Cinci albume: muzica lunii aprilie

Este cineva care regretă arestarea de săptămâna trecută a lui Julian Assange, fondatorul WikiLeaks? Personal, am sentimente mixte legate de acest eveniment: pe de-o parte, militez pentru libertatea de exprimare și mă înclin oricui își asumă rolul de whistleblower, pe de altă parte, tipul a fost, voit sau nu, un instrument al hackerilor ruși care au dat peste cap alegerile americane și toată planeta.

Complicată situație. Dar știu cum să ne mai relaxăm: cinci albume abia scoase pe piață care merită atenția ta și o să te facă să dai din cap, mâini și picioare și poate mai uiți de dileme sau, dimpotrivă, te vor ajuta să te concentrezi așa bine încât să le rezolvi, cine știe, ia să vedem:

The Chemical Brothers – No Geography

E greu după 25 ani și nouă albume să fii în continuare creativ și relevant. Totuși, duo-ul englez reușește să facă exact asta cu noul său proiect No Geography. Un album de petrecere, bun de bubuit în club, cu influențe delicate pop, un pic industrial pe alocuri, melancolic prin altele, cu melodii care curg subtil una-n alta. Nu aș spune că e cel mai bun album pe care l-au scos, dar este cu siguranță o dovadă că stilul lor nu s-a prăfuit și că livrează în continuare calitate.

7.9/10 ★

The Comet is Coming – Trust in the Lifeforce of the Deep Mystery

Trioul din Londra a lansat un excelent al doilea album care amestecă jazzul cu muzica electronică, plus niște influențe de rock psihedelic, hip-hop, chiar și dubstep (care nu sună rău!). Melodiile de început și final sunt spirituale și ușurele, în timp ce restul pieselor sunt pline de energie. Blood of the Past, cu poeta britanică Kate Tempest, este cântecul meu preferat: ritmul este incendiar, riff-ul chitării – agresiv și șmecheresc, parcă încearcă să te ademenească să faci ceva ilicit, iar saxofonul aproape că urlă la tine altceva întunecat și primejdios, în timp ce versurile lui Kate sunt profunde și distopice: There is nothing but progress to eat /And we are so fat and so hungry.

8.4/10 ★

Flume – Hi This Is Flume (Mixtape)

Interesantă întorsătura australianului Flume: după ultimele sale proiecte, mă așteptam să iasă pe piață cu un album mai comercial, mai pentru toate urechile, în schimb a dat-o în zona experimentală și glitch-hop. Ceea ce este foarte bine pentru că mixtape-ul ăsta este creativ, eclectic și provocator. Aparițiile lui SOPHIE, JPEGMAFIA și slowthai sunt impresionate și aduc plus valoare adevărată materialului, nu-s acolo doar de umplutură. E adevărat că devine un pic repetitiv și puțin plictisitor la un moment dat, dar tot proiectul are 38 de minute, deci nimic grav.

7.8/10 ★

Modeselektor – Who Else

După ce au lansat în 2011 albumul Monkeytown, era destul de clar că va fi greu pentru berlinezi să-l depășească, fiind fără dar și poate cel mai bun album al lor și unul dintre cele mai bune proiecte electronice ale deceniului. Dar nu mă așteptam la așa o cădere. Who Else, al patrulea lor proiect, începe cu o melodie  compusă parcă de un producător de house-pop. Iar celelalte piese nu împing limitele muzicii electronice, ci mai degrabă stau bine, comod, închise în țarcul lor clar definit. În fine, albumul nu sună rău, nu-mi displace, dar nu mă surpinde cu nimic și devine ridicol pe alocuri. După o pauză de șapte ani ar fi putut să vină cu ceva mai muncit și care să nu pară făcut pe genunchi.

5.5/10 ★

Tommy Four Seven – Veer

După opt ani de pauză, producătorul din Berlin revine cu un nou album întunecat, brutal și industrial, techno ca la carte. Zece piese, 49 de minute, de ritmuri fracturate, sunete distopice și cinematice. Atenție, este un album relativ greu de digerat, în niciun caz pentru suflete inocente și sensibile la agresivitate. Merge ascultat într-un beci cu un singur bec aprins când vrei să-ți rupi capul cu tovarășii tăi și nu e nicio petrecere în oraș suficient de bombă pentru voi. ?

7.5/10 ★