Chestorul Cătălin Ioniţă a fost pus sub acuzare de către DNA în vara lui 2018. Foto: Octav Ganea / Inquam Photos

Chestorul Ioniță, șeful Direcției Anticorupție din MAI, a plagiat toată teza de doctorat

Chestorul principal de poliție Cătălin Alexandru Ioniță, director al Direcției Generale Anticorupție (DGA) din Ministerul Afacerilor Interne (MAI), a plagiat întreaga sa teză de doctorat, de la prima până la ultima pagină.

Titlul științific de doctor în Ordine Publică și Siguranță Națională l-a obținut în 2012, la Academia de Poliție “Alexandru Ioan Cuza”.

Coordonator de doctorat i-a fost profesoara universitară Ștefania Georgeta Ungureanu, care avea să fie condamnată în 2016, pe fond, la închisoare cu suspendare, pentru că înșelase Academia de Poliție, precum și nouă doctoranzi ai acestei instituții.

Ungureanu a mai coordonat o teza de doctorat plagiată, despre care PressOne a relatat în exclusivitate: cea a șefului Inspecției Judiciare, Lucian Netejoru (detalii, aici).

Timp de cinci luni, între ianuarie și iunie 2018, Cătălin Alexandru Ioniță (42 de ani) a ocupat cea mai înaltă funcție la care poate aspira un polițist de carieră: a fost șeful Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR), fiind împuternicit pe acest post de către ministrul de Interne Carmen Dan.

Numirea sa nu a fost acceptată inițial de premierul de la acel moment, Mihai Tudose, care a și cerut demisia ministrului Carmen Dan în urma scandalului public generat de acea decizie.

Într-un final, cel care și-a dat demisia a fost Mihai Tudose, silit să plece de la Palatul Victoria și pe fondul relației tot mai tensionate cu Liviu Dragnea. Ca urmare a schimbării raportului de forțe, numirea lui Ioniță în fruntea Poliției a devenit o formalitate.

Totuși, Ioniță avea să demisioneze de la şefia IGPR în iunie 2018, cu doar o zi înainte ca DNA să îl pună sub acuzare pentru trafic de influență și fals în declarații, într-un dosar care vizează retrocedarea unui teren de peste 18 hectare din localitatea Popești-Leordeni.

Cine este chestorul Ioniță

Cariera chestorului Cătălin Alexandru Ioniță a cunoscut o ascensiune foarte rapidă.

Din 2009, anul în care s-a înscris la doctorat, până în 2012, când a obținut titlul de doctor, el a fost șeful Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul Poliției Sectorului 1.

Imediat ce a devenit doctor, a fost avansat șef al Serviciului de Combatere a Corupției și a Infracțiunilor, care face parte din Direcția de Investigare a Fraudelor.

Câteva luni mai târziu a fost numit adjunct al șefului Direcției de Investigare a Fraudelor, iar din 2014 și până în 2016 a fost director al Direcției de Investigare a Criminalității Economice.

Din 2016, chestorul Cătălin Alexandru Ioniță este directorul Direcției Generale Anticorupție (DGA), poziție la care a trebuit să renunțe în cele cinci luni în care a fost împuternicit să conducă Poliția Română.

Principala misiune a DGA este să prevină faptele de corupție ale angajaților MAI. Ironic, şeful DGA este pus sub acuzare tocmai pentru corupție.

Procurorii DNA care îl investighează susțin că faptele de care este acuzat au fost comise în 2009, adică în anul în care Ioniţă a devenit doctorand al Academiei de Poliție.

De la patru pagini…

La începutul lunii decembrie 2018, agenția de presă News.ro a scris că patru pagini din Concluziile tezei de doctorat a chestorului Ioniță sunt plagiate. Au fost singurele dovezi de plagiat la care se referea acel articol.

La acel moment, chestorul Ioniţă declara pentru News.ro că lucrarea a fost scrisă de el, dar că în 2012 nu ar fi existat “posibilitatea de verificare a plagiatului”.

“Vreau să știți că am făcut totul cu bună credință. Cele mai multe texte sunt scrise de mine, iar restul sunt preluate din materialul bibliografic. Lucrarea a fost coordonată după standardele de atunci și a fost citită de mai mulți profesori.

Nu exista la momentul acela posibilitatea de verificare a plagiatului. Cred că trebuie analizat și în contextul respectiv. Dacă este ceva în neregulă, vreau să îmi asum. Sunt un om care, de-a lungul carierei, și-a asumat orice”.

Deși folosește retorica altor persoane care au fost acuzate de plagiat, chestorul Ioniță nu știe, cel mai probabil, că în 2012 existau deja toate prevederile legale de reglementare și sancționare a plagiatulului.

De exemplu, Legea nr. 1/2011 (a educației naționale) prevede, la articolul 310, litera a): “constituie abatere gravă de la buna conduită în cercetarea științifică și activitatea universitară plagierea rezultatelor sau publicațiilor altor autori”.

În plus, în Codul studiilor universitare de doctorat, adoptat prin H.G. 681/2011, există mai multe prevederi care vorbesc explicit despre sancționarea unui plagiat, inclusiv prin retragerea titlului de doctor.

De exemplu, aceasta: “În cazul unor eventuale fraude academice, al unor încălcări ale eticii universitare sau al unor abateri de la buna conduită în cercetarea științifică, inclusiv al plagiatului, studentul doctorand și/sau conducătorul de doctorat răspund/răspunde în condițiile legii” (articolul 20, alineatul 3 din Codul studiilor universitare de doctorat).

Contactat de PressOne cu privire la teza sa de doctorat, chestorul Ioniţă a spus doar atât: “Nu vreau să comentez în niciun fel”.

… la o teză întreagă plagiată

Lucrarea lui Ioniţă are 196 de pagini și poartă titlul “Criminogeneza infracțiunilor cibernetice”.

Chestorul a declarat că a scris-o singur. Mai mult, el a spus că “suma pe care o primesc pentru titlul de doctor nu cred că va acoperi vreodată munca și absența mea din familie”.

Cu toate acestea, teza se dovedește a fi plagiată integral, de la primul până la ultimul rând.

Am studiat lucrarea la biblioteca Academiei de Poliție “Alexandru Ioan Cuza”. Pentru că fotografierea nu ne-a fost permisă, nu putem prezenta pagini subliniate cu roșu care să indice și sursele plagiatului, așa cum am făcut în articole anterioare.

Vom indica doar paginile plagiate din teza chestorului Ioniță, precum și sursele originale de unde a copiat.

Indiciile

Există, totuși, câteva pagini pe care le putem prezenta: Introducerea și Concluziile; aceste două părţi sunt incluse în rezumatul tezei, postat pe un site care distribuie documente. (Puteţi descărca rezumatul de aici.)

Introducerea nu se numește aşa − deși aceasta este denumirea consacrată pentru textul din deschiderea unei lucrări științifice; se numește Argument, exact ca textul din debutul volumului “Criminalitatea informatică” (de Tudor Amza și de Cosmin Petronel Amza, apărut în 2003 la editura Lumina Lex din București) − text pe care chestorul Ioniță îl copiază cuvânt cu cuvânt.

ORIGINAL. Pagina 3 din volumul “Criminalitatea informatică”, de Tudor Amza şi de Cosmin Petronel Amza.
PLAGIAT. Prima pagină din “Argumentul” cu care începe teza chestorului Ioniţă.
ORIGINAL. Pagina 4 din volumul “Criminalitatea informatică”, de Tudor Amza şi de Cosmin Petronel Amza.
PLAGIAT. Pagină din teza de doctorat a chestorului Ioniţă.
ORIGINAL. Pagina 5 din volumul “Criminalitatea informatică”.

*

Un indiciu cât se poate de elocvent că teza este plagiată se regăsește la pagina 10.

La nota de subsol nr. 6 de aici se află următorul conținut: “Tipologia infractorilor informatici este discutată în cuprinsul Capitolului V al prezentei lucrări”.

Numai că în Capitolul V al tezei chestorului Ioniță se vorbește despre noțiuni juridice privind criminalitatea informatică, el intitulându-se “Elemente de drept penal comparat în materia criminalității cibernetice”.

De la pagina 9 la pagina 11 a tezei, subcapitolul “Criminalitatea cibernetică, formă de manifestare a criminalității organizate” este copiat, cu mici reformulări la începutul frazelor, de la paginile 127-128 ale lucrării “Criminologie generală. Note de curs” − elaborată cu sprijinul și contribuția profesoarei universitare Georgeta Ștefania Ungureanu, conducătoarea de doctorat a lui Ioniță.

De la pagina 11 la pagina 13, începând de la subcapitolul “Aspecte specifice criminalității cibernetice”, tot conținutul este plagiat din cartea “Dreptul penal al afacerilor”, ediția a IV-a − semnată de Costică Voicu, Alexandru Boroi, Ioan Molnar, Mirela Gorunescu, Sorin Corlațeanu, apărută în 2008 la editura C.H. Beck din București.

Notele de subsol din textul original care au fost preluate în teza chestorului Ioniță sunt doar cele care fac referire la legi sau alte acte juridice. Notele în care erau indicate cărți ale unor autori nu au fost copiate.

În schimb, în aceste pagini ale tezei șefului DGA sunt incluse note de subsol fictive – trimiteri la diverși autori care nu au fost consultați. Un astfel de exemplu este cartea “Criminalitatea informatică”, semnată de T. Amza și C.P. Amza.

De la pagina 13 la pagina 14, începând cu seria de definiții ale criminalității informatice și abuzului informatic, conținutul este copiat tot din “Criminologie generală. Note de curs” (de la pagina 129 la 130), lucrare elaborată de conducătoarea de doctorat a lui Ioniță.

Fragmente din aceste pagini se regăsesc copiate și în teza de doctorat a Laurei Codruța Kövesi, la paginile 366 și 367.

De la pagina 16 la pagina 18, de la enumerarea infracțiunilor din legea 161/2003, și mai apoi de la pagina 20 la 28, conținutul este copiat din capitolul “Istoricul noțiunii” al volumului “Criminalitatea informatică”, disponibil online.

Următoarele 12 pagini (de la pagina 28 la pagina 40) sunt copiate din articolul “Infracțiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice”, scris de Maxim Dobrinoiu.

Tot din Maxim Dobrinoiu sunt copiate și următoarele 37 de pagini (de la 41 la 78), dar de data asta din cartea “Infracțiuni în domeniul informatic” (de la pagina 186 la 234), apărută în anul 2006.

Următoarele zeci de pagini sunt copiate și ele din surse disponibile online: de la pagina 78 la 85, textul este preluat dintr-o altă lucrare despre criminalitatea informatică, de la pagina 85 la 97 dintr-un text despre cyberterorism, iar de la 97 la 99, dintr-un referat despre măsuri privind combaterea terorismului online.

O parte din Capitolul V al tezei chestorului Ioniță − denumit “Elemente de drept penal comparat în materia criminalității cibernetice” − este plagiată tot din volumul “Infracțiuni în domeniul informatic”, apărut în 2006 și semnat de Maxim Dobrinoiu.

Mai exact, de la pagina 134 la pagina 146, textul este identic cu cel de la paginile 96-102, dar și de la paginile 105-113 din lucrarea lui Dobrinoiu.

Următoarele două pagini (147-148) sunt plagiate cuvânt cu cuvânt din lucrarea “Criminologie generală. Note de curs” (paginile 158-159), coordonată de îndrumătoarea de doctorat a lui Ioniţă, Georgeta Ștefania Ungureanu.

Tot din această lucrare, mai exact de la pagina 159 la 162, este copiat și textul cuprins între paginile 151 și 155 din teza lui Ioniță.

Din referatul “Măsuri de prevenire a terorismului informatic” este plagiat conținutul de la pagina 155-158 din teza șefului DGA.

Următoarele 20 de pagini din teză (de la 162 la 182) sunt preluate ad litteram din articolul “Probleme juridice privind conținuturile negative din Internet”, semnat de Horațiu Dan Dumitru, publicat în serial în revista Pandectele Române, numerele 3/2003, 4/2003, 5/2003, 6/2003 și 1/2004. Toate părțile acestui articol se găsesc grupate într-un singur text pe site-ul legi-internet.ro.

Acest articol este copiat cu tot cu notele de subsol.

De la pagina 182 la 184, conținutul tezei este copiat din articolul “Cât se întinde dreptul de autor în cazul programelor de calculator”, semnat de Mihai Sintescu pe legestart.ro.

Concluziile, inclusiv propunerea de Lege Ferenda din teza doctorat a chestorului Ioniță, sunt plagiate tot din articolul “Probleme juridice privind conținuturile negative din Internet”, semnat de Horațiu Dan Dumitru.

Și aceste 10 pagini din articolul lui Horațiu Dan Dumitru sunt copiate cu tot cu notele de subsol.

Textul Concluziilor este copiat ad litteram, astfel că sunt preluate inclusiv formulările personale ale autorului original:

  • “studiul nostru”,
  • “cu promisiunea de a încerca … realizarea unui comentariu”,
  • “instanțele judecătorești la care ne-am referit”,
  • “un factor pe care îl considerăm”,
  • “ne putem întreba” sau
  • “după părerea noastră”.
ORIGINAL. Facsimil din articolul “Probleme juridice privind conținuturile negative din Internet”, de Horaţiu Dan Dumitru.
PLAGIAT. Fragment din teza chestorului Ioniţă.

*

Coordonatoarea, condamnată pentru înșelăciune

Chestorul Cătălin Alexandru Ioniță a avut-o drept coordonatoare de doctorat pe Georgeta Ștefania Ungureanu, pe atunci profesor universitar la Academia de Poliție.

Între timp, ea a fost dată afară din instituție după ce, în 2016, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a deschis împotriva sa un dosar de urmărire penală cu 21 de capete de acuzare: 9 infracțiuni de înșelăciune, 5 infracțiuni de uz de fals, 6 infracțiuni de participație improprie la abuz în serviciu și o infracțiune de abuz în serviciu.

Ancheta a vizat chiar calitatea ei de conducător de doctorat la Academia de Poliție.

În rechizitoriul prin care a fost trimisă în judecată, procurorii susțin că, profitând de poziția sa, a solicitat și a primit, de la nouă doctoranzi, sume cuprinse între 1.000 și 15.000 de lei.

Ştefania Georgeta Ungureanu.

Sumele reprezentau taxe de înmatriculare sau de studiu.

Cei nouă îi dăduseră banii Georgetei Ștefania Ungureanu, însă ea nu îi virase mai departe Școlii Doctorale a Academiei de Poliție: anchetatorii au descoperit acte de plată false depuse în dosarele doctoranzilor.

În urma unor procese de mediere, unele acuzații au fost retrase.

Cu toate acestea, Judecătoria Sectorului 1 a condamnat-o în 2016 pe Georgeta Ștefania Ungureanu la închisoare cu suspendare.

Ce riscă chestorul Ioniță

Chestorul Cătălin Alexandru Ioniță, dar și conducătoarea sa de doctorat riscă să fie acuzați de fals în acte publice, având în vedere că, în acord cu Legea educației naționale și cu Codul studiilor universitare de doctorat, aflate în vigoare în 2012, și-au asumat originalitatea tezei printr-o declarație comună, semnată de ambii pe propria răspundere, înainte de susținerea publică a tezei.

După adoptarea Legii educației, în 2011, a fost introdusă obligativitatea semnării, atât de către studentul doctorand, cât și de coordonatorul său, a unei “Declarații pe proprie răspundere privind originalitatea conținutului tezei de doctorat și respectarea standardelor de calitate și etică profesională”.

Orice declarație pe propria răspundere trebuie să aibă în conținut următoarea formulare:

“Luând în considerare conținutul art. 143 alin. (4) și art. 170 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 65 alin. (5) – (7) din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. 681/2011, declar pe proprie răspundere că:

a) această lucrare este rezultatul propriilor activități și realizări;

b) nu conține porțiuni plagiate, iar sursele bibliografice sunt indicate în teză și părțile preluate din aceste surse sunt semnalate, în concordanță cu legislația română și convențiile internaționale privind dreptul de autor;

c) teza de doctorat respectă standardele de calitate și de etică profesională”.

Potrivit articolului 143, aliniatul (4) din Legea Educației, “îndrumătorii lucrărilor de licență, de diplomă, de disertație și de doctorat răspund în solidar cu autorii acestora de asigurarea originalității conținutului acestora”.

Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. 681/2011, prevede la articolul 65, alineatele (5)-(7):

“(5) Teza de doctorat este o lucrare originală, fiind obligatorie menționarea sursei pentru orice material preluat.

(6) Studentul-doctorand este autorul tezei de doctorat și își asumă corectitudinea datelor și informațiilor prezentate în teză, precum și a opiniilor și demonstrațiilor exprimate în teză.

(7) Conducătorul de doctorat răspunde împreună cu autorul tezei de respectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv de asigurarea originalității conținutului, potrivit prevederilor art. 170 din Legea nr. 1/2011″.

Articolul 170 prevede eventualele sancțiuni care se pot aplica în cazul tezelor plagiate:

“(1) În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan:

a) retragerea calității de conducător de doctorat;

b) retragerea titlului de doctor;

c) retragerea acreditării școlii doctorale, ceea ce implică retragerea dreptului școlii doctorale de a organiza concurs de admitere pentru selectarea de noi studenți-doctoranzi”.

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter perntru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...