Cinci albume: muzica lunii martie

Salutare!

În fiecare lună îți voi prezenta cinci albume − unele pe care nu trebuie să le ratezi sub nicio formă, altele care merită o șansă.

Scriu despre toate tipurile de rock, electronică, hip-hop, experimental, pop și despre orice alt gen muzical care merită băgat în seamă.

Spor la ascultat!

*

Little Simz: Grey Area

Al treilea album al britanicei este, fără doar și poate, cel mai bun de până acum. Zece melodii, 36 de minute, despre probleme în relații, probleme psihice și emoții, pe un instrumental melodios și curat.

Atitudinea ei tupeistă, versurile inteligente, negativul de jazz-rap, când bombastic, când melancolic, îmi aduc aminte că astea sunt motivele pentru care m-am îndrăgostit de hip-hop în liceu.

Cel mai bine merge să-l asculți dimineața la cafea, când te pregătești să-ți începi ziua.

8.5/10 ★

Various Artists − Kankyō Ongaku: Japanese Ambient, Environmental & New Age Music 1980​-​90

O bijuterie de album, o compilație care aduce la un loc mai mulți producători de muzică ambientală și experimentală.

Partea electronică a melodiilor este asemănătoare cu muzica lui Brian Eno, tăticul muzicii ambientale, peste care se aud influențe de muzică tradițională japoneză, clopote sau sunetul apei curgând.

Rezultatul e un album minimalist și visător care îmbie și relaxează, perfect pentru o zi liniștită de duminică.

9.1/10 ★

The Cinematic Orchestra: To Believe

După un 12 ani de pauză, una dintre cele mai apreciate trupe de nu-jazz revine cu un album decent, dar nu la înălțimea celor precedente.

To Believe sună bine, e melancolic, gentil, cu influențe jazz și trip-hop, dar parcă-i lipsește ambiția, creativitatea și lovitura de final care existau pe Man with a Movie Camera, Every Day sau Ma Fleur.

De fapt, sună ca și cum noul album ar fi o adunătură de resturi rămase de la cele precedente, iar londonezii ar fi zis − hai să le lansăm și pe astea, să nu moară pe calculatoarele noastre.

7.2/10 ★

VC-118A: Inside

Ah, albumul acesta îmi amintește de motivul principal pentru care scriu despre muzică: aproape sigur nu l-aș fi observat − și mare pierdere aș fi suferit.

Samuel Van Dijk, aka VC-118A, a meșterit 13 melodii, aproape o oră, de muzică techno și electro.

Cu sunete metalice și spațiale, cu sintetizatoare hipnotizante care produc melancolie și anxietate, artistul te face să dansezi și să accepți cele două stări neplăcute.

Tonul straniu pe care-l creează este laitmotivul albumului, o rețetă pentru mister, introspecție și dat din cap și din picioare la club.

7.9/10 ★

Foals: Everything Not Saved Will Be Lost, Part 1

Englezii de la Foals au lansat cel de-al cincilea album și are cam același ton ca precedentele: nu sună rău, pe unele melodii dai din cap sau dansezi, dar nu are niciun element care să mă facă să vreau să mai ascult albumul încă o dată.

Trupa de indie și dance rock trage în noi cu riff-uri electrizante de chitară, ritmuri explozive și versuri bune de cântat la concerte pe stadioane.

Temele sunt făcute bine, problema este că totul sună banal, previzibil și nememorabil.

6/10 ★