomarxiste”, egalitariste, prietenoase cu minoritățile, adepte alte cooperării internaționale și mai deschise ca oricând la intervenția statului în economie. Chiar și zoomerii care votează candidați conservatori sunt mai progresiști decât republicanii din generațiile precedente, susține aceeași cercetare Pew Research Center.

Cum stă, însă, treaba în România? Cercetările sociologice privind valorile, credințele și aspirațiile tinerilor români par puține la număr, dar există. Un astfel de studiu - realizat cu sprijinul fundației social-democrate Friedrich-Ebert-Stiftung (FES) - a fost publicat în urmă cu doar câțiva ani, fiind chestionați peste zece mii de tineri cu vârste cuprinse între 14 și 29 de ani din zece state din Europa de Sud-Est: Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Kosovo, Macedonia, Muntenegru, România, Serbia și Slovenia. 

„Punk Rock” sau cum a devenit un spectacol de teatru un semnal de alarmă pentru bullying. Ce poți face dacă ești victima unei agresiuni la școală? Ce poate face un părinte al cărui copil e agresat?  

Un spectacol de teatru care se joacă zilele acestea în București pune o întrebare cheie: ce vor adolescenții, cum își gestionează emoțiile acute specifice vârstei, cum își setează limitele în fața normelor impuse de societate? Despre spectacol, dar și sfaturi de la un expert despre ce poți face dacă ești victima unei agresiuni - sau dacă ești părintele unei victime a bully-ingului în școală - în rândurile următoare.

„Cum să-ți dai tu sângele bun la alți oameni?” Tinerii care încearcă să convingă românii să doneze mai mult sânge

PressOne a încercat să afle de ce, după nenumărate campanii și apeluri la donare de sânge, și chiar o mobilizare generalizată în cazul unor situații tragice precum incendiul de la Colectiv, camerele de donare sunt, în continuare, goale, și a vorbit cu tinerii care încearcă să schimbe acest lucru.

„În comparație alte nouă țări sud-est europene incluse în studiu, România are unul dintre cele mai mici niveluri ale sprijinului democratic”, arată studiul FES

Gabriel Bădescu, profesor în cadrul departamentului de științe politice al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, este cel care s-a ocupat de capitolul privind atitudinile sociopolitice ale tinerilor și spune că e dificil să plasezi zoomerul sau milenialul român pe o axă ideologică stânga-dreapta. Fapt ce se datorează în principal faptului că, în medie, tânărul român este relativ puțin interesat de politică. Dar chiar și printre cei interesați cât de cât de domeniu, plasarea lor pe axa politică este ușor confuză. 

„Au păreri foarte random. Nu se corelează unele cu altele. E întrebarea clasică, ești de stânga, ești de dreapta. Destul de mulți dau un răspuns, dar după aceea nu este nicio legătură între plasarea stânga-dreapta și preferințele pentru politici publice. Oamenii nu par să se fi gândit prea tare la lucrurile astea. Pe anumite chestii ar fi mai degrabă progresiști, în principal pe partea de minorități sexuale, unde da, sunt mai relaxați. Cred că și pe partea de imigranți sunt așa. Dar când vine vorba de solidaritate cu săraci sau cu romi, acolo nu mai e același lucru”, explică cercetătorul într-un interviu telefonic acordat PressOne. 

Cum se vede războiul pe Instagram

„Tinerii se uită tot mai puţin la televizor, în timp ce au tendinţa de sta mai mult în online”, concluziona un studiu Starcom citat de Pagina de Media în decembrie 2019. E o concluzie pe o putea intui aproape oricine: că tinerii își iau informațiile despre lume mai degrabă de pe Internet decât de la TV.

Iar pentru zoomerii români interesați de mersul țării și al lumii, există un ecosistem întreg de publicații online, pagini de Instagram, grupuri de Facebook, canale de TikTok, Youtube și Twitch gata să le satisfacă pofta de politică și opinii sau știri despre conflictul din Ucraina. 

Când întrebi ce presă consumă zoomerii români, unul dintre suspecții de serviciu va fi inevitabil VICE România. Pe Instagram - una dintre cele mai populare platforme social media printre zoomeri - postările și articolele publicației (cu un bias pro-Ucraina, de cele mai multe ori) privind războiul au fost întâmpinate luna trecută cu mii, uneori chiar zeci de mii de like-uri și zeci sau sute de comentarii din partea fanilor.

Dintre cei care interacționează cu pagina de Instagram a publicației, „52% sunt numai tineri între 18-24 de ani” și majoritatea se poziționează clar în favoarea Ucrainei și în opoziție față de Putin, susține Dana Alecu, social media manager VICE România, într-un comentariu transmis PressOne. Există, bineînțeles, și utilizatori care emit opinii alternative, dar sunt foarte puțini.

În afara peisajului mass media, piața de conținut educativ-politic produs de zoomeri și pentru zoomeri este ocupată figuri precum cele menționate la începutul articolului.

Dar ca să rămânem momentan la Instagram, o sursă populară printre zoomerii interesați de politică s-a dovedit în ultimii aproape doi ani pagina Politică la minut, care din august 2020 încoace a reușit să strângă aproape 50 de mii de followeri și care publică periodic ilustrații și infografice educative pe teme politice. 

Screenshot via pagina de Instagram Politică la minut

„Politică pe scurt, nu ne complicăm”, spune descrierea paginii, în spatele căreia se află Răzvan Petri (21 de ani) și Vlad Adamescu (21 de ani), amândoi studenți la King's College London, unde studiază Științe Politice. Răzvan Petri lucrează deja în consultanță politică, în cadrul unui cabinet parlamentar USR, și spune că în viitor vrea să facă un master în politici publice, iar ulterior să revină în țară, unde plănuiește să se implice mai departe în politică.

„Este din start orientată către tineri și are un caracter educațional, cam 90% dintre urmăritori au între 18 și 35 de ani. Încercăm să facem un pic de ordine în haosul care este în România și să le explicăm tinerilor ce se întâmplă, de ce se întâmplă și cum pot ei să se implice mai departe”, explică Răzvan scopul paginii într-un interviu acordat PressOne.

De regulă, sursele sunt menționate în fiecare postare: publicații mainstream locale sau de afară precum Hotnews, G4 Media, BBC, Financial Times, The Economist sau Al Jazeera, dar și experți din lumea academică.

Răzvan spune că postarea paginii despre narațiunile propagandei ruse și susținătorii lui Putin din România a stârnit cele mai multe controverse de până acum. Deși seria de ilustrații a strâns șapte mii de aprecieri din 9 martie până astăzi, în rubrica de comentarii au apărut imediat și voci care i-au acuzat pe fondatori că sunt partizani sau chiar mincinoși. Răzvan crede că mulți au venit din partea unor partide naționaliste și că i-a deranjat asocierea unor personalități pro-AUR cu Putin. 

„Noi spuneam că rușii poartă și un război informațional, iar multe teme de propagandă, propagate de anumite personalități de la noi, sunt venite direct din direcția Rusiei și sunt preluate intenționat sau nu de către aceste personaje. Am primit câteva critici și din zona de stânga, mai ales stânga care consideră că SUA este unul dintre vinovații pentru acest război.

Noi credem că este un agresor clar, Rusia, iar Ucraina se apără. Desigur, și Vestul a greșit în anumite intervenții militare, dar nu credem că în acest caz există un alt vinovat decât Rusia. Criticii au spus că nu am scos în evidență greșelile Americii sau Vestului în alte intervenții. Cred că acestea sunt greșeli de logică, pentru că este un argument de tip whatabout”, argumentează tânărul.

Cu politica pe Twitch

Acum șase ani, în perioada campaniei electorale din 2016, în Statele Unite ale Americii lua naștere un nou tip de conținut politic online: ceea ce americanii numesc astăzi „Twitch politics”. Dacă de la înființare până atunci fusese o platformă de live streaming cunoscută mai ales pentru conținutul orientat către gaming, odată cu valul de trumpism ce cuprinsese America, dar și ca reacție la un Youtube inundat în acea perioadă de conținut politic conservator sau alt-right, Twitch devenea aproape peste noapte și un spațiu dedicat dezbaterilor pe teme politice sau filosofice. 

Cam așa arăta un debate panel în zilele de glorie ale Twitch-ului politic american. În imagine pot fi văzuți doi dintre pionierii domeniului, Hasan și Destiny

La început, spațiul a fost ocupat tot de gameri. Unii mai școliți, alții mai puțin. Dacă n-ai interacționat niciodată cu genul ăsta de conținut și ești obișnuit cu dezbaterile moderate și rigide de la televizor, inițierea în ceea ce americanii numesc „Twitch politics” poate fi derutantă.

De regulă, un stream poate dura cinci, opt, zece sau chiar 24 de ore și arată cam așa: într-un colț mic al ecranului îl vezi pe streamer, în timp ce mare parte din ecran e ocupat fie de un joc video, pentru că multe dezbateri sau comentarii din acest spațiu au loc în timp ce streamerul se joacă ceva, fie de o captură în timp real a ecranului la care se uită influencerul pe care-l urmărești.

În dreapta sau stânga ecranului rulează constant chatul streamului, unde cei care urmăresc live comentează, trolează sau spamează cu emoticoane mai mult sau mai puțin amuzante. Din câteva în câteva minute, streamerul se oprește din ce zicea și interacționează sau dezbate cu followerii, mai ales cu cei care trimit mesaje însoțite de donații în bani.

Din 2016 încoace, acest spațiu a fost dominat de comentatori politici americani cu vederi de stânga sau centru-stânga. Hasan Piker, Steven Bonnell (Destiny), Ian Kochinski (Vaush) sunt doar câțiva dintre cei care au combinat gamingul cu activismul politic de stânga, chit că n-au făcut-o mereu (sau aproape deloc) de pe aceleași poziții.

Pentru unii, genul acesta de conținut s-a dovedit mană cerească, reușind să devină printre cei mai bine plătiți streameri de pe Twitch. Alții au dispărut între timp din peisaj sau s-au mutat pe alte platforme, de obicei din cauza unor suspendări permanente pentru încălcarea regulamentului Twitch, care de-a lungul anilor a devenit tot mai neprietenos cu modul toxic în care operau mulți dintre acești comentatori. 

Modelul acesta de a face sau vorbi despre politică s-a dovedit atât de popular, încât, treptat, tot mai multe voci care aveau deja o prezență online s-au extins și către Twitch. Vorbim despre branduri sau personalități progresiste precum The Young Turks, David Pakman sau The Majority Report.

Fenomenul a atras inclusiv atenția unor politicieni mainstream precum Alexandria Ocasio-Cortez, membră în Camera Reprezentanților din SUA din partea Partidului Democrat, care și-a făcut canal de Twitch pentru a se juca și discuta politică cu alți streameri mari de pe platformă.

Alexandria Ocasio-Cortez (AOC) se joacă Among Us în timp ce este live pe Twitch

E nevoie de această introducere extinsă în istoria Internetului pentru a explica existența și apariția lui Nichita, streamerul român pe Twitch citat în debutul articolului. Atât el, cât și comunitatea extinsă de streameri din care face parte, așa numita Team Prieteni, probabil că n-ar fi existat dacă americanii menționați anterior n–ar fi normalizat de-a lungul anilor ideea de politică pe Twitch.

La rândul ei, comunitatea Team Prieteni - compusă din 17 streameri români - își datorează existența în mare parte lui Silviu Istrate (Faiăr), cel mai popular Twitch streamer român de la ora actuală.

Silviu are un trecut îndelungat de youtuber, publicitar, memar și colaborator VICE România. De Twitch s-a apucat la finalul lui 2020, după ce cultivase un public relativ numeros pe Youtube, unde reacționa în mod critic și umoristic, de obicei dintr-o perspectivă progresistă, la emisiuni TV sau conținutul altor youtuberi. Unul din clipurile făcute în acea perioadă, „DANA BUDEANU TREBUIE OPRITĂ”, a adunat aproape 500 de mii de vizionări din 2019 până astăzi.

Când s-a mutat pe Twitch, a continuat cu același tip de conținut, doar că de data asta într-un format live, interacționând în timp real cu fanii și trolii de serviciu. Spune că atunci când a făcut pasul către streaming, Twitch-ul românesc era dominat de gameri.

Chiar dacă vreo 80-90% din ce face el este doar divertisment, conținutul obișnuit e suplimentat când și când cu opinii politice de stânga, dar și cu strângeri de fonduri pentru diverse cauze sau ONG-uri care militează pentru drepturile omului (Asociația ACCEPT, Centrul FILIA).

Luna trecută, în timpul unui stream caritabil, și-a mobilizat audiența pentru a strânge 20 și ceva de mii de euro pentru Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale (FONSS), bani care au fost folosiți pentru ajutorarea refugiaților din Ucraina.

„Activismul de stânga a venit natural cu noi, presupun. E încă mic Twitch-ul românesc. Sunt eu, CreativeMonkeyz, restul de gameri și ăștia din bula mea. N-aș zice că era popularizat nici Twitch-ul, nici spațiul de Twitch politics, adică să zici că erau români care îi urmăreau pe Hasan și alții. Pur și simplu erau niște oameni interesați de toată zona de justiție socială și politică - de obicei mai mult americană decât românească - care au venit pe Twitch odată cu noi și de acolo s-a format așa, o amestecătură”, explică Silviu într-un interviu acordat PressOne.

Spune că nu-și propune neapărat să facă activism sau educație politică. De obicei, comentariile sociale vin natural, într-un context anume, nu e de parcă și-ar propune la începutul fiecărui stream să facă activism. De exemplu, îi este foarte ușor să o dea în politică atunci când reacționează la un clip în care politicianul conservator Mihail Neamțu își învață fanii de pe Youtube care-i treaba cu femeile. 

„Chiar fug de toată terminologia asta, de «faci educație», «faci activism», pentru că nu sunt expert în nimic din zona asta și nu vreau ca oamenii să mă privească ca pe o autoritate în domeniu. Sunt un părerolog care e curios în general și citește chestii din toată zona asta de politică și probleme sociale. Vorba lui Băsescu: ce a ajuns Internetul ăsta, ce ghinion e pe capul Internetului românesc de eu sunt cea mai progresistă voce de aici?

Dar da, neexistând un spațiu cum e în SUA, în care ai dreapta cu video-urile ei și stânga cu video-urile ei, unde există clash-uri, dezbateri, în mod evident că e ușor să te duci către numitorul comun: «Ia, cine a zis că homosexualii nu trebuie omorâți? A, ăsta? Păi, înseamnă că ăsta e Stalin!»”, se amuză Silviu.

Deși și-a mobilizat audiența pentru a strânge bani pentru refugiații din Ucraina, în ultima lună a ezitat să vorbească prea mult despre război. La începutul conflictului a fost sceptic în privința intențiilor lui Biden și a criticat NATO pentru că n-ar fi negociat destul, dar, pe măsură ce lucrurile au evoluat, spune că și-a dat seama că a greșit și a retras de pe Youtube clipul în care se exprimase pe marginea subiectului.

„Ăla a fost instinctul meu la început, când SUA tot anunța că Rusia invadează, mi-a trezit niște imagini complet identice cu războaie pe care le-a dus SUA înainte, în Irak și prin alte părți. A sunat fix în zona aia, de weapons of mass destruction.

Văzând că m-am înșelat, am retras clipul și n-am mai abordat foarte mult subiectul, pentru că mi-am dat seama că e și foarte complicat. Eu mă uit la ce înseamnă sfera asta de comentarii politice, efectiv se ceartă toată lumea cu toată lumea, tocmai din chestii de genul ăsta. Și e foarte epuizant. La finalul zilei, eu nu sunt un expert în chestia asta, nu mă informez destul încât să pretind vreo expertiză”, spune Silviu.

Activism comunist pe platforma lui Bezos

Tot crescând în popularitate în acești doi ani de pandemie (astăzi are o medie de 3000 și ceva de vieweri/stream, 70 de mii de followeri pe Twitch și alți 97 de mii pe Youtube), în jurul lui  Silviu s-a coagulat treptat o comunitate de streameri cu preocupări și înclinații ideologice similare: Team Prieteni.

Din ea face parte și Nichita Liga, tânărul de 21 de ani supărat pe NATO și sancțiunile dure aplicate de Occident Rusiei. Dacă mulți colegi din Team Prieteni practică un activism de stânga mai degrabă soft și se concentrează pe divertisment, Nichita face doar politică. Politică de extremă stânga.

Sintagma „distrus cu fapte și logică” a fost popularizată în 2016, în sfera conservatoare a Youtube-ului, și a fost deturnată ironic de stânga

„Lumea mă știe ca băiatul comunist de pe Twitch. Inițial făceam TikTok-uri, așa m-am cunoscut cu Faiăr, eram băiatul comunist de pe TikTok. Și da, sunt comunist. Îmi doresc o politică nouă, orientată către bunăstarea oamenilor, nu către profit. Mi-ar plăcea ca o politică comunistă să învețe din succesele statelor comuniste din trecut și prezent, cum ar fi ridicarea oamenilor din sărăcie, asigurarea de locuințe și așa mai departe. Scopul canalului meu de Twitch este să strâng într-un loc câți mai mulți oameni cu păreri similare. 

Consider că foarte mulți oameni sunt comuniști, dar nu știu, nu sunt conștienți neapărat de asta, mai ales cei din generația mea. Să zicem că generația de mileniali este foarte anticomunistă, dar generația Z sau de zoomeri este mult mai radicală, ca să zic așa”, își descrie Nichita activitatea și publicul, într-un interviu acordat PressOne.

Nichita e susținut pe Twitch de o comunitate de peste 10 mii de zoomeri, dintre care vreo 2500 sunt activi pe serverul de Discord - un mIRC mai high tech și user-friendly - asociat canalului, server intitulat „Mlaștină”.

Motto-ul comunității este „PCR 2032” și este spamat în chat-ul streamului (uneori chiar și-n chat-urile altor streameri) de fiecare dată când acesta este live. „Este un plan realist pentru renașterea comunismului în România printr-o mișcare politică”, îmi explică Nichita când îl întreb de motto. Practic, planul e ca audiența strânsă-n jurul lui să se concretizeze cândva într-o mișcare comunistă, poate chiar un partid.

Când te lovești prima oară de contentul său, e greu să-ți dai seama dacă e serios sau ironic când propovăduiește comunismul. Mai mult, comentariile sale politice sunt greu de înțeles sau digerat dacă nu ai consumat niciodată Twitch politic american, dacă nu cunoști jargonul specific acestui spațiu și nu ești la curent cu ultimele meme și trenduri în materie de umor gen Z. 

Aproape fiecare stream începe cu el așteptând câteva minute să se adune mai mulți oameni, în timp ce în surdină rulează o manea sau o melodie trap. După ce se strâng câteva zeci sau sute de urmăritori, streamul continuă cu el comentând știri, tweeturi, reportaje și conținut politic produs de alți streameri sau youtuberi. De obicei, dintr-o perspectivă comunistă. Ocazional se lansează în „dezbateri” aprinse, nu tocmai academice, cu cei care-l insultă sau contrazic în chat. 

Se îndoiește de amploarea sau existența multor crime asociate comunismului, iar cele pe care le recunoaște le justifică prin faptul că s-au petrecut în niște societăți agrare, care treceau de la feudalism - cum a fost cazul Rusiei și Chinei - la o „societate socialistă modernă”. „Sigur vor apărea probleme într-o astfel de tranziție”, spune el. 

Tendința de a justifica autoritarismul regimurilor comuniste și de a crede în teorii ale conspirației (într-un TikTok de anul trecut lăsa de înțeles că Bush ar fi pus la cale 9/11) pare că-i informează și perspectiva privind războiul din Ucraina. Război despre care era sigur că nu va avea loc, că Rusia nu are de ce să invadeze.

Când îl descoși pe tema asta, repetă mai toate narațiunile propagandei putiniste: că s-a ajuns în punctul acesta din cauza Vestului, că SUA a susținut o lovitură de stat în 2014 și a sponsorizat fasciști, că nu s-ar fi ajuns niciodată aici dacă Occidentul n-ar fi contribuit la destrămarea Uniunii Sovietice. Cu toate astea, recunoaște că escaladarea ultimă a conflictului care ardea mocnit de opt ani încoace îi aparține lui Putin.

„Văd Vestul împingând spre escaladare și asta culminează într-un final, pe 24 februarie 2022, în atacul Rusiei asupra Ucrainei. Cum s-ar putea rezolva? Prin diplomație, cum cred că a vrut inclusiv Putin până acum, mai ales în ultimii opt ani. Ucraina să garanteze că nu intră în NATO, Crimeea să fie rusească și Donbas să fie independent. Au fost mai multe acte diplomatice încălcate, sper să se ajungă cumva la un compromis. Acum, cu cât avansează mai mult războiul, cu atât am mai puțină speranță că se va ajunge la diplomație și mi se pare probabilă situația în care Rusia pur și simplu va învinge Ucraina și așa se va termina”, își explică tânărul de 21 de ani poziția.

Dacă în privința lui Putin are totuși câteva rezerve, în principal pentru că îl consideră un lider cu instincte mai degrabă anticomuniste, când vine vorba despre China lui Xi Jinping rezervele dispar aproape complet, considerând-o un model drept de urmat pentru orice țară care vrea să practice comunismul în secolul 21. 

Sunt influencerii Gen Z reprezentativi?

Politologul Gabriel Bădescu spune că oamenii ca Nichita sunt reprezentativi pentru o anumită parte a generației Z, atât cea occidentală, cât și cea românească.

Deși se dovedesc progresiști pe teme sociale, atunci când în sondaje apare o întrebare de genul „ți-ai dori un lider care nu-și bate capul cu alegerile”, tineri din toată lumea par tot mai deschiși la alternative nedemocratice. Cauzele acestui fenomen sunt multiple și diferă de la țară la țară. În România, o posibilă explicație ar fi că amintirea perioadei comuniste e tot mai îndepărtată, iar mulți tineri n-au fost expuși în mod direct la consecințele negative ale unui astfel de regim. 

„Unii văd că atunci erau locuințe, că nu era șomaj și atunci viața de zi cu zi în dictatură și minciună devine așa, o chestie abstractă, nu foarte notabilă”, spune profesorul. 

Apoi, Bădescu e de părere că în societate există o nemulțumire generală legată de felul greoi în care funcționează uneori democrația. Mulți constată că muncesc foarte mult fără a avea ascensiune socială, în timp ce văd că țări precum China se laudă că au ridicat milioane de oameni din sărăcie. În plus, de pe margine pare că în regimurile autoritare lucrurile se mișcă mult mai repede, că procesul de extindere a infrastructurii e mai puțin anevoios decât în ceea ce numim „țări libere”. 

„Și se mișcă mai repede, evident. Dacă vrei să faci autostradă, nu-ți pierzi timpul cu dezbateri și cu terenul pe care trebuie să-l cumperi de la cetățeni, expropriezi rapid. Sunt exemple foarte clare, de tipul China versus Germania, cea din urmă chinuindu-se decenii întregi să facă un aeroport în Berlin”, spune politologul.

Faiăr spune că nu este în asentiment cu multe dintre opiniile colegului său și că, de regulă, le pune pe seama vârstei sale fragede, când tentația de a te poziționa teribilist pe teme politice e mai mare ca oricând. 

„Cu toții îl mai tragem de mânecă când mai scoate o perlă și mai vorbim cu el, dar na, mi se pare un băiat bun care e interesat sincer de zona asta și cred că pe măsură ce se va maturiza, o să-i vină și educația media, care e zero în momentul ăsta”, explică Silviu.

Ce șanse are „centrismul” pe Twitch?

Dacă pe Instagram, Youtube și Facebook conținutul politic e relativ divers din punct de vedere ideologic, nu se poate spune același lucru și despre Twitch. Liberalii, „centriștii” (în multe spații de stânga, „centrist e folosit ca insultă) sau conservatorii care încearcă să răzbată în acest spațiu cvasi-monopolizat de stânga politică sunt relativ puțini și momentan nu se bucură de un succes foarte mare.

O astfel de voce este Tudor Dunks, un bărbat de 35 de ani al cărui content se învârte, spune el, în jurul dezbaterilor și combaterii extremismului. Fost membru Demos, Tudor susține că în ultima perioadă s-a mutat mai spre centru decât era acum câțiva ani, când era un promotor înfocat al ideii de cooperativizare/democrație la locul de muncă. Încă-l atrage ideea la nivel filosofic, dar nu mai e la fel de convins că ar funcționa la scară largă.

„Pe Youtube, cam 70% din audiență e sub 25 de ani. Între 18 și 25, bănuiesc. Cam la fel și pe Discord, poate oameni sub 25 de ani mai mulți decât pe Youtube”, își descrie bărbatul publicul nu foarte numeros (300 și ceva de subscriberi pe Youtube, 145 pe Twitch). Un motiv pentru care are o audiență atât de limitată este că se ocupă de streaming doar part-time, e ca un hobby, nu-și câștigă pâinea din asta. 

În clipurile și streamurile sale îi critică frecvent pe influencerii din bula lui Faiăr, fapt ce creează fricțiuni periodice între el și comunitatea Team Prieteni. 

„S-a supărat la un moment dat că am făcut eu o glumă cu TJ Miles (n.r. influencer și concurent Survivor România care a apărut cu Faiăr pe stream) și l-am întrebat dacă face revoluție socialistă, iar el a zis «da». Era într-un context umoristic, trebuia să fii nebun ca să crezi că am întrebat serios. Și a făcut omul (n.r. Tudor) un rant uriaș că vai, îl manipulez pe TJ Miles. Are boală pe noi toți”, rezumă Faiăr relația dintre Tudor și comunitatea sa. 

Deși par că se situează pe poziții diametral opuse, Tudor spune că nu are neapărat o părere proastă despre Silviu și pozițiile sale politice. Dimpotrivă, crede că e de acord cu el pe 90% dintre temele pe care se pronunță și apreciază faptul că strânge bani pentru ONG-uri care militează pentru drepturile omului. Îl deranjează, însă, oamenii din jurul său, care i se par mai radicali decât el, dar și faptul că a contribuit la apariția și creșterea unui streamer atât de controversat precum Nichita. 

„De asta am niște mixed feelings cu el. Cred că ar trebui să se debaraseze în mod public de Nichita și să spună că nu-l reprezintă, să nu-i mai share-uiască conținutul, să nu mai stea la el în chat, să nu-i mai doneze bani. Asta aș face eu, dacă aș fi Silviu Faiăr. Lăsând la o parte chestia asta, da, Faiăr are o contribuție pozitivă asupra online-ului românesc”, încheie Tudor într-un interviu acordat PressOne.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€